Îți răspunde urât, îți întoarce vorba, înjură sau te sfidează – toate acestea sunt forme de comportament inadecvat.
Copiii lipsiți de respect se pot transforma în adulți care se vor comporta la fel.
Dar există o diferență între răzvrătire și adevărata lipsă de respect ceea ce implică și atitudini diferite.
Diferența dintre răzvrătire (când își dau ochii peste cap, dar fac ceea ce li se cere) și lipsa de respect, manifestată prin exprimarea de cuvinte urâte, jignitoare, urmate de nesupunere, este foarte mare.
La fel de diferită este și gestionarea acestor comportamente.
Le detaliem: Un copil care își dă ochii peste cap și te îngână când îi spui să-și facă temele sau se preface că nu te aude când îi spui să oprească tableta se află la limita inferioară a axei lipsei de respect.
La limita superioară a acesteia se află comportamentele care presupun insultele, nerespectarea regulilor și agresiunea fizică.
Niciuna dintre poziții nu trebuie trecută cu vederea.
Ai putea fi tentat, mai ales dacă compari cu ce vezi în jur la alți copii, să scuzi un comportament lipsit de respect.
Însă căutându-i scuze – „E doar un copil.
.
.
” – nu îi vei face nicio favoare copilului tău.
Dimpotrivă! Copiii trebuie să învețe cum să se comporte cu respect atât cu membrii familiei, cât și cu persoanele cu autoritate din viața lor (profesori, îngrijitori), dar și cu cei de-o seamă cu ei.
Indiferent unde se încadrează copilul tău pe axa lipsei de respect, este important să abordezi lipsa de respect înainte ca aceasta să se înrăutățească.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Virginia a constatat că copiii lipsiți de respect sunt susceptibili de a deveni adulți nepoliticoși.
Când un copil este lipsit de respect sau se plânge că ceva nu este corect, întrebați-vă: „Copilul își manifestă frustrarea generală cu privire la nedreptățile sau provocările vieții sau este în mod deliberat ostil sau abuziv? Pentru că e o foarte mare diferență între a-și da ochii peste cap și-apoi să se apuce de lecții cum i s-a cerut – un comportament destul de inofensiv – și a striga la tine „Nu mă interesează regulile tale tâmpite!” Dacă sunteți în situația în care la orice cerere copilul își dă ochii peste cap și nu pare să aibă de gând să facă ce i s-a cerut, ignorați acest comportament.
Însă a ignora, nu înseamnă a renunța la a-i mai cere ceva.
Dacă, spre exemplu, îi cereți copilului să-și facă ordine în cameră iar el își dă ochii peste cap, nu vă angajați într-o dispută pentru acest comportament.
Nu veți face decât să declanșați o luptă pentru putere.
Dați-le un avertisment care să explice clar ce vor păți dacă nu-și fac curat în cameră.
Apoi abordați problema mai târziu.
Câteva sfaturi pentru a gestiona acest comportament:O relație bună între părinți și copii, în care există o conexiune puternică, poate face ca astfel de situații să fie mai rare.
Lipsa respectului copiilor față de adulți (dar și față de cei de-o seamă cu ei) pare omniprezentă astăzi.
Acest comportament nerespectuos poate fi pus pe seama mai multor lucruri: cultura prezentului – filme, muzică, site-uri și televiziune – toate glorifică lipsa de respect.
Cultura pop îi face pe copii să creadă că este cool să întoarcă vorba părinților sau profesorilor.
Generațiile care au educat acești copii sunt mai puțin autoritare decât generațiile dinaintea lor și, prin urmare, este mult mai puțin probabil să le spună „nu” copiilor lor.
În plus, nivelurile de stres sunt extrem de ridicare – în majoritatea gospodăriilor fie ambii părinți lucrează toată ziua și sunt îngrijorați de joburi, facturi și alte tensiuni financiare și personale, fie toată presiunea cade pe umerii unui singur părinte, cum sunt familiile monoparentale.
Mulți părinți nu mai au timpul necesar să le acorde copiilor atenția de care au aceștia nevoie.
Cu toate acestea, copiii nu „vor doar atenție”.
Această nevoie este reală.
Ceea ce înseamnă că este nevoie să faceți unele modificări în programul zilei ca să petreceți măcar 15 minute pe zi conectându-vă cu copilul.
Copiii au nevoie de ajutor pentru a învăța modalități adecvate din punct de vedere social pentru a-și gestiona furia, pentru a face față frustrării și pentru a comunica eficient.
Dacă nevoia de conectare este cauza comportamentului rău, este posibil să puteți îmbunătăți lucrurile găsind o modalitate de a satisface această nevoie.
Câteva sugestii:Orice comportament bun se învață prin exersare.
Prelegerile nu țin loc de practică! Astfel, e absolut normal ca atunci când un copil țipă sau vorbește nerespectuos să-i atrageți atenția asupra acestui comportament nedorit și să-i cereți să dea dovadă de respect.
Cum faceți asta:- Dacă copilul reacționează țipând la una dintre cererile părinților, aceștia trebuie să îi dea șansa de exersa comportamentul potrivit.
Spuneți-i așa: „Nu aud ce spui dacă țipi.
Calmează-te și spune-mi din nou, dar frumos!”- Dacă folosește cuvinte urâte, spuneți-i: „N-am înțeles ce ai spus.
Nu știu ce înseamnă acest cuvânt.
Când vei vorbi frumos, te voi înțelege.
”Mușcă sau lovește alți copii? Pentru majoritatea copiilor, comportamentul agresiv apare deoarece sunt pur și simplu copleșiți de o situație.
Nu știe ce altceva să facă.
Ar putea fi furioși sau temători sau, pur și simplu, să nu-și găsească cuvintele; ar putea fi suprastimulați; sau stresați de apariția unui nou copil în grupul de joacă, de mutarea într-o casă nouă, de divorțul părinților; ar putea să creadă că așa își arată dragostea – sună ciudat, dar uneori copiii au dificultăți în a face față sentimentelor puternice, cum e iubirea; ar putea, de asemenea, să ceară atenție – și atenția negativă tot atenție este! Sau s-ar putea să fi văzut acest comportament în jur și să-l imite.
Aceste motive nu fac violențele mai ușor acceptabile, ele doar vă ajută să înțelegeți ce poate sta în spatele comportamentelor violente care trebuie oprite de cum apar.
Iată cum:Lipsa de respect ar trebui sancționată imediat.
Copilul mic poate fi trimis să se liniștească într-un loc unde părintele consideră că nu-și poate face rău.
Adolescentului nerespectuos trebuie să i se spună că nu i se acceptă astfel de comportamente și să găsească o modalitate de a se supune regulilor familiei.
Doar că la majoritatea adolescenților .
.
.
lipsa de respect este o parte comună a dezvoltării lor.
Dezvoltarea independenței este o parte esențială a unei creșteri sănătoase.
Este un semn bun când adolescentul încearcă să-și asume mai multă responsabilitate, dar încă învață cum să gestioneze dezacordul și opiniile diferite.
În același timp, la adolescență, copilul încearcă să echilibreze nevoia de intimitate cu nevoia părintelui de a rămâne conectat cu el.
În plus, adolescenții pot fi lipsiți de respect pentru că ei cred că ar putea fi o modalitate de a-i impresiona pe alții sau pentru că și-au văzut prietenii comportându-se în acest fel.
Cearta rareori funcționează în această perioadă.
Când ne înfuriem, putem spune lucruri pe care nu le dorim.
O abordare mai eficientă este să vă acordați ceva timp pentru a vă calma.
Dacă sunteți furios, va fi greu să discutați calm ce așteptați de la copil.
O abordare mai eficientă este să-i spuneți copilului că doriți să vorbiți și să cădeți de acord asupra unui subiect de conversație.
Să-i țineți prelegeri despre cum ați dori să se poarte adolescentul, iarăși nu ajută.
Este posibil nici să nu vă audă.
Dacă doriți să obțineți schimbarea comportamentului, faceți-vă timp să-l ascultați mai întâi.
Nici cicăleala nu are efect, iar sarcasmul va crea aproape sigur resentimente și va mări distanța dintre părinți și copii.
Dacă atitudinea adolescentului nu se schimbă după ce ați încercat abordările de mai sus, ar putea fi un semn că există o problemă mai adâncă.
Dacă adolescentul are semne de depresie (e trist tot timpul, plânge des sau, din contră, e mereu nervos, iritat, s-a retras din cercul de prieteni sau din activitățile cu familia), fuge de acasă sau chiulește în mod regulat de la școală sau a devenit violent (verbal sau fizic) față de alți membri ai familiei ar fi indicat să cereți ajutor de specialitate.
Discutați cu ceilalți membri ai familiei și găsiți modalități să-l ajutați.
Vorbiți cu părinții prietenilor sau colegilor ori cu profesorii sau consilierii școlari ca să aflați care este cauza problemelor.
Cu toții avem momentele noastre proaste.
Consecințele dure pentru comportamentul lipsit de respect pot uneori doar să alimenteze focul.
Amintiți-vă că și disciplina se învață și arătați-i copilului cum să aibă un comportament potrivit, răspunzând cu o îmbrățișare sau cu un alt mod de a vă arăta afecțiunea.
Disciplina consecventă îi va ajuta să facă progrese pe termen lung.
Sursa foto: Dreamstime.
com
