Primul martor chemat în procesul lui Donald Trump, fostul șef al unui tabloid american, a detaliat marți, în fața tribunalului din New York, cum s-a alăturat campaniei sale în 2016 pentru a vâna scandalurile, insistând că a discutat cu el despre acest plan, potrivit AFP.
David Pecker, care a deținut The National Enquirer, i-a dus pe jurați în culisele cuceririi Casei Albe de către „prietenul său Donald”.
Aceasta a fost o mărturie-cheie pentru acuzarea, care vrea să-l vadă pe candidatul republican în 2024 condamnat pentru că a ascuns plata a 130.
000 de dolari către fosta vedetă porno Stormy Daniels la sfârșitul campaniei din 2016.
Banii au fost folosiți pentru a cumpăra tăcerea actriței, care susține că a avut o relație sexuală cu miliardarul republican în 2006 – ceea ce acesta neagă – când era deja căsătorit cu Melania Trump.
David Pecker a jucat un rol în acest tip de negociere, cunoscută sub numele de „catch and kill”.
Cei doi bărbați se cunosc din 1989 și se îndrăgesc unul pe celălalt, spune David Pecker.
Patronul de ziar, în vârstă de 72 de ani, a cumpărat The National Enquirer în 1999, iar ziarul său a beneficiat de succesul emisiunii de reality-show The Apprentice și de derivatele sale ulterioare cu vedete din showbiz.
În 2015, după ce Donald Trump și-a anunțat candidatura la Casa Albă, „îl vedeam mai des, poate o dată pe lună”, le-a explicat el juraților, în timp ce fostul președinte american îl privea marți, cu o privire obosită.
În august 2015, David Pecker a avut o întâlnire la Trump Tower din New York.
Sunt prezenți Donald Trump, avocatul său personal Michael Cohen și consiliera sa Hope Hicks.
„Donald Trump și Michael Cohen m-au întrebat ce aș putea face, ce ar putea face revistele mele pentru a-i ajuta campania (.
.
.
) Le-am spus că voi publica articole pozitive despre Trump și articole negative despre adversarii săi”, povestește Pecker.
„Și am mai spus că voi fi ochi și urechi”, pentru a monitoriza mediul pentru orice scandal gata să iasă la iveală, adaugă el.
„Din experiența mea era clar că, atunci când cineva candidează pentru o astfel de funcție publică, femeile vor apela la o revistă precum National Enquirer pentru a încerca să își vândă povestea”, mai detaliază el.
„Tot ce am spus a fost că voi merge să mă întâlnesc cu Michael Cohen”, a continuat el.
„Când îl informam despre un articol negativ, el ar fi încercat să vadă dacă este adevărat sau nu.
Apoi s-ar fi dus la publicația în cauză pentru a se asigura că articolul a fost îngropat”, spune David Pecker.
Cum a reacționat Donald Trump la această ofertă, a întrebat procurorul.
„A fost mulțumit”, a răspuns David Pecker.
Ziaristul s-a pus pe treabă când a aflat că un portar de șaa Trump Tower „(vindea) o poveste despre un copil nelegitim” al lui Donald Trump.
„L-am sunat imediat pe Michael Cohen”.
Ulterior, 30.
000 de dolari au fost plătiți portarului pentru a-l face să tacă.
De asemenea, 150.
000 de euro au fost plătiți unui fost model al revistei Playboy, Karen McDougal, pentru tăcerea acesteia în legătură cu o relație cu candidatul la Casa Albă.
Pentru acuzare, aceste episoade sunt cruciale pentru a demonstra că a existat o stratagemă pentru a mușamaliza orice scandal.
Donald Trump este urmărit penal pentru 34 de capete de acuzare pentru falsificarea documentelor contabile ale grupului său de companii, Trump Organization, pentru a ascunde plățile către Stormy Daniels.
Avocatul lui Donald Trump, Todd Blanche, a insistat că plățile au fost legale.
Departe de o conspirație, el a considerat că este vorba de funcționarea normală a unei „democrații”.
Marți, instanța a examinat, de asemenea, posibile sancțiuni împotriva lui Donald Trump pentru ultraj, din cauza atacurilor sale la adresa martorilor și juraților prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare.
Procurorii consideră că candidatul republican la alegerile prezidențiale din 2024 a încălcat în mod repetat interdicția stabilită de judecător de a-i ataca.
Ei au cerut să fie aplicate amenzi maxime (1.
000 de dolari pentru fiecare postare incriminată) și să i se reamintească lui Donald Trump că închisoarea rămâne „o opțiune dacă este necesar”.
Judecătorul nu a emis o decizie.
