Sfântul Gheorghe va fi sărbătorit marți, 23 aprilie.
Gheorghe este „sfântul purtător de biruință”, atât în țările ortodoxe, cât și în cele catolice.
Este un martir militar care, încă de acum 1.
000 de ani, era patronul cavalerilor cruciați.
Ce este Mânecătoarea? Ce nu aveai voie să faci pe 23 aprilie? Cum se lupta cu „forțele răului ”în această zi?Iată ce spune despre importanța sfântului, Narcisa Știucă în cartea „Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri”.
„Prestigiul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este de-a dreptul impresionant, atât în țările ortodoxe, cât și în cele catolice.
Acest fapt se datorește întâi de toate calității lui de martir militar, ceea ce a făcut să fie declarat încă de acum o mie de ani patronul cavalerilor cruciați și mai apoi protector al unor eroi ai creștinătății, între care Richard Inimă de Leu al Angliei și Ștefan cel Mare al Moldovei”.
Autoarea mai scrie că „apa, focul și ramurile verzi sunt prezențe purificatoare, apotropaice și stimulatoare, adevărate embleme ale sfântului Gheorghe în ipostaza sa populară”.
Mai ales apa capătă virtuți excepționale în această zi și trebuie menționat că „Sângiorzul se înscrie între sărbătorile ce consacră acest element vital ca având puternice forțe magice, profilatice și curative”.
Apa se regăsește în ritualuri ecleziastice la câteva sărbători creștine importanteZiua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral.
Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificaţii multiple: agrare, pastorale, dar și de luptă cu forțele răului.
Sângiorzul deschide şi ciclul vegetaţional, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia la Sf.
Dumitru (Sâmedru).
Apa, focul şi ramurile verzi sunt prezenţe emblematice ale aceste sărbători, având calităţi purificatoare, stimulatoare și de luptă contra duhurilor rele.
Precum în cazul altor zile speciale din an, sărbătoarea Sf Gheorghe presupune intrarea într-un interval de timp sacru în care oamenii credeau că forţele naturii puteau fi influenţate.
Peste un milion de români își serbează onomastica pe 23 aprilie, dintre care 686.
000 de bărbați și 373.
000 de femei.
Cel mai des întâlnite prenume masculine sunt Gheorghe – 424.
268 de persoane, George – 158.
802, Georgian – 29.
020, Gheorghiţă – 21.
750, Georgel – 12.
490, Gigi – 8.
798, Gigel – 5.
958, Georgică – 5.
259, Gică – 4.
909 şi Ghiţă – 4.
203.
Iată ce spune Ion Ghinoiu în cartea „Calendarul țăranului român.
Zile și mituri”Peste un zeu al vegetației, protector al cailor, vitelor cu lapte și holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul trac, Creștinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe, care este celebrat în ziua de 23 aprilie.
Această sărbătoare mitică se numește Sângiorz în Transilvania și Banat, Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia și Oltenia.
Împreună cu Sâmedru (26 octombrie), Sângiorzul împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara – între Sângeorz și Sâmedru, și iarna – între Sâmedru și Sângeorz.
Ei poartă la brâu cheile anului cu care Sângeorz închide iarna și deschide vara la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara și deschide iarna la 26 octombrie.
Este interesantă opoziția și lupta dintre cei doi sfinți, dar și faptul că au multe în comun„Un sfânt înfrunzește codrul, celălalt îl desfrunzește.
Între ei este încheiat un rămășag pe viață și pe moarte: dacă pomii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângeorz.
Cei doi sfinți sunt, în Calendarul popular, divinități pastorale de origine indo-europeană și prezintă evidente asemănări cu Sântoaderul cel Mare, celebrat în sâmbăta din Săptămâna Caii lui Sântoader”.
„Sângeorzul este una dintre sărbătorile foarte dense semantic.
În dimineața de Sf.
Gheorghe, înainte de a răsări soarele, fetele seamănă busuioc, iar sămânța o țin în gură ca să crească frumos și să aibă miros plăcut.
Busuiocul semănat în ziua de Sângeorgiu este bun de dragoste.
De la Sf.
Gheorghe la Rusalii se tund oile.
De va fi rouă multă, pâclă ori ceață în ziua aceasta, e semn de an bogat.
Gunoiul din ziua de Sf.
Gheorghe să se lepede la rădăcina pomilor, căci rodesc bine.
În noaptea de Sf.
Gheorghe și înainte de răsăritul soarelui, cel care va fi bolnav de orice boală, de se va tăvăli prin rouă se va tămădui”, scrie Otilia Hedeșan, în „Lecții despre Calendar”.
În dimineaţa ajunului Sângiorzului, are loc Împroorul, adică păşunatul pe rouă, gest menit să asigure sănătatea vitelor în anul respectiv şi pentru a asigura o cantitate suficientă de precipitaţii.
Rouă strânsă în acea noaptea se credea că este foarte bună în descântece.
În multe sărbători de primăvară, în martie, aprilie și mai, oamenii aprindeau focuri în curți, pe ulițe, pe ogoare, la răspântii, lângă fântâni sau chiar pe morminte sau în curtea bisericii.
De ce focuri: totul ține de o străveche credinţă în rolul purificator al focului.
Rolul focurilor rituale era fie acela de purificare a spaţiului, în cazul sărbătorilor ce marchează începutul unui nou an, fie înlăturarea vieţuitoarelor dăunătoare, sau a spiritelor malefice, cu precădere a strigoilor care ameninţă mana câmpului sau mana vacilor, mai ales în perioada primăverii.
În numele de orașe sunt cunoscute: Sfântu Gheorghe (oraș și unul dintre cele trei brațe ale Dunării), Giurgiu, Gheorghieni, Sângeorgiu de Pădure, Sângeorz-Băi.
Pretutindeni în Bucovina, e datina ca în seara lui Sf Gheorghe să se pună în vârful stâlpilor de la porți și portițe, precum și la cornurile streșinilor de la case, lângă ușorii ușilor și prin tinzi, câte o glie sau o brazdă verde în forma unui pătrat, în care se află împlântată câte o ramură verde de rug sau răchităscrie Gh F Ciaușianu în cartea „Superstițiile poporului român”.
.
În Transilvania, e obicei de a pune rug verde și leuștean la poartă, la grajduri, la ferestre, la obloane, ca să nu se apropie strigoaicele (vrăjitoarele) să ia laptele de la vaci.
Macedonenii pun și brazdă și rug.
Cei din Banat și românii din Ungaria pun rug sau frunză de fag sau de gorun.
Tinerii din Transilvania își fac, în seara de Sf Gheorghe, buciume și fluiere de coajă de răchită sau de alun și cu acelea umblă prin sat, făcând larmă.
Bănățenii au obiceiul de a sufla în țevile de aramă ale cazului în seara de 21 aprilie, dar și pe 23 aprilie.
Ziua de Sf Gheorghe se sărbătorea odinioară și la curțile domnești române, aproape la fel ca și la țară.
Iată ce spune logofătul Gheorgaki în cronica sa:„Tot la ziua Sfântului Gheorghe, dacă este câmpul încheiat cu iarbă sau și mai pe urmă cu puține zile, după vreme, este obicei și în purtarea de grijă a Velcomisului, ca să scoată caii domnești la ceair” Ceairul este o pășune împrejmuită cu un gard.
Velcomisul era un mare dregător.
