Fondatorul Uniunii Sovietice, Vladimir Ilici Lenin, s-a nascut pe 22 aprilie 1870 în orașul Simbirsk din Imperiul Rus.
Adeziunea sa la miscarea revolutionara a avut cauze psihologice si intelectuale discutate pe larg în cărți fundamentale datorate unor Alain Besancon, Robert V.
Daniels, Robert Gellately, Richard Pipes, Victor Sebestyen, Robert Service, Leonard Shapiro, Boris Souvarine, Robert C.
Tucker, Adam Ulam.
Lenin a inventat bolsevismul, modelul doctrinelor si institutiilor totalitare din secolul XX.
Stalin si Zinoviev au decretat ca leninismul si bolsevismul sunt sinonime.
Scopul era să-l discrediteze pe Trotki si sa confectioneze imaginea “trotkismului” ca o ideologie străină de si chiar ostilă leninismului.
Lenin a fost un posedat în sensul dostoievskian.
Revoluția, in mintea sa, trebuia sa fie totala, necruțătoare, asemeni unei dezlantuiri de forțe naturale.
Doar ca, în filosofia sa politica, vointa umana era forta demiurgica menită sa zguduie lumea din temelii si sa dea naștere unei societăți perfecte.
Lenin credea ca a descoperit calea spre Paradisul terestru.
Axiomele leninismului, codificate de Stalin, devin “calauza” înaintării spre comunismul profetizat de Karl Marx.
Ideologia promitea salvarea in aceasta lume, este o soteriologie imanentizata.
Scopul final este sacralizat.
Leninismul este o teologie politica in care Proletariatul este, spre a-l cita pe tanarul Marx, “clasa-Mesia a istoriei”.
Era student cand am citit studiul lui Louis Althusser “Lenin si filosofia”.
Scria el ca Lenin nu a creat o noua filosofie a practicii, ci mai degrabă o noua practica a filosofiei.
Cred ca nu gresea, dar este nevoie de o adaugire.
Lenin a creat practica terorista a filosofiei.
Teroarea ca experiment deopotriva teoretic si practic.
Citeste restul articolului pe Contributors.
ro
