Întrebați, doctorii sub 35 de ani declară în proporție de 57,5% o intenţie probabilă (40,3%) sau una sigură (17,2%) de a emigra, arată un un studiu dat publicităţii de Colegiul Medicilor din România.
Potrivit cercetării, tendinţa declarată de a emigra scade odată cu vârsta medicului.
România a pierdut cel puțin 45.
000 de doctori în ultimii 10 ani.
O treime dintre doctorii români, care au studiat în România, au emigrat și își desfășoară activitatea profesională în străinătate, arată un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Instabilitatea politică din România, caracterizată de scandaluri de corupție, poate insufla un sentiment de incertitudine și nesiguranță, determinând profesioniștii din domeniul sănătății să caute ocazii de a se stabili în țări mai stabile, arată un recent studiu.
Mulți medici sau asistenți profesioniști din domeniul sănătății din România se plâng că lucrează cu tehnologie și echipamente învechite, ceea ce le împiedică capacitatea de a oferi îngrijiri de înaltă calitate, și servește drept sursă de frustrare, fiind un factor care contribuie la decizia lor de a migra.
Țările de destinație preferate pentru profesioniștii din domeniul sănătății români includ Marea Britanie, Germania, Franța și Italia, arată un studiu publicat recent.
În special, Germania se remarcă ca lider în fluxurile de migrație ale profesioniștilor din domeniul sănătății, caracterizate prin două perioade de migrație distincte: prima cu niveluri excepțional de ridicate de migrație a medicilor și a doua marcată de niveluri în creștere ale migrației asistenților medicali.
Analiza dezvăluie două sau trei perioade distincte în migrația medicilor români în țările-cheie de destinație – Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Belgia, Ungaria, Suedia și Norvegia – în ultimii 20 de ani.
Germania se remarcă ca prim-plan în migrația medicilor, caracterizată prin două perioade de migrație distincte.
În perioada 2012-2014, migrația medicilor a înregistrat fluxuri deosebit de mari și durabile, în timp ce după aceea fluxurile de migrație ale medicilor au cunoscut o scădere cu 50%, juxtapusă cu o creștere substanțială a migrației asistenților medicali.
În Franța, atât fluxurile de migrație ale medicilor, cât și ale asistentelor s-au diminuat de-a lungul timpului; totuși, atunci când are loc migrația, aceasta se caracterizează prin migrația permanentă.
Franța a servit drept destinație principală pentru medicii români din 2011 până în 2016.
Belgia s-a clasat inițial ca a treia țară din UE în ceea ce privește migrația medicilor români mai ales în perioada 2011-2012.
Ulterior, aceste fluxuri au cunoscut o scădere substanțială, fiind înlocuite de escaladarea fluxurilor de migrație a asistenților medicali în 2013-2016.
La fel ca în Franța, migrația în Belgia este permanentă atunci când are loc.
În Italia, migrația medicilor este predominant temporară, cu niveluri excepțional de ridicat pentru asistente.
Stocul de asistenți medicali rămâne cel mai ridicat dintre țările UE – indicând un aflux semnificativ de asistenți medicali.
Regatul Unit servește drept destinație principală pentru migrația asistenților medicali – de obicei temporară.
În 2014-2015 fluxul migratoriu a fost cel mai consistent.
Norvegia, Suedia și Ungaria apar, de asemenea, ca țări de destinație semnificative atât pentru medicii, cât și pentru asistenții medicali români, caracterizate în primul rând prin două perioade distincte (2011-2014 și 2015-2020).
Migrația medicilor este mai proeminentă decât migrația asistentelor, prima fiind mai substanțială în a doua perioadă.
În Norvegia și Suedia, ca și în Marea Britanie, migrația tinde să fie în general temporară.
Factorii de atracție pentru medici diferă de cei pentru asistente, spun autorii studiului.
Pentru medici, prezența unei comunități românești de profesioniști din domeniul sănătății în țările de destinație este crucială, în timp ce pentru asistenți medicali, nivelul de dezvoltare al țării de destinație are cea mai mare importanță.
Lipsa de recunoaștere din partea entităților externe din cadrul sistemului este o sursă de nemulțumire.
Datele par să sugereze că aceasta poate fi percepută ca o particularitate a unor specializări, cum ar fi cea de medic de familie, având un statut inferior (atribuit): „Când pui totul cap la cap, când muncești și depui tot efortul, iar cei care ar trebui să-ți aprecieze munca o minimalizează, lucrurile nu mai pot continua (medic, femeie), citată într-un Raport de țară al Fundației Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate .
O altă prezență recurentă în discuții este lipsa resursei umane, care determină epuizarea profesioniștilor existenți.
Aceasta se poate referi la faptul că instituțiile medicale sunt lipsite de personal în general, sau poate fi mai specifică, indicând anumite posturi/profesii care ar trebui să fie cooptate pentru a sprijini medicii să își facă treaba și pentru a reduce epuizarea emoțională.
Factorii de atracție pentru emigrarea medicilor diferă de cei pentru asistenți.
Pentru medici, este crucial să găsească o comunitate românească de profesioniști din domeniul sănătății pentru a-și asigura un loc de muncă.
Nivelul de dezvoltare al țării de destinație are o importanță mai mică.
Pentru asistente, nivelul de dezvoltare al țării de destinație este ceea ce contează.
Migrația personalului medical are ca rezultat diminuarea resurselor umane din sectorul sănătății, subminând capacitatea sistemelor de sănătate de a furniza servicii medicale în mod echitabil.
Diferiți factori, cum ar fi considerații economice, profesionale, politice, sociale sau personale, contribuie la decizia de emigrare.
Emigrarea personalului medical duce la o penurie de lucrători calificați, afectând negativ furnizarea de servicii de sănătate populației.
În plus, plecarea lor are repercusiuni economice semnificative pentru țările de origine, având în vedere costurile substanțiale asociate cu formarea și educarea medicilor.
E drept, migrația profesioniștilor din domeniul sănătății oferă un sprijin crucial sistemelor de sănătate din țara de destinație, dar în același timp stimulează competiția pentru locuri de muncă, ceea ce poate duce la tensiuni și inegalități.
În România, medicii și asistenții câștigă mult mai puțin decât omologii lor din alte țări din UE și suportă frecvent ore lungi de lucru în spitale echipate necorespunzător, cu resurse limitate, ceea ce duce la epuizare și frustrareInstabilitatea politică din România, caracterizată de scandaluri de corupție, poate insufla un sentiment de incertitudine și nesiguranță, determinând profesioniștii din domeniul sănătății să caute ocazii de a se stabili în țări mai stabile, mai arată studiul.
Mulți medici sau asistenți profesioniști din domeniul sănătății din România se plâng că lucrează cu tehnologie și echipamente învechite, ceea ce le împiedică capacitatea de a oferi îngrijiri de înaltă calitate, și servește drept sursă de frustrare, fiind un factor care contribuie la decizia lor de a migra
