Bacteriile violet, sau bacterii Gram-pozitive, au fost dominante pe Pământ și pot fi dominante pe un mare număr de planete, conform unui recent articol științific.
Încă două știri știițifice de azi: ● De ce au dispărut vânătorii-culegători din Europa? ● „Aurul proștilor” ar fi mult mai valoros decât și-ar fi imaginat cinevaCondițiile particulare de pe Terra au dus, de-a lungul timpului, la favorizarea evoluției organismelor fotosintetice care folosesc clorofila.
De aici culoarea verde atât de întâlnită în natură.
Plecând de la ideea asta, și de la o gândire oarecum egocentristă, oamenii și-au imaginat că, dacă există viață și în alte părți ale Căii Lactee sau ale Universului, viața ar trebui să fie oarecum similară cu cea de aici.
Lucrurile nu stau chiar așa, iar o planetă similară Terrei, care orbitează în jurul unei stele diferite, ar avea toate șansele să arate complet altfel.
Măcar din punct de vedere al coloritului.
Ipoteza aparține unui grup de cercetători de la universitățile din New York și Minnesota, și a fost publicată în revista de specialitate Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Autorii studiului susțin că inclusiv Terra, înainte de apariția organismelor capabile de fotosinteză, a fost dominată de așa numitele bacterii violet, sau bacterii Gram-pozitive, organisme primitive care supraviețuiesc în medii cu lumină roșie sau infraroșie cu energie scăzută, folosind un sistem simplu de fotosinteză.
Unul care nu produce oxigen și care se bazează pe lumina infraroșie.
De altfel, astfel de forme de viață ar fi dominante pe planetele care se află în sisteme solare în care stelele sunt pitice roșii, cele mai des întâlnite stele din Calea Lactee.
Specialiștii americani au colectat mostre și au analizat peste 20 de tipuri de bacterii violet din medii diferite (de la mlaștini și până la izvoare sulfuroase submarine).
Iar concluzia a fost că astfel de organisme primitive pot supraviețui în mai toate mediile posibile.
Practic, dacă nu ar fi fost în competiție cu bacteriile, alegele și plantele verzi, o stea roșie le-ar fi oferit condițiile ideale pentru a prospera.
Simulările computerizate, în care au fost create diferite medii extraterestre, au confirmat faptul că astfel de bacterii au cele mai multe șanse de reușită.
Iar implicațiile pot fi unele uriașe în ceea ce se dorește a fi descoperirea vieții extratestre.
Practic, descoperirea unui punct violet, chiar și extrem de fad, într-un alt sistem solar, ar putea indica prezența vieții extraterestre.
Iar plecând de la o astfel de premiză, revenim la ceea ce spuneam la început, anume că violetul are cele mai mari șanse de a fi culoarea predominantă a vieții în Univers.
Coșmarul căutătorilor de aur, pirita, ar putea fi mult mai valoroasă decât se crezuse vreodată.
Iar dacă în trecut nu oferea decât false promisiuni de îmbogățire, acum ar putea să fie pariul câștigător al celor care investesc în exploatarea ei.
Schimbarea de paradigmă vine după o declarație oficială a unui grup de geochimiști de la Laboratorul IsoBioGeM din cadrul Universității din Virginia de Vest, SUA, specialiști care au identificat concentrații seminificative de litiu în mostrele de pirită analizate.
Aceștia au colectat mostre de rocă din 15 situri diferite din zona Munților Apalași, iar analizele ulterioare au confirmat existența unor cantități neașteptate de litiu în acestea.
În condițiile în care prețul litiului a crescut exponențial în ultimii ani, pe fondul cererii tot mai mari din industria bateriilor, informația ar putea fi una revoluționară.
Ar putea fi, de asemenea, o sursă nouă de litiu, supranumit și aurul alb, cu atât mai mult cu cât cererea globală depășește cu mult producția anuală mondială de circa 100.
000 de tone.
De fapt, se estimează că, până la finele acestui deceniu, numai industria bateriilor ar avea nevoie de până la 450.
000 de tone anual.
Există însă și o parte proastă.
Aceea că specialiștii americani nu au analizat decât mostre dintr-o zonă restrânsă.
Asta, așa cum chiar ei subliniază, nu înseamnă că pirita de pretutindeni ar avea aceleași proprietăți.
Poate fi vorba, pur și simplu, de o particularitate locală.
Evident, vor urma analize ale unor mostre dintr-o arie mult mai largă.
Însă chiar și astfel, vestea este una uriașă pentru cei care speră la un viitor verde și la o planetă mult mai puțin poluată.
Homo sapiens a început colonizarea Europei acum circa 47.
000 de ani.
Comunitățile au venit în valuri succesive, iar primele au dispărut, cel mai probabil din cauza climei dure, fără a lăsa urme genetice în populațiile actuale.
Ulterior, prezența oamenilor s-a făcut tor mai simțită pe vechiul continent, iar un ultim val de colonizare, pornit cel mai probabil de pe teritoriul Italiei, este cel care a și lăsat în 10-15% din semnătura sa genetică în populația europeană modernă.
Ultimele astfel de comunități au dispărut acum circa 5.
000 de ani, iar specialiștilor le este greu și astăzi să explice ce anume s-a întâmplat atunci.
Este cert însă că dispariția vânătorilor-culegători coincide cu apariția fermierilor neolitici din Orientul Mijlociu acum aproximativ 8.
000 de ani.
Iar după o scurtă coexistență, primii au dispărut.
Două studii separate, unul publicat în revista Nature, iar celălalt în PLOS One, oferă o posibilă explicație a acestei dispariții misterioase.
Cel mai probabil, susțin autorii studiilor, scenariile sunt multiple și diferă de la o regiune la alta.
Spre exemplu, în zona Danemarcei, comunitățile de vânători au fost exterminate la doar câteva generații după apariția fermierilor.
Aici, cel mai probabil, a fost vorba de interacțiuni violente între cele două populații distincte din punct de vedere genetic, sau de influența nefastă a agenților patogeni aduși de noile comunități umane.
Studiul publicat în PLOS One de specialiști din Danemarca, Marea Britanie, Suedia și Australia aduce însă un exemplu interesant.
Cel al unui sacrificiu uman efectuat acum circa 5.
300 de ani.
Victima, botezată Vittrup Man, s-a dovedit a fi un membru al unei comunități de vânători-culegători care își dusese existență în Suedia sau Norvegia.
Însă individul a fost sacrificat în Danemarca, de către o comunitate de fermieri.
Analizele izotopice au indicat faptul că individul în cauză avusese o dietă bazată în special pe pește și carne de vânat, atribute ale unei populații de vânători și pescari.
Interesant este faptul că, ulterior, acesta a consumat o dietă specifică populațiilor de fermieri.
Iar tranziția ar fi avut loc undeva în timpul adolescenței.
Evident, aici se poate extrapola.
Personajul respectiv putea fi un imigrant, un individ care făcea comerț și care își câștigase un statut social respectat în comunitățile sedentare, fie era un prizonier de război sau un sclav.
Cât despre motivele sacrificiului uman, și ele pot fi multiple.
Un caz similar a fost relatat în studiul publicat în revista Nature de o echipă internațională de cercetători.
Aceștia au analizat cazul unei alte înhumări din Danemarca, a unui individ care a trăit acum circa 5.
800 de ani și care a fost înmormântat împreună cu artefacte specifice unui vânător-culegător.
Cu toate acestea, analizele izotopice au indicat faptul că dieta individului era una tipică fermierilor.
Ceea ce se traduce prin adoptarea culturii și a dietei noilor populații.
Prin lumina acestor descoperiri, dar și a altor cazuri de pe teritoriul Europei, specialiștii sunt de părere că ultimele comunități de vânători-culegători din Europa au ales fie să migreze spre zone în care nu exista concurența cu noii-veniți, vezi cazul nordului Europei, fie au ales să trăiască în preajma acestor comunități.
Ce este important este faptul că nu au renunțat la modul lor de viață, fapt dovedit prin dispariția în mare măsură a semnăturii lor genetice.
Cel mai probabil, comunitățile de fermieri, mult mai prolifice din punct de vedere demografic, au continuat să se extindă, iar cei care nu au putut fi asimilați, recte vânătorii, au fost exterminați în acest proces.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
