Băncile încep să își asume o responsabilitate socială, astfel cântăresc mai mult situațiile dificile prin care trec consumatorii, precizează Septimiu Stoica, conciliator CSALB.
Florin Dănescu, președinte executiv Asociația Română a Băncilor și Septimiu Stoica, conciliator CSALB, profesor, avocat, în dialog cu Emilia Olescu, redactor-șef Ziarul BURSA.
Emilia Olescu: De câțiva ani traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere macroeconomic și geopolitic.
Avem de înfruntat inflație, dobânzi mărite, criză sanitară, criză energetică, fiscalitate și, din păcate, războaie.
Ce face sistemul bancar, cel mai important stâlp al economiei, ca să susțină economia?Florin Dănescu: Sistemul bancar, indiferent de crize are o singură țintă: creșterea intermedierii financiare.
Practic, în România, intermedierea financiară este săracă, doar 25% din produsul intern brut este reprezentat de ponderea creditelor populației și companiilor.
În timp ce media europeană este de 90%.
Și asta arată că avem drum lung și complicat de făcut, chiar dacă este pace sau război.
Acest drum pornește de la nivelul de educație financiară.
Avem moștenirea comunismului și lipsa acumulării de capital a societății românești în ansamblu.
Ca să ajungă la media economiilor europene, România are nevoie de finanțare.
Faptul că sistemul bancar stă bine se datorează stabilității.
Indicatorii de prudențialitate ai industriei sunt foarte buni, iar aici stăm mai bine decât media europeană.
Totuși pe o intermediere financiară mică.
Emilia Olescu:Care sunt îngrijorările sistemului bancar față de propunerile legislative și modificările fiscale care au avut loc în ultima perioadă?Florin Dănescu:Cum credeți că se simte industria bancară cu o presiune legislativă, politică și populistă de foarte mulți ani de zile? Populismul este atunci când vrei să obții rating, avantaj electoral, din alegerea unei industrii drept țintă, hărțuind, arătând cu degetul și construind o percepție negativă la adresa acesteia.
În economie este foarte importantă încrederea reciprocă.
Dar, când se întâmplă lucrurile acestea, se produce un efect negativ pe termen lung, care înseamnă neîncrederea industriilor în actul politic sau în actul legislativ.
Iar dacă nu există încredere, nu ai cum să crești bunăstarea.
Lecția de bază în economie se referă la faptul că orice presiune pui pe un furnizor de produse sau servicii, înseamnă costuri suplimentare, iar acestea înseamnă prețuri finale mai mari pentru consumatori.
Emilia Olescu: Pentru că noi, consumatorii suntem cei care plătim aceste costuri, cum se descurcă clienții băncilor?Septimiu Stoica:Oamenii ar trebui în primul rând să înțeleagă mecanismul care stă în spatele sistemului bancar.
Practic, prin împrumuturile bancare, o parte a populației o susține pe cealaltă.
Cei care economisesc îi susțin pe cei care, prin credit, vor să consume, să se bucure de locuințe, de mașini, anticipat față de modul în care ar fi avut acces la ele dacă ar fi trebuit să aștepte și să acumuleze sumele respective de bani.
De aceea, este cumva neproductiv să te bucuri dacă prin legi sau alte măsuri administrative este amenințată starea de funcționare a băncii.
Sistemul bancar, în același timp, este motorul economiei în sine.
Nu numai prin contribuțiile sale prin taxe și impozite, ci prin însăși faptul că pot să circule în siguranță resursele financiare dintr-o țară: între producători, furnizori și cumpărători.
În plus, băncile încep să își asume o responsabilitate socială, cântăresc mai mult considerentele umane.
În cadrul CSALB observăm că există înțelegere din partea multor bănci pentru situațiile dificile prin care trec consumatorii și chiar se ajunge la oferte generoase, care nu vin din vreo obligație legală, ci pur și simplu din considerente de tip uman.
Emilia Olescu: Apropo de creditare cât de atenți trebuie să fim atunci când contractăm un credit? Anul trecut din partea băncilor venea mesajul că trebuie să fim precauți, dar nu pesimiști.
Cum trebuie să fim anul acesta?Florin Dănescu:Educați! Dar este greu, pentru că educația este un proiect pe termen lung.
Nouă ne-a lipsit capitalismul prin care să ne educăm reflexul economic al pieței libere.
De multe ori în România există o așteptare, o grabă care împinge un consumator să-și ia un credit și să se gândească abia după aceea cum îl va plăti.
Cum trebuie să țină seama de dobânzi un client? În primul rând trebuie să gândească la cât de mare este expunerea.
Și trebuie să înțeleagă că un credit înseamnă reducerea unor consumuri viitoare.
Înseamnă că nu vei putea trăi la fel de bine ca înainte.
Poate nu vei putea să faci aceleași vacanțe ca înainte.
Emilia Olescu: Anul trecut 11 bănci din sistem au fost sancționate de ANPC pentru graficul de rambursare a ratelor.
Cum a afectat asta sistemul bancar?Florin Dănescu:Faptul că s-a întâmplat acest lucru nu a făcut decât să afecteze încrederea dintre bănci și clienți.
Și s-a dovedit că o formulă matematică care se învață la școală rămâne aceeași, indiferent de așteptările politice ale cuiva.
Și pentru că noi nu am putut schimba formulele matematice, nu am avut ce face decât să contestăm în instanță.
După cum știți, toate băncile au obținut un verdict pozitiv în aceste contestări.
Problema este că oamenilor li s-au creat așteptări că ar putea să plătească mai puțin.
Iar noi, ca natură umană, în momentul în care îți creează cineva o speranță că ai putea trăi mai bine și că altcineva ar fi vinovat dacă nu se întâmplă acest lucru, evident că și-au dorit ca băncile să greșească.
.
.
să fi greșit.
Și atunci s-a mai pus o barieră, o piedică în relația de îmbunătățire continuă în ultimii ani de încredere între bănci și societate, în ansamblu.
S-a pus o piedică extrem de costisitoare într-o construcție de recuperare a încrederii în actul economic în România, în general.
Noi dacă am fi respectat atunci ceea ce se solicita după control, n-am mai fi putut recupera creditele.
Pentru că formulele de plată, de rambursare a creditelor nu mai erau valabile.
În concluzie ar fi trebuit să închidem, iar oamenii care rambursau creditele ar fi fost considerați rău-platnici.
De aceea, dacă nu cunoști industria pe care o controlezi, poți ajunge la efecte extrem de dăunătoare.
Emilia Olescu: Cum apreciați taxarea sistemului bancar? Sunt pregătite băncile să treacă printr-un an electoral cu 4 rânduri de alegeri?Florin Dănescu:E greu să spui că poți fi pregătit pentru populism.
Societatea în ansamblu, la nivel mondial, nu e pregătită pentru populism.
Nu este doar atunci când vreun politician vrea să fie simpatic.
Populismul este o dramă la nivel de societate pentru că oamenii sunt mințiți cu urmări dramatice în viitorul lor.
Asupra băncilor, s-a creat încă o dată o percepție negativă și nedreaptă, venind după pandemie când băncile au fost singura industrie care a oferit un sprijin necondiționat consumatorilor.
Lumea spunea atunci: Ce mare lucru fac băncile că amână plata ratelor? De fapt, băncile nu mai încasau ratele lunare cu care ar fi acordat alte credite.
În concluzie, băncile au oprit producția un an de zile.
A fost o altă industrie dispusă să facă acest efort pentru societatea românească? În replică, anul trecut s-a aprobat o taxă mai mare pentru bănci.
Iarăși au fost reacții de genul: Dacă sunt taxați suplimentari înseamnă că au prea mult profit.
Putem înțelege că o taxă pe cifra de afaceri poate că este acceptabilă pe un termen determinat, nu permanent.
Condiția ar fi ca toate industriile să participe, inclusiv cele care sunt mai profitabile decât industria bancară, darrezultatul a fost că numai băncile au această taxă de 2% pe cifra de afaceri, în condițiile în care băncile au cele mai multe active din România și implicit o cifră de afacere foarte mare.
Impactul acestei taxe poate însemna pentru unele bănci un impozit pe profit care nu mai este 16%, ci 40-50%.
Puteți să îmi dați exemplu unei economii în care niște jucători economici să fie taxați cu jumătate din profitabilitate? Pe de altă parte sunt bănci care nu înregistrează profit, ceea ce înseamnă că au o taxă în plus, fără a obține profit.
Este evident că în aceste cazuri taxa se va vedea și mai mult în cheltuieli și în prețul final, la consumatori.
De exemplu, industria bancară are printre cele mai mici randamente.
Dacă raportăm profitul la active, băncile fac cam 1,5% randament, iar media în cele 24 de industrii din România este 7,5%, adică de vreo 5 ori mai mare decât a băncilor.
În 2022 profitabilitatea raportată la capitalurile investite a fost 16,5%, în timp ce media era 24,4% la nivelul tuturor industriilor.
De unde această percepție că băncile câștigă prea mult?Emilia Olescu: Domnule Stoica, ați soluționat 400 de negocieri în cadrul CSALB.
Care au fost cele mai grele cazuri pe care le-ați rezolvat?Septimiu Stoica:Cele mai grele sunt acelea unde există o distanță mare între pozițiile cu care consumatorii și băncile intră în negociere.
Dacă cuiva într-o negociere îi arăți resentimentul tău printr-o atitudine și printr-un verbiaj nu tocmai potrivit, efectul este că și cealaltă parte se crispează și este aproape compromisă înțelegerea.
De aceea, conciliatorii trebuie să vină în plus față de pregătirea juridică și financiar-bancară, cu abilități în tehnica negocierii.
Aici vorbim deja de două feluri de educație.
Este cea de natură financiar-bancară, dar mai este vorba și de educația în ceea ce privește modalitatea de rezolvare optimă a disputelor.
Din fericire, prin conciliere există posibilitatea ventilării opozițiilor, mai ales atunci când devine pregnantă diferența de putere dintre consumatori și bănci.
Soluțiile pe care le-am obținut au fost diverse.
Am întâlnit oamenii îndatorați, care s-au confruntă cu probleme medicale, profesionale sau familiale.
Printre rezultatele obținute au fost reșalonări, perioade de grație, micșorarea ratei dobânzilor, conversii, restituiri de sume, credite în CHF și chiar procese venite din instanță și rezolvate amiabil în cadrul CSALB.
Noi avem, spre deosebire de justiție, peste 95% dintre cazuri rezolvate cu împăcarea părților.
Am avut concilieri în care s-au găsit soluții substanțiale din punct de vedere bănesc.
Au fost șterse datorii de zeci de mii de euro, dar ezit uneori să spun lucrurile acestea pentru că nu vreau să stârnesc așteptări exagerate, deoarece nu întotdeauna se poate ajunge la asemenea rezultate.
Remarcabil este faptul că băncile care au făcut astfel de compromisuri, nu le-au făcut dintr-o obligație juridică, ci din înțelegerea umană a problemelor pe care le-au întâmpinat clienții lor.
Dorința mea pentru acest an în care există excese spre intervenționism din partea statului și populism din partea unor politicieni, îndrăznesc să spun, inconștienți, este ca societatea să îți regleze singură economia.
Lăsați țara, oamenii și entitățile economice să respire și să trăiască, pentru că ei își vor găsi împreună un modus vivendi.
Sunt entități, precum CSALB prin care îi determinăm să nu se războiască, ci să se înțeleagă.
Să trăim aici cât mai mulți, să ne întoarcem cei care au plecat și să facem o societate în care merită să trăiești!Articol susținut de CSALB
