Deși cele mai susceptibile de a fi diagnosticate cu cancer ovarian sunt femeile cu vârste cuprinse între 55 și 63 de ani, afecțiunea este prezentă într-o proporție semnificativă și în rândul celor mai tinere.
Astfel, circa o treime dintre femeile care suferă de cancer ovarian au vârste sub 55 de ani, iar una din zece are chiar sub 45 de ani.
Detaliem semnele care impun consult medical cât mai rapid și tratamentele posibile pentru acest tip de cancer cu impact asupra fertilității.
Potrivit celor mai recente date disponibile de la Fondul Mondial de Cercetare a Cancerului, cancerul ovarian ocupă poziția a opta în topul celor mai frecvente cancere la femei și locul 18 în clasamentul celor mai frecvente cancere în general.
Pe lângă vârstă, factorii de risc ai cancerului ovarian includ antecedentele familiale de cancer ovarian, de sân sau colorectal, antecedentele personale de cancer de sân, supraponderalitatea și obezitatea, fumatul și faptul că femeia nu a născut sau a avut o sarcină la termen după vârsta de 35 de ani.
De asemenea, cauze sau factori de risc pentru cancerul ovarian mai sunt variațiile genetice precum BRCA-1, BRCA-2 sau sindromul Lynch, un istoric de endometriozăori administrarea de estrogen fără progesteron timp de zece ani sau mai mult.
În cazul femeilor tinere, unele forme de cancer ovarian sunt mai frecvent întâlnite decât altele.
De exemplu, afectarea doar a unui singur ovar de tumorile cu celule germinale (o formă rară de cancer ovarian) este mai probabil să apară la femeile mai tinere decât la cele mai în vârstă.
Majoritatea tumorilor de acest tip sunt benigne, ceea ce înseamnă că nu se răspândesc în organism.
Totuși, într-un procent mic, în 3 – 5% din cazuri, tumorile pot fi maligne și pot pune în pericol viața femeii.
Tumorile maligne cu celule germinale sunt considerate forme rare ale cancerului ovarian, care afectează adolescentele și femeile tinere aflate la vârsta fertilă.
Există diferite tipuri de tumori cu celule germinale: teratoame, disgerminoame, tumora sacului vitelin, carcinom embrionar, coriocarcinom nongestațional și tumori mixte.
Un teratom este o tumoră care poate conține diferite tipuri de țesut benign.
Există două forme de teratom pe care o persoană le poate dezvolta: teratom matur și teratom imatur.
Teratoamele mature se dezvoltă de obicei la femeile aflate la vârsta reproductivă (din adolescență până la 40 de ani).
Teratoamele imature sunt o formă mai rară de teratom și în majoritate apar la tinerele sub 18 ani.
Cealaltă formă rară de cancer ovarian, disgerminoamele, afectează în general adolescentele și tinerele cu vârsta în jur de 20 de ani.
Deși nu cresc rapid, disgerminoamele sunt considerate maligne, ceea ce înseamnă că este prezent riscul răspândirii în alte țesuturi.
Tumora de sac vitelin și coriocarcinomul sunt alte două forme rare de cancer ovarian care afectează de obicei femeile tinere.
Tumorile epiteliale reprezintă majoritatea tumorilor ovariene și pot fi benigne, borderline sau maligne, 72% dintre cancerele ovariene la femei cu vârsta sub 40 de ani fiind de acest tip.
Potrivit Societății Americane de Cancer, aproximativ 1% dintre cancerele ovariene sunt tumori cu celule stromale ovariene.
Mai mult de jumătate din acest tip de tumori se găsesc la femeile peste 50 de ani, dar aproximativ 5% dintre tumorile stromale apar la fetele tinere.
Aceeași sursă subliniază că cel mai frecvent simptom al acestor tumori este sângerarea vaginală anormală, lucru care se întâmplă deoarece multe dintre tumori produc hormoni feminini (estrogen).
Acești hormoni pot provoca sângerări vaginale, precum o menstruație, care apar după menopauză.
La fetele tinere, aceste tumori pot provoca, de asemenea, perioade menstruale și dezvoltarea sânilor înainte de pubertate.
Mai rar, tumorile stromale produc hormoni masculini (cum ar fi testosteronul).
Dacă sunt produși hormoni masculini, tumorile pot determina oprirea perioadelor menstruale normale.
De asemenea, pot face să crească părul facial și corporal.
Tratamentul cancerului ovarian se stabilește în funcție de tipul și stadiul acestuia, de vârsta pacientei și riscurile pe care le prezintă pentru ea.
De cele mai multe ori tratamentul implică o intervenție chirurgicală, de rezecție a tumorii și a organelor afectate, urmată de chimioterapie, sau, în cazurile avansate, precedată de chimioterapie neoadjuvantă.
La femeile tinere, care își doresc o sarcină în viitor, tratamentul cancerului ovarian (histerectomia, îndepărtarea ambelor ovare, radioterapia și chimioterapia) poate ridica o problemă importantă: aceea a infertilității.
De aceea, în funcție de dorința de a-și păstra sau nu fertilitatea, tratamentul poate fi personalizat, realizându-se o intervenție chirurgicală conservatoare, care va păstra uterul și, în unele cazuri, ovarul sănătos.
În acele situații în care acest lucru chiar nu este posibil, o opțiune este prezervarea de ovocite anterior începerii tratamentului.
Încă un argument pentru a apela la recoltarea ovocitelor și criogenarea lor pentru a fi folosite ulterior prin tehnicile de fertilizare in vitro în vederea obținerii unei sarcini, este acela că unele tipuri de chimioterapie pot declanșa menopauza precoce.
Metodele de conservare a fertilității disponibile în prezent sunt aplicabile femeilor cu cancer ovarian epitelial unilateral, în stadiu incipient.
Potrivit unei revizuiri susținute de Centrul pentru Sănătatea Reproducerii după Boală (SUA), tehnologiile curente utilizate includ conservarea țesuturilor ovariene care sunt prelevate în timpul intervenției chirurgicale unilaterale a cancerului ovarian.
În timpul rezecției tumorii ovariene, țesutul ovarian este îndepărtat din ovarul rămas și crioconservat pentru utilizare ulterioară.
Aceste țesuturi crioconservate pot fi transplantate la după terminarea tratamentului pentru cancer.
Ca și în cazul crioconservarii țesutului ovarian, și ovocitele din țesuturile ovariene pot fi stocate.
Acestea pot fi extrase din ovarul neafectat în timpul intervenției chirurgicale, cu sau fără hiperstimulare ovariană controlată.
Pentru femeile al căror cancer ovarian necesită îndepărtarea chirurgicală a trompelor și a ambelor ovare, crioconservarea țesutului ovarian și a ovocitelor ar putea să nu fie posibilă.
Cele care necesită histerectomie, chiar dacă au ovocite crioconservate, bineînțeles că nu vor putea obține o sarcină.
Chiar dacă au fost realizate cu succes mai multe operații de transplant de uter, aplicarea acestei tehnici în practică este încă limitată.
Singura opțiune pentru aceste femei, dacă își doresc să devină mame, rămâne adopția.
Sursa foto: Dreamstime.
com
