Reglementarea jocurilor de noroc se învârte mereu în jurul a două realități.
Pe de o parte, e vorba de un domeniu extrem de profitabil, de pe urma căruia nu doar companiile, ci și statul câștigă generos prin taxele și impozitele colectate, fiindcă operatorii sunt disciplinați fiscal, neavând încotro – sistemul licențelor și taxelor din domeniu funcționează pe principiul „mai întâi plătești, apoi funcționezi”.
Pe de altă parte, vorbim de un domeniu sensibil.
Jocurile de noroc pot provoca ușor dependență, iar pentru unii oameni care nu își pot gestiona pornirile, efectele sunt distructive nu doar financiar, ci și social, uneori ajungându-se la tragedii.
În România, de cele mai multe ori, statul a fost preocupat doar de partea financiară a problemei.
Fie a „muls” companiile, fie pe jucători, prin taxe și impozite.
De partea socială, de prevenirea dependenței și de educarea cetățenilor în legătură cu abordarea responsabilă a jocurilor de noroc, așa cum se întâmplă și cu tutunul sau alcoolul, autorităților nu le-a prea păsat.
În acest context, în Parlament a fost depusă o propunere legislativă care prevedea, printre altele, ca toate sălile de jocuri de noroc să fie mutate în afara localităților.
În plus, aceste săli ar urma să nu mai existe în localități cu mai puțin de 5.
000 de locuitori.
Citește integral pe Panorama.
ro
