Să ne lase galeria cu “Demisia! Demisia!”.
Și sper că lui Șucu și Angelescu nu le trec prin cap slăbiciuni.
Echipa trebuie să-și iasă singură din balamuc.
Aseară, pe Giulești, a fost boală.
Dar nu e cancer.
CFR Cluj ne-a dat 4 goluri și n-am mișcat.
Uităm că și noi i-am dat lui Gigi Becali acum o lună 4 bucăți de a turbat.
Nu mai suntem Campioni.
Nu mai mergem în Europene.
Ei, și? Scopul nostru e să fim Rapid.
Să trăim între Infern și Paradis.
S-o ia dracului de eficiență cu de-a sila! Vom fi campioni, dar fără atâtea presiuni nesimțite.
La Rapid, orice s-ar spune nu merg Dictaturile! Nu merg nici pronosticurile.
Nu merg.
Atâta timp cât suntem oameni, nu tinichele programate.
Nu merg, dar oare nu putem să ne bucurăm-întristăm de acest destin? Să nu transferăm frustrările noastre zilnice asupra echipei? Să nu fim hiene? Să nu cerem Demisia cu disperare! Nu merge bine.
Se vede mai bine ca Eclipsa.
Hai să ne lăsăm, până la o limită rezonabilă, în voia omenescului din noi.
În voia înțelegerii.
Uite ce ar fi de înțeles.
Să nu uităm că anul trecut cu Mutu am pățit la fel.
Am intrat în play-off cu Mutu și ce-am făcut? Păi, am ieșit din jocuri.
Nu-i nimic! Am rămas împreună.
Doar Mutu a luat-o în toamnă razna.
“Că nu mai suporta aluziile”, sanchi.
Băi, dacă n-ai creier de taur nu reziști la Rapid! Păi, galeria te omoară, galeria te ridică.
Tu trebuie să ai creier de taur să ții cârma cum trebuie.
Azi ești glorie, mâine rahat.
Ține cârma, frate! Uite ce ar fi de înțeles.
Să nu uităm convulsiile acestui play-off.
Arestarea lui Bocciu, șeful galeriei.
Asta să nu uităm.
Demoralizarea jucătorilor.
Căderea galeriei.
La Rapid nu suntem automate.
Jucătorii talentați “se cuplează” cu cântecul galeriei.
Dansează pe teren în ritmul ei.
Ori, am pierdut tempoul după meciul cu FCSB.
Nu ne-am mai revenit.
Uite ce ar fi de înțeles.
Bergodi are vina lui, dar nu e singura de împărțit.
Nu țin prostii precum de ce n-a făcut schimbări la timp și alte maimuțăreli.
Jucătorii nu-s ciorapi, nu sunt belele pe care le arunci la coș.
Cine e de vină totuși? Bergodi a încropit echipa din mers.
Și ea a mers.
Am intrat în play-off.
Nu e puțin lucru.
Avem atac.
Clar.
Acum zic eu n-am avut apărare.
Aseară, și nu doar aseară.
Și la Craiova s-a văzut.
Vina e la apărare.
Nu merge apărarea de mult timp și asta s-a văzut de la plecarea lui Moldovan.
E ceva fragil în apărare, Aioani și Săpunaru nu-s destul.
Chestie pe care Bergodi n-a putut s-o coasă, nu i-a dat de cap.
Braun, Cristea sunt, nu știu cum, mereu depășiți.
Săpunaru, Aioani ce să facă, singuri? Moldovan era extraordinar în astfel de momente.
Scotea mingi imposibile.
Aioani nu e ca Moldovan.
Săpunaru dă semne că nu mai poate face totul.
E omenește.
UITE FILMUL MECIULUI DE ASEARĂUite ce ar fi de înțeles.
Ne înghițim broasca și hai în teren cu Sepsi.
Când Galeria strigă: “Demisia!” nu e doar la adresa lui Bergodi, nu! E la adresa fiecărui jucător.
Fiecare ar trebui să se gândească la demisie.
A fost 1-4 totuși! Zic eu să ne trăim fotbalul, dar asta nu înseamnă să ne lăsăm în voia destinului negru.
Depresie și demisie.
Nu.
Înseamnă să mergem mai departe.
Să vedem și să dăm ce-avem noi mai bun.
Să fim oameni deștepți, asta da.
Se poate.
Uite ce ar fi de înțeles după ce aseară am fost terminați.
Cu toții.
Suporteri, jucători, antrenori, patroni.
Ne plângem în pumni cu toții dar nu suntem cu toții jucători.
Ei, omenește, să-și revină.
Trebuie lăsați să-și revină.
.
.
.
