Școala Doctorală a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, a organizat conferințele „Aula Magna”, în cadrul cărora a fost invitat scriitorul Mircea Cărtărescu.
Sute de persoane au fost prezente în cadrul conferinței scriitorului Mircea Cărtărescu.
„În cadrul manifestărilor cu ocazia galelor Aula Magna, avem deosebita onoare să-l avem pe ilustrul scriitor Mircea Cărtărescu.
Este o mare onoare și bucurie să îl prezint pe unul dintre cei mai mari și iluștrii scriitori români contemporani.
Domnul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai citiți și traduși autori ai tuturor timpurilor.
Nu este doar un scriitor remarcabil, ci și un gânditor profund care a arătat complexitatea ființei umane.
Prin poezii, proză și eseuri, Mircea Cărtărescu ne-a oferit o fereastră către sufletul uman, de unde și tema prezenței domniei sale «Rolul vindecător al literaturii», o temă apropiată de inima lui Mircea Cărtărescu pentru că literatura în esența sa este o formă de terapie, este un mijloc prin care ne putem confrunta și înțelege emoțiile, este o modalitate de a găsi în paginile cărților alinare și înțeles”, a transmis rectorul UMF Cluj-Napoca, prof.
dr.
Anca Dana Buzoianu.
Într-o lume suferindă, literatura a avut mereu un rol important.
Scriitorii au fost întotdeauna vectori importanți în mersul înainte al lumii, iar în cazul stării noastre, ei au fost chiar întemeietori ai României moderne.
Cu persuasiune și carismă, scriitorul și Profesorul Universitar emerit Mircea Cărtărescu și-a expus pledoaria pentru lectură în fața studenților, doctoranzilor mediciniști clujeni și nu numai.
„Motivul pentru care am dat acest nume de «Rolul vindecător sau funcția vindecătoare a literaturii» micii mele discuții este unul ciudat cu o mică istorie în urmă.
Anul trecut, exact pe vremea aceasta, am avut foarte marea plăcere și contrariere să fiu solicitat ca să devin Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie din București care mi-a făcut această solicitare.
Eu sunt filolog, nu am niciodată foarte mare contact cu lumea medicilor, cu lumea studenților la medicină și așa mai departe.
De aceea a fost o provocare.
Am acceptat foarte flatat de această invitație, dar în momentul în care am fost făcut Doctor Honoris Causa, a trebuit să țin discursul de mulțumire și am o clipă de reflecție.
M-am întrebat pentru ce mi s-a făcut această onoare, de ce un scriitor pătrunde în lumea serioasă și semnificativă din toate punctele de vedere, al medicilor, prin ce am meritat acest lucru.
În momentul acela am încercat să-mi găsesc justificări (…) Am găsit vreo două capete de justificare și le-am vorbit liber.
Faptul că ei au înțeles foarte bine ce le-am spus m-a încurajat să reiau și să amplific argumentele mele din acea mică alocuțiune.
Primul argument a fost că de foarte multă vreme, eu am fost foarte interesant de tot ceea ce înseamnă lumea vie, de tot ceea ce înseamnă biologie, medicină, de lumea creierului, de toate aceste lucruri care înseamnă o privire asupra a ceea ce suntem pentru că în cele din urmă suntem un organism biologic, înainte de a fi un organism cultural.
Îmi aduc aminte de primele momente când am simțit această aplecare către medicina și modul de funcționare.
Când am fost student la facultatea de litere, dintr-o întâmplare am nimerit în centrul Bucureștiului, unde era o expoziție de carte americană.
La expoziție am găsit foarte mulți scriitori interesanți, iar mergând pe culoar am găsit zona de medicină și am rămas fascinat pentru că erau extraordinar de superb ilustrate și care desfăceau în bucățile cele mai mici toate procesele ”, a declarat Mircea Cărtărescu.
Scriitorul Mircea Cărtărescu consideră că orice poate să vadă frumusețea în lucrurile pe care le înconjoară și că până și medicul este un poet.
„Dacă vedem frumusețea în lume în orice, într-un copac înflorit, în orice lucru vezi frumusețea.
Atunci când ești poet o vezi în orice loc, chiar și acolo unde nu o vede nimeni.
Pe vremuri, medicul și poetul erau unul și același om, după aceea, acele funcții au început să se despartă (…) Această despărțire nu a fost niciodată completă și nu va fi niciodată.
Medicul este și el un poet”, a adăugat Mircea Cărtărescu.
S-au făcut mențiuni și spre domeniul muzicii, care, asociată cu literatura, poate avea puterea de a vindeca sufletul uman, ajutând la tratarea unor afecțiuni psiho-emoționale, cum ar fi depresia.
Totodată, Mircea Cărtărescu a amintit de povestea unei prietene care a fost diagnosticată cu cancer la creier și își alină durerea citind.
„Cunosc o scriitoare din Venezuela și a fost diagnosticată cu cancer la creier (…) Din acel moment s-a apucat să citească versuri, și mi-a spus că este forma ei de medicație, singura formă care o mai ține în viață”, a transmis scriitorul.
De asemenea, la finalul conferinței, scriitorul Mircea Cărtărescu a citit pasaje din ultima sa carte, Theodoros.
Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti.
A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980.
În prezent este profesor dr.
în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist.
A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; În 1982 este coautorul unui volum colectiv emblematic, Aer cu diamante, alături de Traian T.
Coșovei, Ion Stratan și Florin Iaru.
Urmează Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor.
Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor.
Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002.
Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză „Junimea” condus de Ovid S.
Crohmălniceanu.
De altfel a publicat o proză în antologia Desant’83.
A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980.
A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul.
Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române.
Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise.
Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu.
Însă nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul.
Criticul Virgil Diaconu, în revista Actualitatea literară[9], consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.
Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate.
Într-un interviu realizat de Marius Chivu, scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă.
Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare…”Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia).
Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007.
Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale.
Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc.
Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice.
[8] Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București.
Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.
Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă, catalană.
.
Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România.
Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
