Lecțiile esențiale predate de părinți îl vor ajuta pe copil să nu se piardă în labirintul pe care viața îl va deschide fără doar și poate în fața lui.
Iată o listă cu principii sănătoase de viață pe care orice părinte ar trebui să le transmită copiilor.
Toți oamenii mint, iar dacă și tu, ca părinte, te folosești de acele minciuni nevinovate pentru a evita unele situații, copilul va înțelege că e în regulă.
Toți copiii învață, la un moment dat să mintă.
Găsesc multe forme de a evita adevărul: „uită” lucrurile pe care i le-ai zis, spun doar jumătate din poveste sau născocesc tot felul de teorii care au șanse să câștige premiul Pulitzer la categoria science-fiction.
Până la o anumită vârstă, majoritatea copiilor spun atâtea minciuni încât e greu să-ți dai seama când zic adevărul sau nu.
Să-l înveți să spună adevărul de mic despre cele mai mărunte lucruri (cine a spart paharul, cine a vărsat laptele) te va ajuta să obții adevăruri importante din viața lui de adolescent sau adult.
Acele perioade în care este nevoie de o relație sinceră.
Cum faci asta? Lăudându-i curajul de a spune adevărul, explicându-i că minciuna afectează încrederea între oameni, dându-i exemple personale.
Curiozitateaeste o trăsătură importantă care duce la învățare.
Când copiii se simt confortabil și în siguranță, sunt dornici să exploreze lumea.
Cu cât copilul explorează mai mult, cu atât învață mai mult.
Curiozitatea îi determină pe copii să încerce lucruri noi.
Aduce emoție de viață.
Copiii curioși se bucură de viața lor.
Sunt genul care se plictisesc arareori și simt că există întotdeauna ceva nou de descoperit în orice situație.
Ce poți face ca părinte: Încurajează-l să-ți pună întrebări și oferă-i răspunsuri cât mai elaborate.
Folosește cărți, atlase și enciclopedii, indiferent dacă se simte atras de misterele lumii gândacilor sau ale planetelor.
Fii prima lui carte deschisă spre minunile lumii!Orice copil trebuie să cunoască limitele, cu atât mai mult un copil curios.
Limitele îl țin departe de pericole (dar va trebui să-i spui ce sunt acelea pericolele și unde pot să apară); limitele pot fi și personale – fiecare copil trebuie să afle că sunt stăpâni pe corpul lor și nimeni nu are voie să-l atingă fără ca el să fie de acord; că există zone ale corpului nostru pe care este rușinos să le atingem în public sau să vorbim despre ele cu alte persoane.
Ce poți face ca părinte: Învățând despre limite și ajutându-l să le respecte creezi un spațiu sigur pentru copil și pentru relațiile lui cu ceilalți.
Nu uita, limitele nu sunt pedepse: „Nu ai voie să.
.
.
” nu înseamnă că dacă încalcă acest lucru i se va plica o pedeapsă.
Limitele trebuie explicate, înțelese, pentru că acestea îi modelează caracterul.
Când cineva spune „Nu”, asta înseamnă „stop/nu vreau/gata/ajunge”.
Copilul tău trebuie să știe asta.
Indiferent că este în parc, cu prietenii de joacă, sau într-o conversație mai târziu în viață, trebuie să-l ajuți să înțeleagă că această limită nu este negociabilă.
Lasă-l să spună „Nu”!Ce să faci ca părinte: Învățându-l să folosească „Nu” atunci când nu-și dorește să facă ceva, dar să se oprească atunci când aude această limită venită de la tine sau de alt copil, îl înveți, de fapt, despre respectul reciproc și despre empatie.
Nu-i spune simplu doar „Nu”, ci încearcă să-i explici de ce nu este bine să facă ceea ce vrea sau de ce nu e frumos să facă anumite lucruri altor persoane.
Este important pentru copii să nu păstreze secrete – dar acest lucru îi poate deruta, în special pe copiii mai mici.
Dacă au mers cu tati să-i cumpere lui mami un cadou de ziua ei, iar tati i-a spus să nu-i spună mamei, acesta este un secret, nu? Explică-i diferența dintre surpriză și secret.
Va înțelege! Copiii trebuie învățați să nu păstreze niciodată secrete care implică atingerea sau alte tipuri de abuz sexual.
Ei trebuie să știe să spună unui adult cât mai curând posibil.
Amintiți frecvent copiilor să nu păstreze secrete nesigure.
Și spune-le că îi vei crede, chiar dacă „secretul” este despre cineva cunoscut.
Ce poți face ca părinte: Încurajați comunicarea și descurajați conceptul de a păstra secrete.
Vorbiți din nou despre părțile intime și despre ce înseamnă intimitate.
Vorbiți-le despre încredere, despre sinceritate și despre limite.
Bunătateanu este doar o virtute.
Este, mai degrabă, o cheie care deschide multe uși, chiar și pe cele mai ferecate.
De la împărțitul jucăriilor până la ajutorul acordat frățiorilor mai mici sau copilașilor din grupul lui de prieteni – bunătatea trebuie „predată” copiilor, trebuie să-i ajutăm să o învețe și să o practice.
Bunătatea îi face pe copii mai fericiți.
Ajută la reducerea nivelului de stres și la îmbunătățirea stimei de sine.
Dovezile arată că mulți copii sunt înclinați nativ să fie de ajutor și altruiști.
Dar putem face multe atât pentru a preda, cât și pentru a întări acest comportament.
Cum îl înveți bunătatea? Primul pas – fii tu însuți bun și arată-i.
Apoi fiți buni împreună și faceți-vă timp să ajutați o pisicuță de pe stradă sau să vizitați un vecin bătrân.
Vizualizați bunătatea – cât de fericite sunt, spre exemplu, păsărelele din grădina blocului care au acum o căsuță cu semințe construită de voi, nu-i așa? Învață-l să spună mulțumesc și te rog și cu plăcere.
Complimentează-l când dă dovadă de bunătate.
De la lucruri mici, mărunte, cu pași mici.
Așa se învață responsabilitatea.
E responsabilitatea lui să strângă jucăriile după ce nu se mai joacă.
E responsabilitatea lui să pună vasele murdare în mașina de spălat.
Să adune iarba din curte.
Sau să hrănească pisica în fiecare dimineață.
Îi va face cu siguranță plăcere să le facă pe toate, mai ales dacă vede că fiecare membru al familiei are astfel de responsabilități.
E parte dintr-un grup și e la fel de important precum ceilalți.
Așa va învăța că toată lumea are responsabilități și încet, încet va crește ca un copil independent.
Explică-i că toată lumea greșește.
Chiar și noi, părinții.
Și că, atunci când se întâmplă, face bine să vorbim despre asta: despre ce s-a întâmplat și cum facem să nu se mai întâmple.
Dar cel mai important este să-l înveți cât de importantă este iertarea.
Atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel iertat.
Învățându-l că o îmbrățișare este cea mia bună iertare, faci loc pentru iubire, înțelepciune și înțelegere și toți avem nevoie de asta.
Sursa foto: Dreamstime.
com
