„Când am văzut prețul unei peruci, mi-a picat fața.
După ce primești un diagnostic, cheltuielile încep să te depășească”, povestește o pacientă diagnosticată cu cancer.
Mai multe asociații strâng păr de la donatori din care fac peruci cu care le ajută pe pacientele cărora le-a căzut părul din cauza chimioterapiei.
Numărul cazurilor de cancer din România în 2023 a fost cu 21% mai mare decât în anul precedent, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.
În total, 550 mii de români trăiesc cu această boală.
Pe lângă efectele pe care le au asupra sănătății, unele tratamente, precum chimioterapia, pot fi devastatoare pentru imaginea de sine a pacienților oncologici.
Părul le cade treptat, până când nu mai rămâne nimic din el.
Mărturiile multor femei arată că, de cele mai multe ori, pacientele nu reușesc să se acomodeze, chiar și după un timp îndelungat.
Pentru aceste persoane, perucile pot avea un rol esențial pentru recâștigarea stimei de sine.
Elena Dumitrache.
FOTO: Arhiva personalăÎn mai 2020, Elena Dumitrache (43 ani) a fost diagnosticată cu cancer de sân.
La o simplă autoexaminare, femeia a simțit că ceva este în neregulă, așa că a decis să meargă la un control.
Un ecograf și o mamografie au fost suficiente ca doctorii să-și dea seama că au de-a face cu o leziune canceroasă.
O nouă confirmare a sosit două săptămâni mai târziu, în urma unei biopsii.
Totul s-a întâmplat pe repede înainte, ca și cum nimic nu era adevărat, iar femeia de 43 de ani a primit vestea ca pe o lovitură.
Nu avusese antecedente în familie și fizic se simțea bine.
„De pe o zi pe alta, am trecut la un diagnostic atât de grav, pe care nici măcar nu mi l-am imaginat vreodată”.
La scurt timp după aceea, la începutul verii, în timp ce procesa informațiile din mers, Elena a început tratamentul chimioterapeutic.
Prima ședință a însemnat și primul contact cu alte paciente oncologice.
În încăpere, în jurul ei, erau femei care purtau peruci sau turbane, deși afară era cald, iar chimioterapia provoacă efecte secundare precum bufeurile.
Atunci, Elena se gândea că poate aerul condiționat le deranja, însă, mai târziu, nedumerirea ei avea să-și găsească și un răspuns, din experiența personală.
Între prima și a doua ședință, știind că părul ei ondulat urma să cadă, Elena a reflectat la opțiunile pe care le avea; voia să se pregătească, atât pe sine, cât și familia.
Lua în considerare să poarte un turban de-a lungul perioadei în care va face chimioterapie, dar familia și apropiații au încurajat-o să folosească o perucă.
Astfel, alături de un grup de prietene, s-a dus la un magazin de peruci, făcute din păr natural și sintetic.
A probat mai multe variante, până a găsit-o pe cea care o mulțumea.
Dorea ca părul să-i fie mereu perfect, aranjat și drept.
„Când am văzut prețul… ușor mi-a picat fața (n.
r.
– între 700-1.
200 de lei).
După ce primești un diagnostic și începi să alergi după toate, cheltuielile te depășesc.
Și atunci, prietenele care m-au însoțit, cred că le-a venit natural, și-au făcut semn și au plătit peruca.
Mi-au făcut-o cadou”.
Ajunsă acasă și dorind să-și pregătească gemenii de șapte ani pentru schimbarea fizică prin care avea să treacă, aceasta a probat noua peruca brunetă.
„Nu m-au recunoscut în momentul respectiv, îmi stătea foarte bine, nu pot să neg asta”, își amintește ea râzând.
Pentru că efectele adverse ale chimioterapiei începeau să fie vizibile, iar căderea smocurilor de păr îi creau greață, într-o zi de duminică, Elena a luat mașina de tuns și a renunțat la tot părul pe care îl mai avea.
„«Vreau să văd cum îmi stă tunsă la chelie, cum e tati» – așa le-am spus copiilor.
Am făcut să pară o joacă”.
Din acel moment, timp de șapte luni, cât a durat tratamentul, Elena a purtat încontinuu, în afara casei, peruca.
Nu a reușit să iasă pe stradă fără ea și abia atunci a înțeles de ce, la prima ședință, vedea paciente care nu renunțau la peruci.
Delia Grigoriu, Asociația ROZ.
FOTO: Arhiva personalăFiecare persoană răspunde în mod unic la pierderea părului în urma începerii chimioterapiei, explică Delia Grigoriu, președinta „Asociației Răbdare, Optimism, Zâmbet (ROZ)”, care oferă suport psihologic și resurse de grup femeilor care trec prin diagnosticul de cancer.
„Unele dintre primele reacții pot fi cele de frică: o frică de a se privi în oglindă, de cum o să arate, de cum o să fie văzute de ceilalți, de cum o să se prezinte în societate”.
„Apoi, mai există, la nivel mai profund, un sentiment de pierdere de identitate, pentru că foarte multe femei se identifică cu părul lor, mai ales femeile cu părul lung, cu părul creț, care au diverse tipuri de fir de păr sau culori.
Și dacă se întâmplă să te îmbolnăvești la o vârstă de după jumătatea vieții, deja ai o experiență întreagă în spate de a fi cu părul tău, ai o poveste specială legată de păr – și poate să apară sentimentul că nu mai știi cine ești”.
Deși la suprafață, Elena Dumitrache lăsa să pară că situația în care se află nu este atât de gravă, pentru copii, pe interior, aceasta simțea frică și recunoaște că din punct de vedere psihologic nu a putut să treacă peste pierderea părului, iar încrederea în sine i-a fost afectată.
„Faptul că nu am putut să ies niciodată în exterior fără perucă e dureros.
Dacă îmi era ușor și nu simțeam o greutate, o frică, plecam fără.
E greu.
Și nici în timpul tratamentelor, în salonul de chimioterapie, eu nu renunțam la perucă”.
Singurul loc în care Elena s-a simțit confortabil și a reușit să scoată perucă a fost acasă, în spațiul privat.
„Acasă mă vedeau și cheală, mă întrebau când îmi crește părul și le spuneam că urmez un tratament care este de lungă durată.
Au probat-o și copiii, deci am făcut să pară o joacă”.
O altă reacție care poate apărea, adaugă Alina Nistor, președinta „Asociației Oameni Buni”, un grup de oameni care au avut cancer și acum îi ajută pe alții să treacă prin boală, este izolarea de restul lumii, care poate să persiste chiar și după terminarea tratamentului.
„Sunt care nu se pot acomoda și nu pot să accepte ideea că le-a căzut părul și aleg să stea în casă, să nu iasă, să se închidă.
Asta este cea mai urâtă variantă.
Sunt persoane care și după ce le crește părul, ies foarte greu din casă, socializează foarte greu, își regăsesc locul în noua viață foarte greu”.
Din acest motiv, completează ea, pe lângă perucă, e nevoie și de un grup de sprijin.
Sorina Fetche.
FOTO: Arhiva personalăSorina Fetche este una dintre beneficiarele Asociației Oameni Buni, care a început să frecventeze grupul de suport al organizației încă din 2022, când a aflat că are un adenocarcinom pulmonar.
Radioterapia a vindecat-o, dar cancerul a recidivat în toamna anului trecut, când medicii i-au recomandat chimioterapia.
Precum Elena, și Sorina a decis să renunțe de bunăvoie la păr, între prima și a doua ședință.
„E un proces destul de dificil să tot vezi păr prin toată casa și să suferi după fiecare fir.
Și am luat decizia să-l tund scurt”.
Chiar dacă se simțea pregătită pentru acest moment, șocul pierderii a fost mare; pusă în fața schimbării, a înțeles trăirile prin care trec și restul colegelor sale din grupul de sprijin.
„Înainte spuneam altor fete «De ce nu îți porți chelia? Uite ce fain îți stă!».
Am fost mare sfătoasă.
Când mi s-a întâmplat mie, am fost în aceeași situație.
Adică mi-a fost rușine și teamă să ies în prima fază”.
Aflată într-o clinică, în timpul tratamentului, Sorina s-a interesat de niște peruci, dar văzând că cea mai ieftină costă 700 de lei, nu și-a pus problema să o cumpere.
În schimb, a primit una, în mod gratuit, din partea Asociația Oameni Buni, prin intermediul proiectului „Romanul cu peruci”, care funcționează pe bază de donații de păr.
În șase ani, organizația a reușit să strângă suficiente codițe de păr încât să realizeze 38 de peruci.
Acestea sunt trimise către o fabrică din Galați, unde sunt confecționate, după care ajung la beneficiare.
La final, acestea le returnează, după care pleacă spre alte femei care au nevoie de ele.
Printre marile provocări ale proiectului sunt prețul realizării unei peruci, care este suportat în întregime de asociație – 1.
500 de lei costă manopera pentru una de dimensiune medie – la care se adaugă și dificultatea de a găsi codițele de păr.
În vara anului 2022, Miruna Vasiu a descoperit activitatea asociației și posibilitatea de a dona păr prin intermediul unui festival; inspirată, ea a decis în toamna aceluiași an să doneze o codiță de 20 de centimetri și spune că ar face asta din nou, după ce părul îi va fi suficient de lung încât să poată fi folosit pentru a contribui la crearea unei peruci.
„Mi-am dorit de multă vreme să îmi donez părul, mai ales că era destul de lung, aveam ce să donez”.
Miruna Vasiu.
FOTO: Arhiva personală„Zâmbete împletite” este o altă inițiativă pentru donarea părului; are la bază 30 de voluntari și aparține Societății Studenților în Medicină București, iar în urma strângerii codițelor, perucile sunt oferite copiilor internați în secțiile de oncologie.
În ultimul an, spune Irina Vlăduțescu, coordonatoarea proiectului, au fost donate 831 de codițe și au fost realizate 21 de peruci.
Pentru ca lucrurile să fie mai eficiente, au fost încheiate și colaborări cu două saloane din țară, unde oamenii își pot dona părul, care, mai târziu, să fie transformat în peruci.
Costurile, precum în cazul anterior, sunt suportate de Societatea Studențească.
„Este foarte important să știm că pacientele sunt susținute cu peruci”, declară Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, care amintește că în România, din partea statului, nu există nicio inițiativă de oferire a unor peruci bolnavilor de cancer care trec prin chimioterapie.
„Chiar și cu protezele mamare, ele se oferă doar la doi ani, în condițiile în care în statele europene sunt două proteze pe an.
La noi e mult mai rară această donație din partea statului, dar privind perucile – nu este nicio inițiativă”.
Spre exemplu, în Marea Britanie, Serviciul Național de Sănătate oferă peruci în mod gratuit unor categorii de pacienți cu cancer, cum ar fi celor care au sub 16 ani, sub 19 ani și sunt înscriși în sistemul educațional sau celor internați în spitale.
Până când pacienții din România vor beneficia, la rândul lor, de măsuri de acest tip, Delia Grigoriu, președinta Asociației ROZ, le recomandă tuturor celor care trec prin boală să fie deschiși și să acceseze resursele disponibile, precum cele din partea ONG-urilor, având în vedere că ele contribuie la succesul tratamentului.
„Cred că un lucru simplu, dar foarte important, este ca persoanele să nu se închidă în ele și să comunice, să vorbească despre tratamentul pe care îl fac și să caute în mediu social apropiat oameni în care să aibă încredere să discute despre asta.
Discutând și neascunzând o problemă atât de importantă și gravă, te ajuți să te vindeci mai repede”.
Resurse disponibile: Asociația Oameni Buni -proiectul Romanul cu peruciEmail: proiecte@asociatiaoamenibuni.
ro Telefon filială Cluj: 0748 197 888 Telefon filială Baia Mare: 0745 824 458 Telefon filială Mediaș: 0745 438 584 Zâmbete Împletite – inițiativa Societății Studenților în Medicină din București (campanie activă de donare a părului 18 martie – 31 mai) Email: zambete.
impletite@ssmb.
ro Coordonator, Irina-Gabriela Vlăduțescu: 0726 517 307 Asistent Coordonator: Robert Avram: 0720 157817
