Azi, despre Podul Grant vorbim dintr-un motiv strict tehnic din perspectiva traficului în București: după aproximativ șase luni de lucrări de consolidare,se circulă iar pe sensul Crângași-Turda.
Pentru zeci de mii de șoferi, e o veste excelentă; oprirea circulației a fost un coșmar de trafic suplimentar.
Dar despre Podul Grant se pot spune mult mai multe.
Povestea lui începe cu venirea lui scoțianului Effingham Grant la București.
Avea 16 ani în 1837, când a ajuns în Capitală, ca secretar al consulului britanic.
Era un adolescent cu o misiune grea: Grant trebuia să intermedieze corespondența dintre revoluționarii români pașoptiști care au fost exilați peste hotare și cei care se aflau încă în țară.
Era o sarcină dificilă, cenzura din partea turcilor și a rușilor era extrem de aspră, însă în scurt timp scoțianul a legat relații speciale cu nume precum Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu și nu numai.
Grant trimitea scrisori, informații extrem de secrete dar și sume însemnate de bani.
Ca secretar la Ambasada Britanică la București, scoțianul se bucura de imunitate diplomatică, însă pericolele nu erau de neglijat.
Citește, pe B365.
ro, de ce Podul Grant poartă numele scoțianului.
