România trece la ora de vară 2024 în noaptea de sâmbătă spre duminică.
Ceasurile se dau înainte cu o oră, iar ora 3:00 devine ora 4:00, astfel că ultima zi de duminică din luna martie va avea doar 23 de ore, devenind cea mai scurtă zi din 2024.
Trecerea de la ora de iarnă la ora de vară a fost intens dezbătută în ultimii ani, Parlamentul European recomandând renunțarea la schimbarea orei, începând cu 2021.
Statele membre ale Uniunii Europene trebuiau să notifice până în 2021 dacă vor să aplice în mod permanent ora de vară sau ora de iarnă.
Deocamdată însă, discuția rămâne în aer.
Cum s-a ajuns la propunerea de renunțare la schimbarea orei? Ca răspuns la inițiative cetățenești, în februarie 2018 Parlamentul a cerut Comisiei să evalueze directiva privind schimbarea sezonieră a orei și să facă propuneri de modificare a acesteia dacă este cazul.
În urma acestei evaluări, care a strâns 4.
6 milioane de răspunsuri, dintre care 84% s-au pronunțat în favoarea renunțării la schimbările orare, Comisia a făcut propunerea.
Comisia Europeană a explicat că măsurile UE referitoare la ora de vară impun schimbarea orei de două ori pe an pentru a se ține seama de evoluția tiparelor de lumină naturală și pentru a se profita la maximum de lumina zilei disponibilă într-o anumită perioadă de timp.
Ceasurile se dau cu o oră înainte în dimineața ultimei duminici din martie și se dau cu o oră înapoi în dimineața ultimei duminici din octombrie, pentru a se reveni la ora standard.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie).
Au urmat britanicii care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie).
Alte țări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Denemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania.
Pe 19 martie 1918 s-a introdus și în Statele Unite ora de vară, dar a fost folosită doar până în 1919.
Din cauza opoziției fermierilor s-a renunțat la ora de vară.
Cea mai mare confuzie s-a creat în Statele Unite unde fiecare stat avea propria regulă de introducere a orei de vară, situație ce s-a menținut până în 1966.
În acest moment 70 de țări au introdus ora de vară.
Ora de vară nu este folosită în țările de la Ecuator și de la tropicul Capricornului.
Două țări importante, Japonia și China, nu folosesc ora de vara.
UE a unificat pentru prima dată trecerea la ora de vară în 1980 pentru a asigura o abordare unitară a acesteia în cadrul pieței unice.
În România, ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie).
Din 1933 și până în 1940, când s-a renunțat la acest obicei, ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lui octombrie.
Între anii 1941 și 1979 nu s-a mai folosit ora de vară.
Reintroducerea orei de vară s-a produs în 1979.
În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar, în 1997, a intrat în vigoare Ordonanţa nr.
20/1997 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, care la art (1) preciza că: ”În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.
00, care devine ora 4.
00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.
00, care devine ora 3.
00”.
Până în 1996 (cu mici excepții), ora de vară se introducea la sfârșitul lui martie până la sfârșitul lui septembrie.
Din 1997, se trece la ora de vară incepând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie.
Un sondaj UE, la care au participat 4,6 milioane de persoane, arată că oamenii resimt disconfort fizic și mental din cauza schimbării orei.
Oamenii întâmpină probleme în a adormi sau au chiar insomnii.
Aproximativ 40% dintre respondenți au spus că au avut probleme în a se concentra, iar o treime s-au simțit irascibili.
Unele persoane acuză o oboseală puternică după schimbarea orei de vară – când ceasurile se dau înainte cu o oră-, însoţită eventual de o senzaţie de disconfort şi chiar de dureri de cap.
Trei sferturi (76 %) dintre respondenți consideră că schimbarea orei de două ori pe an este o experiență „foarte negativă” sau „negativă”.
Printre motivele pentru care respondenții doresc renunțarea la schimbarea orei se află considerații legate de impacturile negative asupra sănătății, de creșterea numărului accidentelor rutiere și de lipsa economiilor de energie.
Schimbarea orei îi afectează atât pe adulți, cât și pe copii, în cazul cărora studiile au constatat rezultate mai scăzute la științele exacte studiate în prima săptămână după trecerea la ora de vară, comparativ cu săptămâna anterioară.
În cazul adulților, trecerea la ora de vară este asociată cel mai adesea cu tulburări de somn, însă studiile arată și un risc ușor mai crescut de a face infarct miocardic acut în prima săptămână de după schimbarea orei, a explicat pentru HotNews.
ro Florina Anichitoae, psiholog clinician, psihoterapeut și doctorand în psihologie.
Există în literatura de specialitate studii care s-au uitat la măsura în care oamenii sunt afectați de schimbarea orei.
Ce s-a demonstrat este că apare o creștere semnificativă în latența somnului care ar putea să ia forma unei dificultăți de ajustare la noile ore de culcare și a persistenței ceasului intern care să rămână setat pe ora de dinaintea schimbării.
În plus, persoanele afectate de schimbarea orei resimt oboseală și somnolență crescute pe parcursul zilei.
Cei care au o calitate scăzută a somnului sau o durată mai scurtă în mod obișnuit sunt indivizii cei mai la risc pentru a resimți efectele schimbului de oră.
De asemenea, s-a observat și faptul că unele persoane au avut nevoie de o ajustare de cel puțin o săptămână la noua oră.
Există un efect cumulat al pierderii de somn, atât în ceea ce privește adormitul seara, cât și trezitul dimineață, care se ajustează treptat după noua oră.
Există unele recomandări cu privire la ajustarea mai bună la schimbările produse în corp de modificare orei, arată psihologul Florina Anichitoae:
