Ideea că Ucraina nu poate câștiga războiul este de fapt rezultatul unei campanii informaționale a Moscovei, care oferă o imagine a adevăratei strategii a Kremlinului și singura sa speranță reală de succes, arată o analiză a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), un think-tank cu sediul la Washington.
Autorii analizei spun că victoria Kievului este posibilă – și în interesul Occidentului – dacă aliații sfidează dezinformările Rusiei și își mobilizează resursele pentru un efort prelungit de susținere a Ucrainei.
Moscova are în acest moment o singură șansă de succes în Ucraina, spune analiza semnată de Natalia Bugaiova, expertă în spațiul rusesc, fostă șefă a Kyiv Post, Frederick W.
Kagan, fost profesor de istorie militară la West Point și Katerina Stepanenko, specializată în Afaceri Internaționale.
Kremlinul, observă analiștii, încearcă să convingă SUA și Occidentul în general să nu mai sprijine Kievul, astfel încât Rusia să lupte împotriva Ucrainei în izolare, apoi să treacă la următoarele ei ținte, pe care va încerca, de asemenea, să le izoleze.
Prin urmare, strategia rusă care contează cel mai mult în acest moment nu este tactica de pe câmpul de luptă, ci mai degrabă strategia Kremlinului de a determina Occidentul să vadă lumea așa cum dorește Moscova și să ia decizii în funcție de realitatea alternativă generată de Kremlin, care va permite Rusiei să câștige în lumea reală – pe front.
Statele Unite, spun analiștii, au permis Moscovei să joace un rol supradimensionat în modelarea procesului decizional american, dar au făcut, de asemenea, multe alegeri corecte.
Succesele cheie obținute de Ucraina și de partenerii săi în acest război au rezultat din claritatea strategică a Washingtonului și a aliaților săi.
Oportunitățile pierdute pe câmpul de luptă, pe de altă parte, au rezultat din eșecul Occidentului de înțelege realitatea din teren și de a acționa suficient de repede pentru a susține Kievul.
Aceste întârzieri s-au făcut cu prețul vieților ucrainenilor, al creșterii riscului de eșec în Ucraina și al erodării avantajului SUA asupra Rusiei, acordând Kremlinului timp pentru a-și reconstrui și dezvolta capacitățile pe care intenționează să le folosească împotriva Occidentului – probabil într-un termen mai scurt decât evaluează Occidentul, spune analiza.
Concluzia experților, într-un moment în care ajutorul militar pentru Ucraina este blocat în Congresul american, iar Europa face încă eforturi să se mobilizeze, este simplă.
Statele Unite și aliații lor trebuie să respingă eforturile Rusiei de a le altera voința și procesul decizional, spun ei.
Pentru ca Occidentul să câștige sau să ajute la câștigarea oricărui război viitor, deciziile americane și occidentale trebuie să fie oportune, legate de interesele, valorile și adevărul de fond, dar mai presus de toate – aceste decizii trebuie să fie ale Washingtonului și ale aliaților săi.
Detaliind strategia Rusiei, cei trei analiști oferă o serie de exemple ale teoriilor emise de Kremlin.
Putin a susținut spre exemplu că discuțiile privind aderarea Ucrainei la NATO ar fi reprezentat un pericol clar și iminent pentru Rusia.
El a folosit de asemenea afirmația falsă conform căreia Ucraina nu este o țară reală, pentru a obține o concluzie la fel de falsă conform căreia lansarea războiului a fost o decizie justificată, spune analiza ISW.
O altă aserțiune a Kremlinului este că Rusia are dreptul la o sferă de influență și că, prin urmare, acolo are dreptul de a face orice.
Unii acceptă cu sinceritate aceste aserțiuni false ale Kremlinului și concluziile care rezultă din acestea.
Alții pot accepta prezumțiile, dar nu consideră că acestea justifică invazia și atrocitățile Kremlinului.
Kremlinul țintește apoi această ultimă categorie la un alt nivel de raționament, testând practic limitele până la care occidentalii sunt dispuși să meargă pentru a ajuta Ucraina, spun analiștii.
În acest sens, Kremlinul încearcă să impună două afirmații false.
Pe de o parte, aceea că Ucraina nu poate câștiga războiul, că Kievul va fi forțat să accepte un compromis și că SUA (și Europa) au alte priorități de care ar trebui să se ocupe.
Toate sunt mesaje trimise frecvent de Putin, inclusiv în interviul cu fostul moderator Fox News Tucker Carlson.
În același timp, Kremlinul spune că riscurile care vin din susținerea Ucrainei sunt mai mari decât riscurile unui eșec în Ucraina.
Obiectivul Rusiei, concluzionează analiștii, este de a ne face să ajungem singuri la concluzia că victoria Rusiei în Ucraina este inevitabilă și că nu ar trebui să ne mai implicăm – iar Moscova reușește mult prea bine în acest efort, spun ei.
Dincolo de asta, spun analiștii, Kremlinul inundă discursul occidental cu narațiuni false și irelevante, care irosesc energie și timp.
Un exemplu cheie este un mit despre Rusia care protejează vorbitorii de limbă rusă din Ucraina.
Dar, observă autorii analizei, Rusia a distrus orașele predominant vorbitoare de limbă rusă din Ucraina, ucigând, torturând, deportând și forțând evacuarea multor ucraineni vorbitori de limbă rusă.
Apoi, Rusia confiscă și distorsionează concepte cheie acceptate de Occident – unul dintre ele, cel a „păcii”.
Kremlinul a avut însă nenumărate ocazii să demonstreze că este dispus să accepte pacea, fără să se arate dispus la așa ceva, observă analiștii.
Kremlinul, continuă ei, folosește conceptul de „pace” pentru a convinge Occidentul să accepte capitularea Ucrainei – rezultatul pe care Rusia îl dorește, dar pe care nu îl poate obține pe cale militară.
Cu toate acestea, dezbaterea occidentală continuă să accepte falsele preocupări ale Kremlinului pentru „pace”, în ciuda lipsei de dovezi care să susțină orice evaluare rezonabilă că înghețarea conflictului poate duce la pace și nu la mai mult război.
„Escaladarea” este un alt concept folosit de Rusia.
Moscova a început războiul, iar Ucraina a ales să se apere.
Cu toate acestea, în dezbatere se vorbește frecvent despre intenția Ucrainei sau a Occidentului de a „escalada” sau „prelungi” războiul, spun analiștii.
În analiza lor, autorii subliniază că strategia Kremlinului de alterare a procesului decizional al SUA nu este nouă sau limitată la Ucraina.
Manipularea percepției este un element-cheie al strategiei lui Putin – o modalitate de a atinge obiective, compensând limitele puterii Rusiei, spun ei.
În 2020, ISW a evaluat că atuul lui Putin este din ce în ce mai mult capacitatea sa de a modela percepțiile celorlalți și de a proiecta imaginea unei Rusii puternice, bazată pe o putere reală limitată.
Capacitatea de a controla percepțiile inclusiv în interiorul Rusiei a fost de altfel o condiție existențială pentru liderul de la Kremlin.
În 2020, ISW scria că guvernarea lui Putin depinde de capacitatea sa de a menține percepția că o alternativă la conducere este fie mai rea, fie prea costisitoare.
Susceptibilitatea SUA la manipulările Kremlinului nu este doar opera Rusiei, spun analiștii.
Este, spun ei, și o consecință a unor factori deja existenți.
Printre aceștia, valorile acceptate de americani (precum pacea, spre exemplu), experiența neplăcută a războaielor purtate de SUA (în Vietnam, Irak sau Afganistan) și impresia greșită că Moscova nu mai reprezintă o amenințare pentru Washington.
Faptul că Occidentul a căzut în plasa discursului Moscovei este demonstrat de reacțiile la acțiunile Rusiei, înainte de invazia la scară largă din 2022.
Mai exact, Occidentul a acceptat ocuparea militară de facto a Belarusului (considerând că acesta se află în sfera de influență a Rusiei) și a susținut negocierile „de pace” ale Rusiei cu Ucraina care au urmat invaziei inițiale din 2014 și anexării Crimeei.
Invazia pe scară largă din 2022, subliniază analiza, a restabilit temporar claritatea strategică a Occidentului, ajutând Ucraina să blocheze obiectivele inițiale ale Rusiei în acest război, inclusiv în bătălia pentru Kiev, apoi în contraofensiva reușită din toamna lui 2022.
Ulterior însă, Rusia și-a concentrat eforturile pentru a convinge Occidentul să nu sporească sprijinul militar pentru Kiev.
Amenințările cu escaladarea conflictului și șantajul nuclear au fost folosite frecvent pentru a determina statrele occidentale să nu trimită sau să trimită cu întârziere sisteme mai avansate de armament – tancuri, rachete cu rază lungă de acțiune.
Rezultatul, spun analiștii, a fost că Rusia a avut timp să își construiască linii consolidate de apărare și să reziste cu succes ofensivei pornite de Ucraina în vara lui 2023.
În același timp, ezitările Occidentului nu au împiedicat Kremlinul să sporească capacitățile militare ale Rusiei, inclusiv prin dezvoltarea de arme antisatelit și achiziționarea de echipamente militare din Coreea de Nord și Iran.
Pentru a scăpa de realitatea alternativă generată de Kremlin, spun analiștii, Washingtonul nu trebuie doar să evite campania informațională a Rusiei, dar și să se reconecteze cu propriile interese.
Evoluțiile de pe câmpul de luptă – cum ar fi spre exemplu contraofensiva eșuată din 2023 – sunt irelevante pentru interesele fundamentale ale SUA și ale Occidentului în ceea ce privește Rusia și Ucraina.
Rusia urmărește să șteargă Ucraina ca stat – un rezultat care este inacceptabil pentru interesele și valorile americane, avertizează analiștii.
Orice rezultat dincolo de eliberarea teritoriului critic ucrainean va genera probabil un război mai amplu, cu riscuri de escaladare mai mari pentru SUA și în condiții care favorizează Rusia, continuă ei.
Viitorul puterii Rusiei și capacitatea ei de a amenința Statele Unite depind de războiul din Ucraina.
Intențiile Kremlinului de a submina Statele Unite și NATO nu numai că persistă, dar cresc în intensitate.
Dacă Rusia va câștiga în Ucraina, mai spune analiza, asta va însemna că Kremlinul a reușit să submineze voința și capacitatea Occidentului.
În cele din urmă, o victorie a Rusiei în Ucraina ar constitui de asemenea un argument convingător pentru eficiența șantajului nuclear și ar duce la proliferarea nucleară.
În schimb, cred analiștii, victoria Ucrainei ar spori securitatea NATO.
Ucraina ar fi un aliat de neprețuit pentru Statele Unite și un testament al valorilor care stau la baza societăților occidentale, spun ei.
Occidentul poate obține victoria deoarece are un avantaj evident, mai subliniază analiza.
Capacitatea Occidentului o eclipsează pe cea a Rusiei.
Produsul intern brut (PIB) combinat al țărilor NATO, al statelor UE care nu fac parte din NATO și al aliaților asiatici este de peste 63 de trilioane de dolari.
PIB-ul Rusiei, prin comparație, se apropie de 1,9 trilioane de dolari.
Este adevărat că Iranul și Coreea de Nord ajută Rusia.
China oferă și ea o mână de ajutor, dar nu este mobilizată în numele Rusiei și este puțin probabil să o facă.
Dinamica puterii este în favoarea Occidentului – și a Ucrainei, dacă Occidentul decide să se mobilizeze în numele Ucrainei.
Doar că, deocamdată nu o folosește.
Occidentul este un gigant care – uneori – se comportă ca un șoricel atunci când vine vorba de Rusia, spun analiștii.
Ce ar trebui să facă Occidentul? Mobilizarea ar însemna să-și sporească producția militară, să folosească mai mult din capacitățile sale militare și activele economice existente și să accepte un prag mai ridicat de risc și de suportare a durerii acum pentru a evita mai multe costuri, durere și riscuri în viitor, avertizează analiștii.
În schimb, Kremlinul a mobilizat o mare parte din resursele sale.
Rusia a avut toate avantajele în ultimii zece ani și a ocupat 18% din Ucraina cu un cost enorm.
Putin va mobiliza mai mulți oameni și materiale, dar capacitatea de creștere a Rusiei nu este nici nelimitată și nici lipsită de costuri și constrângeri.
Un efort susținut din partea SUA, mai degrabă decât unul de moment, este cel care va oferi Ucrainei certitudinea privind resursele pe care le poate aștepta de la partenerii internaționali, astfel încât să își poată planifica operațiuni viitoare, cred analiștii.
În acest sens, Statele Unite și alți aliați ucraineni trebuie să ia mai multe măsuri specifice și imediate.
În primul rând, ar trebui să ofere Ucrainei un ajutor militar suficient și alt sprijin necesar pentru ca Kievul să își stabilească oprațiunile pe câmpul de luptă.
În al doilea rând, spun analiștii, Occidentul ar trebui să sprijine efortul Ucrainei de a-și extinde baza industrială militară dar și să intensifice propriile capacități, pentru a sprijini Ucraina pe termen mediu și pentru a descuraja Rusia.
În al treilea rând, continuă autorii analizei, aliații occidentali ar trebui să țintească mai eficient capacitatea Rusiei de a susține războiul împotriva Ucrainei.
Printre altele, aliații ar trebui să nu mai ofere Rusiei un soi de imunitate parțială și să permită Kievului să lovească ținte din interiorul Rusiei – inclusiv cu arme occidentale.
De asemenea, aliații ar trebui să ofere Ucrainei ajutor pentru a-și spori capacitatea de a purta războiul asimetric.
Spre exemplu, Ucraina a expus punctele slabe ale Rusiei, de la vulnerabilitățile Flotei Mării Negre până la vulnerabilitatea activelor industriale de apărare rusești la atacurile ucrainene cu drone și rachete.
Statele Unite ar trebui să amplifice și să accelereze, nu să limiteze, aceste abordări eficiente de război asimetric care au un impact și asupra operațiunilor Rusiei pe câmpul de luptă și care îl forțează pe Putin să facă alegeri dificile privind alocarea resurselor, spun analiștii.
Aliații ar trebui de asemenea să țintească capacitatea Rusiei la nivel global.
Putin joacă pe toată tabla de șah, la fel ar trebui să facă și occidentalii – vizând capacitatea Rusiei din Africa până în Arctica.
Nu în ultimul rând, aliații ar trebui să blocheze eforturile Kremlinului de a modifica procesul decizional occidental.
Statele Unite și aliații trebuie, de asemenea, să îi refuze Kremlinului capacitatea de a se regrupa pe câmpul de luptă și de a-și reconstrui capacitățile militare și de manipulare a percepției, mai spun analiștii.
