Când vom vedea rușii în stradă, în număr tot mai mare, să știm că momentul schimbării din interior a venit iar Sistemul a dat voie la proteste și chiar le încurajează discret, pentru a „legitima” democratic înlocuirea Marelui Conducător și a încerca să reia un nou ciclu istoric de păcălire a Occidentului.
Pe scurt:*Vladimir Vladimirovici Putin este la apogeul puterii și al delirului său ideologic.
O momâie de popor, aflat în genunchi de foarte multă vreme, stă cu capetele plecate în fața lui.
Și tocmai de aici începe declinul, exact când are impresia că nimeni și nimic nu îl mai poate opri să-și împlinească voința.
Aparatul de stat și polițienesc al Kremlinului a stabilit și livrat – 87%.
Sincer, mi-au depășit așteptările, acum două luni aș fi spus 75%.
Atât li s-a părut însă celor din Sistem că s-ar cuveni unui Mare Conducător al Rusiei, care poartă „războiul sfânt și drept” de revanșă a Moscovei împotriva „hegemoniei SUA, a abuzurilor și nedreptăților istorice ale Occidentului la adresa Rusiei”.
Povestea cu „naziștii ucraineni” este secundară, de coloratură, pentru partea cea mai prostuță a publicului prostănac din Rusia, adică segmentul care poate înghiți orice.
Esențiale pentru strategia lui Putin sunt, de fapt, obiectivele sale antioccidentale și revizioniste.
Și-a propus o revanșă pentru pierderea Războiului Rece și destrămarea Imperiului Rus.
Cum o să obțină Marele Conducător sub 70%, cât îi rezolvaseră, în acte, data trecută? Ar fi însemnat că încrederea în Kremlin este în scădere, ceea ce era inacceptabil mai ales acum, în timpul războiului.
Nu doar Putin în sine trebuia reconfirmat masiv, ci și sau mai ales ideea războiului împotriva Occidentului (mantra sa ideologică), în care Putin a angajat țara odată cu invadarea Georgiei pro-occidentale în august 2008, ca măsură de blocare a micii republici postsovietice care îndrăznise să vrea în NATO.
Formal, Kremlinul s-a asigurat că mesajul politic a fost transmis pe plan intern și extern – „există suportul public puternic al poporului rus” pentru Războiul lui Putin împotriva Occidentului.
Rușii îl urmează, îl susțin, îl vor.
Putin este Rusia.
Rusia este Putin.
Aceasta era scopul esențial al mascaradei electorale.
De aceea a fost nevoie de trei zile (o premieră în istoria „democrației” rusești) – nu doar pentru victoria lui Putin, care nici măcar nu mai era o miză în sine, ci pentru a livra procentele uriașe de participare la vot și pentru aprobarea frenetică a războiului.
Ce va face acum? Cu sau fără atentatul terorist din 21 martie, ar fi declanșat oricum asaltul final.
V.
V.
Putin dorește să tranșeze rapid și brutal lucrurile în favoarea lui, pentru că războiul va începe curând să aibă costuri vizibile și dureroase pentru Rusia iar țara, deși imensă, nu va mai putea duce acest război mai mult de 1-2 ani.
Nici militar, nici economic, nici social.
Nici China nu mai dorește prea mult prelungirea războiului, având mize chiar mai mari decât ale lui Putin.
Un armistițiu în condițiile impuse de Rusia este tot ceea ce își dorește Putin pentru 2025, după ce ar mai face câteva cuceriri importante – Harkov, Odesa, Transnistria/Republica Moldova.
Nu neapărat un Tratat de pace cu Ucraina, ci doar un armistițiu cu recunoașterea de către Kiev și Occident a unor noi realități teritoriale, eventual un conflict înghețat, care să permită Rusiei să respire din nou în exterior, să vândă hidrocarburi în Vest, să importe tehnologie, să se refacă.
Așa cum știm, armistițiul nu înseamnă pace, ci doar oprirea războiului.
Poate peste 10-15 ani, un alt Mare Conducător de la Kremlin va ataca din nou Europa de Est, va duce mai departe opera începută de glorioșii săi înaintași și va mări din nou Rusia.
De aceea trebuie doar oprit războiul, nu stins definitiv conflictul.
Așa cum a fost cu Acordul Minsk II, din februarie 2015, tocmai bun pentru adormirea occidentalilor naivi și pregătirea marii invazii de peste șapte ani.
Aceasta este viziunea și speranța Kremlinului.
Expansiunea nesfârșită, cu pauze strategice.
Un armistițiu așadar în condițiile impuse de Rusia, cu recunoașterea faptului împlinit pe front.
Asta au făcut întotdeauna rușii, în întreaga lor istorie.
Președintele Putin știe că în cel mult 12 luni va fi nevoit să oprească ofensiva și să discute.
Chiar dacă la Casa Albă se va întoarce Donald Trump, care la rândul lui va dori să-și lege rapid numele de „marele succes” politico-diplomatic al înfăptuirii păcii.
Rusiei i se vor termina anul viitor și trupele disponibile (chiar dacă Putin va face curând încă o mobilizare parțială), măcinate de ucraineni, și resursele economice, epuizate de mașinăria de război.
Deși silențioase și modeste ca impact aparent, sancțiunile economice occidentale lucrează puternic în adâncime, erodând baza economiei ruse.
Vedem o casă mândră la suprafață, vopsită strident, dar cu o fundație tot mai șubredă.
Știm ce se întâmplă cu construcțiile cărora le cedează temelia.
Acum însă, în primăvara lui 2024, mai mult ca oricând după 24 februarie 2022, contextul pare să îi fie favorabil pentru maximizarea câștigurilor teritoriale în Ucraina.
Deci va apăsa pedala de accelerație până la capăt.
Ucrainenii sunt fără muniție și cam deznădăjduiți, într-o defensivă aproape disperată, europenii și americanii sunt în alegeri complicate și dure, revizionismul antiliberal este în creștere, rețelele sociale încurcă și ele cât pot de mult atmosfera în Vest, intoxicând mințile oamenilor cu educație sumară și de proastă calitate, în țările care se bucură de „libertate de exprimare”, exploatată din exterior, de dușmanii Occidentului, și din interior, de idioții utili.
Pare să fie momentul de glorie al lui Putin în fața Occidentului și a democrațiilor liberale.
Doar pare.
Chiar și pentru delirantul Kremlin însă, este clar că ucrainenii vor începe peste câteva luni, dacă vor rezista până atunci, să echilibreze situația militară pe front, după ce vor începe să primească din nou muniție din Vest și vor începe să crească propria producție de arme și muniție, sub licențe occidentale.
Acum este însă momentul cel mai slab, acum sunt descoperiți și vulnerabili.
Și tot acum, în 2024, alegerile țin democrațiile occidentale ocupate și divizate.
Este anul cel mai periculos al acestui deceniu, de care multe vor depinde în anii următori.
Da, ne așteptăm ca războiul să escaladeze în săptămânile și lunile care vin.
Este mișcarea previzibilă a lui Putin, ajuns la apogeul puterii.
Are impresia că astrele i s-au aliniat favorabil și va învinge.
-Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.
ro
