„Instagramabil” nu e un termen pe care-l găsești în DEX, dar cu siguranță ți-e cunoscut dacă scrollezi zi de zi pe social media.
Instagram a reușit, încă de la lansare, să impună o anumită estetică, un standard vizual, în primul rând pentru poze și mai apoi pentru video (reels), pentru a ține pasul în hora condusă de chinezii de la TikTok.
Tot ce se găsea pe Instagram trebuia să fie perfect, din punct de vedere vizual.
De aici încolo, lucrurile au căpătat amploare și, ca orice instrument digital folosit în masă, a ajuns să modifice comportamentele de consum din offline.
Filtrele folosite pe rețeaua de socializare au început să-și găsească un corespondent și-n viața reală.
De ce? Pentru că mare parte din ceea ce facem, vedem și cumpărăm ajunge și pe Instagram.
Experiențele offline trebuie să existe și în online, iar martore sunt tonele de postări cu mâncărurile, vacanțele, hainele și aventurile oamenilor din întreaga lume.
Și, dacă ajung acolo, trebuie să fie „instagramabile”, adică să aibă acel aspect demn de perfecțiunea vizuală de pe Instagram.
Tot acest curent criticat de mulți și considerat doar o poleială, o imagine de suprafață care intră în contrast cu realitatea mai puțin colorată, a fost adaptat din mers mai ales de creatorii de conținut, de influenceri.
Dar mulți dintre ei au început să-și dea seama că acest cadru perfect nu poate fi mimat ori întreținut la nesfârșit.
A apărut în mod natural nevoia de originalitate, creativitate și, deloc în ultimul rând, de sinceritate.
Citește mai mult pe Panorama.
ro
