Andreea Tobias Proporţia copiilor din Ucraina care au raportat tristeţe sau tensiune crescută a fost considerabil mai mare decât cea a copiilor refugiaţi proveniţi din alte ţări.
Copiii raportează sentimente de furie, disperare, frică pentru viaţa lor şi coşmaruri recurente.
Copiii ucraineni, mai trişti decât cei refugiaţi din alte ţări – studiu Dacă mai mult de unu din trei copii (38%) care au fost nevoiţi să se refugieze din ţările lor declară că se simt mai puţin fericiţi de când şi-au părăsit ţara de origine, proporţia copiilor din Ucraina care au raportat tristeţe sau tensiune crescută a fost considerabil mai mare decât cea a copiilor refugiaţi proveniţi din alte ţări.
Astfel, un studiu realizat de Salvaţi Copiii a scos la iveală niveluri similare de nefericire (57%, fie foarte nefericiţi, fie ceva mai puţin fericiţi) în rândul copiilor ucraineni chestionaţi.
Vezi mai multe articole din categoria externe Dintre copiii refugiaţi din alte ţări decât Ucraina care au răspuns la anchetă, aproape un sfert (23%) nu merg la şcoală.
Un număr mai mic de copii ucraineni nu merg deloc la şcoală (5%), dar este mult mai probabil ca aceştia să frecventeze şcoala online (18% doar online, 11% frecventează şi fizic şi online).
Dintre copiii din alte ţări decât Ucraina care au răspuns, aproape un sfert (23%) nu merg la şcoală.
Un număr mai mic de copii ucraineni nu merg deloc la şcoală (5%), dar este mult mai probabil ca aceştia să frecventeze şcoala online (18% doar online, 11% frecventează şi fizic şi online).
Peste o treime dintre copiii care au răspuns că nu au ajuns în ţara de destinaţie au indicat că nu sunt la şcoală.
Dintre copiii care frecventează şcoala fizic sau atât fizic, cât şi online, 87% şi-au exprimat preferinţa pentru educaţia cu prezenţă fizică faţă de cea online, iar 72% dintre copiii care frecventează şcoala fizic sau atât fizic, cât şi online au confirmat că se simt mai puţin singuri atunci când merg la şcoală fizic, iar 60% au confirmat că îşi pot face prieteni din ţara gazdă într-un cadru şcolar fizic.
“Fiecare copil dislocat din ţara sa trebuie să fie tratat cu demnitate, să-i fie satisfăcute nevoile esenţiale şi să i se respecte drepturile.
O atenţie specială trebuie acordată sănătăţii psiho-emoţionale şi, în strânsă legătură, instrumentelor de integrare educaţională şi socială.
Mersul la şcoală este esenţial pentru legăturile sociale şi, astfel, pentru bunăstarea emoţională a acestor copii”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.
Trei sferturi dintre copiii care au răspuns la chestionar au declarat că există servicii pe care le doresc sau de care au nevoie, dar la care nu au acces, indiferent de ţara de origine, de vârstă sau sex.
Dintre acele servicii de care au nevoie, dar la care nu au acces, cele mai frecvente sunt locurile de practicare a hobby-urilor (cum ar fi sportul, muzica, arta), locurile de întâlnire cu prietenii sau de petrecere a timpului liber, urmate de servicii de sănătate sau medicale, precum accesul la un medic sau un spital.
Dificultăţile comune pe care le menţionează copiii refugiaţi includ îngrijorarea cu privire la viitor (45%), neliniştea (32%) şi dificultatea de a dormi (31%).
Nouă din zece dintre copiii care au răspuns vorbesc cu cineva atunci când au nevoie, apelând adesea la părinţi, prieteni din ţara de origine şi colegi din ţara gazdă drept confidenţi.
Cu toate acestea, mai puţin de unu din cinci a căutat asistenţă din partea serviciilor guvernamentale, ceea ce subliniază nevoia ca guvernele să facă serviciile de sănătate mintală şi de asistenţă psihosocială mai uşor disponibile şi mai adecvate pentru acest grup vulnerabil.
Emoţiile negative s-au manifestat cel mai frecvent ca sentiment de îngrijorare faţă de viitor (45%), nelinişte (32%), dificultăţi de a adormi sau insomnie (31%), lipsă de energie pentru a face sarcinile de zi cu zi (30%) şi singurătate (28%).
Copiii raportează, de asemenea, sentimente de furie (20%), disperare (17%), frică pentru viaţa lor (15%) şi coşmaruri recurente (12%).
56% dintre copiii din alte ţări decât Ucraina au declarat că s-au simţit în pericol pe parcursul călătoriei lor (comparativ cu 18% dintre copiii din Ucraina), o mare parte raportând că au simţit acest pericol din cauza poliţiei (65%) şi a grănicerilor (50%), iar alţi 6 din 10 au spus că se simt în pericol din cauza contrabandiştilor.
Niciun copil din Ucraina care a răspuns la chestionar nu a spus că se simte în pericol din cauza poliţiei sau a traficanţilor, iar un procent mult mai mic (12%) a raportat că se simte în pericol din cauza grănicerilor.
Acest lucru poate fi explicat prin faptul că cetăţenii ucraineni pot călători fără viză în ţările europene – fără a fi necesar să fie introduşi ilegal peste graniţe, în timp ce copiii din ţări precum Siria şi Afganistan trebuie adesea să treacă neoficial pentru a putea solicita protecţie la frontierele unde autorităţile i-au respins violent.
În timp ce doar 38% dintre copiii mai mari şi 25% dintre copiii din alte ţări decât Ucraina au declarat că speră să se întoarcă acasă, peste jumătate dintre copiii mai mici (58%) şi 63% dintre ucraineni au răspuns afirmativ.
Copiii din Ucraina au menţionat în mod constant separarea de taţii lor, care nu pot părăsi ţara, conform legii marţiale.
În total, 30% dintre reprezentanţii copiilor au declarat că au fost nevoiţi să-şi lase membrii apropiaţi ai familiei în ţara de origine.
