Cât ar dura să faci înconjurul planetei Marte, pe jos? ● Materia întunecată ar fi doar un concept inventat de fiziceni ● Vacile modificate genetic ar putea rezolva problema deficitului de insulinăDacă v-ați vreodată o astfel de întrebare, ei bine, nu sunteți singurii.
A făcut-o și astrofizicianul Erdal Yigit de la Universitatea George Mason, Virginia, SUA, citat de Space.
com.
Acesta susține că, în ciuda variabilelor unei astfel de ecuații, se poate obține un răspuns relativ clar.
Practic, susține cercetătorul american, o persoană care ar călători în jurul Ecuatorului, ar avea de străbătut circa 21.
400 de kilometri.
Cu 160 de kilometri mai puțin dacă ar străbate Marte de la nord la sud, prin zona polilor, însă ar avea de înfruntat condiții cu mult mai dure decât pe restul planetei.
Interesant este că pe Marte, afirmă Erdal Yigit, viteza unui om ar fi cam aceeași de pe Terra, circa 5 kilometri pe oră, chiar dacă vorbim de un mediu cu gravitație cu 40% mai redusă decât pe Pământ.
Dacă acel om ar călători continuu, ar avea nevoie de 4.
290 de ore.
O zi marțiană, sau un sol, are 24,7 de ore terestre.
Iar asta se traduce în 174 de soli pentru a face înconjurul planetei.
Circa un sfert dintr-un an marțian, care are 668,6 soli.
Evident însă că nimeni nu poate merge continuu atâta vreme.
Prin urmare, afirmă astrofizicianul american, ar trebui să adăugăm o perioadă de somn de circa opt ore/noapte.
În total, 56 de zile marțiene vor fi adăugate la totalul călătoriei.
În aceeași ordine de idei, nimeni nu poate călători fără pauze.
Pentru ele, ar trebui adăugate 30-35 de zile marțiene.
Per toal, o astfel de călătorie ar dura 265 de soli, sau 40% dintr-un an marțian.
Este adevărat că niciun om nu se va încumeta prea curând la o asemenea aventură.
Pe Terra însă au fost destui globe-trotteri, iar asta înseamnă că, într-un viitor îndepărtat, vor fi temerari care vor încerca așa ceva și pe Marte.
În plus, subliniază Erdal Yigit, astfel de calcule sunt utile și din alte motive.
În vedere unor viitoare misiuni cu echipja uman, trebuie avut în vedere că, dincolo de toată complexitatea unor rovere, acestea se pot strica din varii motive.
Iar atunci, omul va rămâne cea mai avantajoasă variantă de explorare.
Un studiu apărut recent în The Astrophysical Journal, semnat de Dr.
Rajendra Gupta, un fizician de la Universitatea din Ottawa, contestă modelul teoretic curent al Universului.
Conform autorului studiului, materia întunecată nu ar exista, iar oamenii de știință ar fi creat acest concept pentru a explica tot ceea ce nu interacționează cu lumina sau câmpul electromagnetic.
Modelul propus de Dr.
Gupta combină două idei pentru a explica aparentele anomalii create de existența materiei întunecate, modul în care lumina pierde energie atunci când străbate distanțe lungi și lungi și modul în care forțele care guvernează Universul își pierd din intensitate de-a lungul timpului.
Totul plecând de la distribuția galaxiilor și studiul evoluției luminii de la începutul Universului.
Conform studiului, vârsta reală a Universului ar fi de circa 26,7 miliarde de ani (dublu față de valorile estimate în prezent), iar modelul standard de azi, cel în care 27% din Univers ar fi format din materie întunecată, ar fi unul eronat.
În realitate, susține Dr.
Gupta, acelerarea expasiunii Universului nu este generată de energia întunecată, ci poate fi explicată și prin slăbirea forțelor naturale, pe măsură ce Universul se extinde.
Practic, subliniază fizicianul canadian, noul său model cosmologic elimină ipoteza existenței materiei întunecate, una care nu poate fi observată, și se bazează strict pe observațiile pe care le putem face în prezent.
Dacă modelul propus de el ar fi cel real, înseamnă că o întreagă literatură de specialitate ar trebui rescrisă.
Mai mult, zeci de miliarde de dolari au fost investiți în căutarea unei himere.
O echipă de biologi și geneticieni americani, de la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign a anunțat recent modificarea genetică a unei vaci, astfel încât laptele produs de aceasta să conțină proinsulină, un prohormon precursor al insulinei.
În studiul publicat în revista Biotechnology Journal, cercetătorii americani susțin că au inserat în zece embrioni de vacă secvențe ADN responsabile pentru producerea proinsulinei.
Din cei zece embrioni, doar unul a ajuns la maturitate.
Autorii studiului subliniază că animalul nu se poate reproduce (nici pe căi naturale, nici prin fertilizare in vitro sau inseminare artificială), însă a putut produce lapte în urma unui tratament hormonal.
Chiar dacă acesta a produs o cantitate mult mai mică de lapte decât în mod normal, analizele ulterioare au semnalat prezența proinsulei, care poate fi folosită la producerea ulterioară a insulinei.
Nu este prima dată când un astfel de procedeu este testat pe animale.
Un studiu similar, realizat în 2014, a dus la același rezultat la șoareci de laborator.
Extrapolând rezultatele celor două studii, specialiștii americani susțin că un litru de lapte poate fi folosit pentru producerea a 28.
818 unități de insulină (o doză de insulină are 0,0347 de miligrame).
Pe scurt, o turmă de 100 de vaci ar putea oferi necesarul de insulină al unei țări.
Mai mult, afirmă autorii studiului, cu o turmă mai mare, ar putea fi asigurat întregul necesar de insulină al planetei, și asta într-un singur an.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
