Cu stilul său frontal şi în pofida rezistenţei parlamentului, noul preşedinte argentinian radical de dreapta Javier Milei nu se dă în lături de la „revoluţia” sa ultraliberală şi taie masiv din cheltuielile statului, fără a se preocupa de costurile sociale, notează luni agenția France Presse într-un comentariu, potrivit Agerpres.
„Fără jumătăţi de măsură!”, „Deficit zero nenegociabil!”, aceste jaloane pe care şi le-a stabilit preşedintele „anarho-capitalist”, hiperactiv pe reţelele de socializare, au rămas invariabile de la învestitura sa din 10 decembrie.
Un prim bilanţ la 100 de zile sugerează „lumini şi umbre”, undeva între indicatori economici în îmbunătăţire şi un preţ social în creştere.
Drujba pe care Javier Milei o purta în campania electorală pentru a ilustra nevoia de a tăia cheltuielile statului pare că acum lucrează neîntrerupt pentru a opri ceea ce el descrie drept „orgia cheltuielilor publice”, vinovate în opinia sa pentru deficitele bugetare structurale şi inflaţia cronică.
Numărul ministerelor a fost redus la jumătate – doar nouă ministere -, circa 50.
000 de posturi publice au fost desfiinţate, lucrările publice sunt îngheţate, iar programele sociale şi mass-media publice sunt supuse unui audit sever.
Unele măsuri au impact real, altele sunt mai degrabă simbolice, dar guvernul argentinian caută să evidenţieze rezultatele.
Astfel, bugetul de stat a fost pozitiv în ianuarie, situaţie nemaivăzută în Argentina din 2011, iar inflaţia este în scădere (25% în decembrie, 20% în ianuarie, 13% în februarie).
Cu toate acestea, Milei promite o adevărată cotitură abia la jumătatea anului.
Economista independentă Marina dal Poggetto confirmă că „există o punere în ordine” a conturilor statului, „stabilizarea funcţionează, chiar mai bine decât ne-am fi imaginat, dar există îndoieli asupra capacităţii de guvernare” pe termen lung.
De partea sa, Javier Milei se arată mulţumit, cel puţin deocamdată.
„Spuneau că nu voi rezista 15 zile, nici măcar o lună.
Iată că sunt aici de trei luni”, se bucură noul preşedinte ultra-liberal, hotărât să-şi aplice integral planul terapiei de şoc.
Însă anumite măsuri ale acestui plan, respectiv devalorizarea cu 54% a peso-ului, liberalizarea preţurilor, eliminarea subvenţiilor pentru transporturi şi energie, reduc consistent din puterea de cumpărare.
Aceasta a scăzut cu 18% în numai două luni, atât consumul cât şi activitatea economică devenind tot mai anemice.
De asemenea, rata sărăciei, conform unei estimări private, a ajuns la 57%, faţă de 41% în urmă cu cinci luni.
Iar printre alte creşteri de preţuri nesustenabile pentru mare parte din populaţie este şi cea a medicamentelor.
„Oamenii sunt deplin conştienţi că traversăm un moment foarte dificil, dar încep să vadă ieşirea, luminiţa de la capătul tunelului”, insistă totuşi Milei, sprijinindu-se pe sondajele care îi dau în continuare aproape 50% imagine pozitivă.
„Bilanţul de etapă este de lumini şi umbre”, estimează un analist al centrului de reflecţie Real Insituto Elcano, Carlos Malamud.
„Drumul este complicat, următoarele luni vor fi intense şi agitate”, anticipează acesta.
În timp ce clamează rezultate cu cifre concrete, Milei admite că revoluţia sa liberală se loveşte de un parlament fragmentat şi care în cel mai bun caz are o atitudine ambivalentă faţă de reformele pe care el le cere.
Deja de două ori acest parlament, în care formaţiunea libertariană a lui Milei este abia a treia forţă politică, a respins proiecte ambiţioase (peste 300 de dispoziţii) de dereglementare înaintate de noul guvern, în special o „Lege-omnibus” şi un „Mega-drecret”, acesta din urmă fiind în plus atacat în justiţie pentru o presupusă neconstituţionalitate.
„Leul”, imaginea de sine pe care Milei o invocă adesea, descoperă astfel realitatea democraţiei parlamentare, în care trebuie să construiască majorităţi şi consens.
El „este un ‘preşedinte în minoritate’, fără majoritate parlamentară, fără aliaţi, fără primari: o raritate în sistemul politic”, remarcă analistul politic Federico Zapata.
„Avem un preşedinte care intimidează, sperie, ameninţă”, observă în acest timp un lider al opoziţiei moderate, Martin Lousteau, care critică stilul frontal puţin dispus la compromisuri ce-l caracterizează pe noul preşedinte.
Acesta din urmă confirmă de altfel că nu este deschis la concesii.
„Un gladiator nu se predă niciodată” – astfel a reacţionat Javier Milei după eşecurile din parlament.
El a provocat stupefacţie la Forumul Economic Mondial de la Davos, unde a spus că „Occidentul este în pericol” din cauza socialismului.
Totuşi, în afara manifestaţiilor sale de simpatie faţă de Donald Trump sau a unei lungi vizite în Israel – în campania electorală a mărturisit că a intenţionat să se convertească la iudaism -, politica externă nu a fost deloc în prim-planul perioadei sale de început de mandat.
Milei „şi-a atribuit o misiune divină”, aceea de a duce Argentina „la filosofia lui Dumnezeu”, care este liberalismul, şi să o extragă din „filosofia Satanei, care este socialismul”, explică Diego Giacomini, un economist apropiat al său.
