O dată pe an, Beijingul freamătă, Piața Tiananmen este blocată, sistemul de cenzură este hiperactiv, iar securitatea la cote maxime.
Au loc două sesiuni plenare: Two Sessions sau Lianghui, cum sunt cunoscute în China.
Anul acesta, între 5 martie și 11 martie, s-au desfășurat întâlnirile anuale ale Conferinței Politice Consultative a Poporului Chinez (Chinese People’s Political Consultative Conference – CPPCC) și Adunarea Populară Națională (National People’s Congress – NPC).
Cele Două Sesiuni sunt importante nu doar pentru că este contextul în care cel mai numeros legislativ din lume se reunește și votează unanim ce li se pune în față de către partid, dar mai ales pentru că este singurul moment în care șeful executivului chinez iese în fața poporului și a lumii și prezintă ce obiective au fost atinse în anul precedent și care sunt planurile pentru următoarele 12 luni.
În contextul în care China este un stat cât se poate de opac și deciziile se iau centralizat pe perioade de câte cinci ani, asta înseamnă că oamenii de rând nu au acces la ele, investitorii străini nu știu la ce să se aștepte în materie de politici economice, diplomații și, implicit, restul lumii nu știu care va fi următoarea mișcare geopolitică.
Cele Două Sesiuni reprezintă, așadar, momentul clarificărilor.
Sau aceasta e așteptarea.
Citește mai mult pe Panorama.
ro
