Parentingul neimplicat este cel mai dăunător pentru copii. Ce înseamnă și care sunt efectele pe termen lung

Spread the love

I se mai spune parenting indiferent sau neglijent și se caracterizează printr-o implicare emoțională scăzută a părinților, pusă laolaltă cu lipsa de supraveghere și sprijin oferite copiilor.

Detaliem cum se poartă acești părinți cu copiii lor și ce riscă cei mici pe termen scurt și mai departe în viață.

Dintre toate stilurile parentale, parentingul neimplicat – uneori numit parenting neglijent sau indiferent – este considerat cel mai dăunător.

Se caracterizează prin neglijare și lipsă de reacție la nevoile copilului.

Părinții neimplicați sunt reci, indiferenți și nepăsători.

Fac doar minimul necesar pentru a satisface nevoile fizice, emoționale și sociale de bază ale copiilor lor.

Copiii, practic, se cresc singuri.

Stilul de parenting neimplicat are cele mai dăunătoare efecte asupra dezvoltării copilului, potrivit cercetărilor.

Adesea se vorbește de el ca fiind abuziv.

Potrivit mai multor studii, inclusiv un studiu din 2011, care a urmărit timp de 12 ani 1.

049 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani, s-a descoperit că copiii părinților neimplicați au fost cei mai vulnerabili la dezvoltarea comportamentului antisocial în timp.

Efectele parentigului neimplicat asupra copiilor includ stima de sine scăzută, tulburări emoționale, agresivitate și violență crescute dar și performanțe școlare scăzute, precum și tulburări mintale care se pot perpetua la generațiile următoare.

Părinții neimplicați pot fi clasificați în funcție de gradul de neimplicare sau după diferențele de motivație.

Când se bazează pe gradul de neglijare, parentingul neimplicat include părinți neatenți, neimplicați și neglijenți.

Parentingul neimplicat poate fi, de asemenea, intenționat sau fără intenție:Rezultatele unui studiu care a monitorizat efectele celor 4 stiluri de parenting arată că lipsa implicării mamei în creșterea și dezvoltarea copilului are rezultate semnificativ mai proaste pentru copilul al cărui tată este neimplicat.

În linii mari, un astfel de părinte este interesat doar de propria persoană.

Comunică puțin și este, din punct de vedere emoțional, detașat de copilul lor.

Este aproape absent din viața celui mic și singurele momente în care intervine sunt atunci când copilul „intră în bucluc”.

Parentingul neglijent îl face pe copil să se simtă ca o povară pentru părinte.

Mai mult, copilul poate deveni insensibil, rigid și indiferent la adresa celorlalți, așa cum au fost și părinții lui cu el.

Iată câteva exemple de situații care arată acest tip de parenting:Deși mulți copii crescuți de părinți neimplicați devin independenți și sunt, de obicei, rezistenți și chiar mai autosuficienți decât copiii care au fost crescuți după alte stiluri de parenting, aceste abilități sunt dezvoltate din necesitate.

Studiile au descoperit că copiii crescuți în acest stil parental pot avea dificultăți în gestionarea sentimentelor, nu dezvoltă mecanisme emoționale sănătoase de adaptare și pot avea atât provocări academice, cât și sociale.

Aceste dificultăți pot dura până la adolescență și după aceea.

Toate studiile, în număr covârșitor, arată că parentigul neimplicat are un impact negativ semnificativ asupra dezvoltării și bunăstării copiilor și că nu există niciun argument în favoarea lui.

Cu toate acestea, unii ar putea crede că independența și autosuficiența, precum și reziliența pe care o capătă copiii crescuți de părinți neimplicați ar putea fi considerate avantaje.

Însă pentru că aceste beneficii rezultă, în acest caz, din neglijare, izolare emoțională și nesiguranță, prețul este unul mult prea mare pentru a le considera potrivite în educația copiilor.

Ele nu neagă impactul negativ al părinților neimplicați asupra copiilor.

Părinții neimplicați care își neglijează copiii provin adesea din familii disfuncționale, unde au avut și ei, la rândul lor, părinți neglijenți.

Stilul neglijent se întâlnește, cu preponderență, la persoanele consumatoare de alcool sau droguri, la părinții cu probleme de sănătate mintală, depresivi, dar și la persoanele narcisiste.

Dr.

Laura Markham este de părere că acest tip de parenting este din ce în ce mai întâlnit, fiind prezent inclusiv în cazul părinților preocupați de viața profesională, care îți neglijează copiii și le oferă bani, în loc de atenție.

Sursa foto: Dreamstime.

com

Lasă un răspuns