Bun, deci România merită acum o poziție de vârf.
Dar omul? Ei, discuția este aici mai complicată și naște opinii diferite, unele radicale.
Desigur, unii au multă șansă în viață și se nimeresc în locul potrivit, la momentul potrivit.
Ar fi fost valabilă această „îndreptățire geopolitică” pentru orice Președinte al României am fi avut acum, după 10 ani de mandat și după poziționarea noastră corectă.
2014, când a finalizat mandatele Președintele Băsescu, nu se compară cu 2024, contextul este mult mai clar în favoarea unei candidaturi din regiune acum decât atunci.
Pe scurt: *A început.
Foiala politico-diplomatică pentru negocierea și împărțirea pachetului de funcții care vor compune noile conduceri ale NATO și UE este în plină desfășurare, într-un an extrem de complicat pe plan internațional și intern pentru democrațiile spațiului occidental.
Nu va fi simplu să se atingă unanimitatea în ambele organizații iar lucrul acesta a devenit clar după ce Președintele Iohannis a făcut gestul neuzual de a ieși public să spună că i se pare firesc ca Flancul Estic să fie reprezentat la vârf.
Fiind deocamdată singura candidatură anunțată oficial și public, poate cineva să spună că nu are dreptate? Nu, desigur că niciun lider nu va putea contesta public principiile enunțate de Președintele României, indiferent ce ar mormăi pe la spate despre gestul lui Klaus Iohannis.
A făcut Președintele Iohannis acest gest spontan, fără să discute și fără să se consulte cu nimeni? Nu, mi se pare imposibil.
Nu doar cunoscând prudența pe plan extern a lui Klaus Iohannis din ultimii 10 ani, dar și buna lui inserție în țesătura de relații personale de la NATO și UE (totuși, sunt 10 ani de experiență, sute de ore de discuții cu acești lideri), putem presupune că gestul urmează unor discuții prealabile pe care le-a purtat, menite să dea o nouă direcție negocierilor.
Cu cineva a vorbit deci și, în mod normal, dacă Președintele Iohannis nu a ținut neapărat să se facă de râs și pe plan extern (așa cum s-a discreditat deja pe plan intern, în ochii electoratului anti-PSD care l-a făcut de două ori președinte), ar trebui acum ca cel puțin o voce grea din NATO (SUA, Marea Britanie, Franța, Germania sau Polonia) să spună, tot public, că îl susține.
Dacă nu se va întâmpla asta în perioada următoare, ce a făcut devine jalnic.
Ar fi făcut acest gest dacă știa că, fără el, va primi o funcție de vârf la NATO sau UE? Iarăși nu, evident nu.
Ieșirea publică de acum câteva zile pare ultima variantă de a influența negocierile în favoarea lui.
Înseamnă că lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el și că a apărut această idee, discutată cu cineva.
Va trebui să încercăm să privim cu toată luciditatea și obiectivitatea de care putem fi capabili îndreptățirea acestei candidaturi, cu toate controversele pe care ea le naște.
Au Flancul Estic și România în particular motive să ceară și să se aștepte la primirea unei funcții de vârf în NATO și UE, pentru mandatele 2024-2029? Da, categoric.
Vremea acestei recunoașteri a venit, condițiile s-au copt.
Suntem de 20 de ani în NATO iar NATO este acum exact despre Flancul Estic și problemele de securitate din regiunea Europei de Est, despre amenințarea Rusiei care nu privește direct Olanda sau Portugalia, ci tocmai regiunea în care ne aflăm noi.
Suntem de 17 ani în UE, am exercitat deja o președinție rotativă a Consiliului, suntem a șasea țară ca mărime din UE iar toate cele cinci dinaintea noastră (și multe altele mai mici) au avut demult nu una, ci mai multe funcții de conducere de-a lungul timpului.
Este ceva ce i se poate reproșa României în legătură cu loialitatea și contribuția la NATO sau UE? Nu.
Bun, deci România merită acum o poziție de vârf.
Dar omul? Ei, discuția este aici mai complicată și naște opinii diferite, unele radicale.
Desigur, unii au multă șansă în viață și se nimeresc în locul potrivit, la momentul potrivit.
Ar fi fost valabilă această „îndreptățire geopolitică” pentru orice Președinte al României am fi avut acum, după 10 ani de mandat și după poziționarea noastră corectă.
2014, când a finalizat mandatele Președintele Băsescu, nu se compară cu 2024, contextul este mult mai clar în favoarea unei candidaturi din regiune acum decât atunci.
Tristețea noastră (revolta, ar zice unii) este că șansa i se arată unui politician care a dezamăgit cumplit pe plan intern, care și-a trădat exact electoratul care a stat ore la coadă pentru a-l vota în 2014 și 2019 iar această trădare (fără ghilimele) și complicitatea cu PSD se asociază cu ratarea tuturor obiectivelor interne ale mandatelor sale prezidențiale – politica nu a fost reformată și nu avem „un alt fel de politică” (așa cum a promis), educația este un dezastru iar programul său România Educată s-a dovedit un morman inutil de hârtii, justiția arată mai rău decât acum 10 ani, administrația publică și modelul de stat actual nu au nimic din tușa „nemțească” pe care ne închipuiam că o va imprima etc.
În ansamblu, o președinție ratată, un eșec intern pe toate planurile, inclusiv cu distrugerea speranțelor unui proiect politic alternativ.
Adică mai rău decât înainte, când mai aveam cel puțin speranțe.
Dar performanța sau lipsa de performanță în politicile interne nu pare să fie un criteriu în negocierile de la NATO și UE.
Asta este situația, asta este ce avem acum de oferit.
Nu a contat nici pentru Ursula von der Leyen, care a fost o ministră slabă a Apărării în Germania, criticată pe plan intern, dar s-a dovedit ulterior o bună președintă a Comisiei Europene, în timp ce belgianul Charles Michel, care nu a fost tocmai rău ca prim-ministru al țării sale, „nu a rupt gura târgului” ca Președinte al Consiliului European.
O ultimă întrebare, poate cea mai importantă dintre toate – ar avea NATO sau UE neapărat ceva de câștigat (sau de pierdut) dacă Președintelui Iohannis i se acordă o funcție la vârf? Din punctul de vedere al americanilor, belgienilor sau polonezilor, de exemplu, nu al nostru sau al olandezilor (care avem candidați în acest context), cred că asta este tot ceea ce contează.
Așa cum știm, performanțele NATO și UE depind în mare măsură de voința politică a statelor membre.
.
.
Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.
ro
