Alina Lungu este mama lui Sebastian, un copil care, acum, trăiește doar în sufletul ei și al celor care l-au iubit.
Timp de 15 ani, Alina a parcurs alături de el un drum anevoios, plin de angoasă, frustrare și neputință, la capătul căruia a realizat însă că băiatul ei i-a oferit cea mai profundă lecție de viață.
Acum, la un an și jumătate de la dispariția lui Sebastian, când mama încă se luptă să se adapteze lumii în care el nu mai este, ar vrea ca povestea ei să-i facă pe părinții care își pot strange copiii în brațe să înțeleagă cât sunt de privilegiați.
Alina Lungu avea 29 de ani când a rămas însărcinată.
Tocmai terminase Facultatea de Psihologie și se pregătea să devină psihoterapeut.
Vestea că va deveni mama a adus o explozie de bucurie în familie: ea însăși, soțul, părinții și socrii – toată lumea a fost în extaz.
Conștiincioasă, și-a făcut toate analizele și a urmat întocmai recomandările medicului, de la alimentație sănătoasă la investigații și controale.
Totul părea perfect.
Și așa a și fost, până în ultimele 45 de minute de travaliu, petrecute în sala de naștere a Spitalului Universitar din București.
În noaptea în care s-a declanșat travaliul, a plecat spre spital cu inima plină de emoții.
Urma cea mai importantă întâlnire din viața ei, cea cu micuțul Sebastian, pentru care proiectase deja, în minte, un viitor de poveste.
„Eram convinsă că băiețelul meu va avea o viață fabuloasă.
Mi-l imaginam foarte inteligent și abia așteptam să fie o provocare creșterea și educarea lui.
Îmi imaginam că la 3 ani va învăța șah de la tatăl lui, fost campion județean.
Îi puneam muzică clasică, ținând căștile pe burtă, gândindu-mă că muzica ajută la dezvoltarea lui neurologică.
Îmi imaginam că voi fi sprijinul lui pentru orice va alege să facă în viață și că îi voi fi de ajutor oricând și oricât va fi nevoie.
”Nici cele mai negre scenarii nu ar fi putut cuprinde gândul că marele ei efort în următorii 15 ani va fi acela de a-și ține copilul mult dorit în viață și temându-se că îl poate pierde în orice clipă.
În ultima parte a travaliului, Alina nu a beneficiat de monitorizare medicală, așa că nimeni nu a știut că micuțul Sebastian s-a strangulat cu cordonul ombilical și a intrat în suferință fetală.
Mai mult decât atât, după expulzie, copilul nu a primit imediat ajutor medical, iar creierul lui a fost lipsit de oxigen zeci de minute.
Din cauza acestui șir de erori medicale, băiatul a avut la naștere scor APGAR 1, la limita compatibilității cu viața.
Avea paralizie cerebrală, provocată de lipsa de oxigen, leziuni neurologice severe și traumatisme ireversibile.
La externare, prognosticul neonatologului a venit ca un bolovan peste umerii părinților: „Dacă nu moare în următoarele zile, va rezista maximum doi ani!”Ajunsă acasă cu cel mic, bulversată de ceea ce trăise în ultimele zile, Alina și-a resetat complet nu doar visurile pentru Sebastian, ci și propria viață.
A făcut-o din mers, pentru că totul era atât de haotic și de apăsător, încât nu avea timp să conștientizeze ce i se întâmplă sau măcar să-și tragă sufletul.
În primele 10 luni, viața copilului a stat, la propriu, în mâinile ei.
Pentru că nu putea fi hrănit altfel, la fiecare masă, Alina îi introducea un tub în stomac, prin nas sau prin gură, iar prin tub insera ulterior laptele.
Procedura, numită gavaj, era extrem de minuțioasă și riscantă, iar ea era singura care învățase să o facă, în spital.
CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTUL DESPRE MAME
