Tanti Rodi de la grădi e acea tanti cu vârsta între 45-50 de ani, cu părul scurt, vopsit semnificativ în culoarea vişinei putrede, cu trupul bine făcut şi privirea aspră care ocupă postul de îngrijitoare de cel puţin 15 ani şi le ştie cel puţin pe toate.
Este acea tanti pe care, atunci când o vezi, ţi se strânge sufletul la gândul că o să-ţi laşi copilaşul în grija ei.
Este acea tanti care refuză orice metodă blândă de abordare şi care te face ca printr-o vrajă malefică să îi predai copilul în condiţiile impuse de ea sub pretextul că ”Aşa sunt, doamnă, toţi copiii: unii se adaptează mai uşor, alţii mai greu, depinde cât sunt de mămoşi”.
Este acea tanti pe care, atunci când o vede, copilul tău urlă ca ars că nu mai vrea la grădi.
Aşa o tanti este şi la creşa X din localitatea Y.
Această Rodica este o doamnă vestită pentru metodele ei minunate de a educa, este lăudată de însăşi directoarea instituţiei în care este angajată.
Povestea cu această tanti Rodica sună cam aşa:Prima zi de creşă – trezeşti copilaşul din somnul dulce cu vestea cea mare: ”Mami, azi e prima ta zi la grădi cu copilaşii!”, îi pui hăinuţele pregătite cu mare grijă cu o seară înainte, încerci să îl convingi să mănânce cât de cât ceva înainte de marea aventură, eşuezi în această încercare, te pregăteşti şi tu în mare grabă, iei copilul de mânuţă şi porniţi spre grădi.
Aici vă aşteptă tanti Rodi.
Ţâfnoasă şi afectată vă instruieşte să scurtaţi cât mai mult despărţirea că aşa e mai bine pentru copil.
Până să apucaţi să vă pupaţi, ia copilul de o aripă şi îl ”conduce” cu paşi grăbiţi, prea grăbiţi pentru picioruşele micuţe, în sala de clasă.
Rămâi paralizată pe holul gol şi rece.
Încerci să te aduni cât mai repede să faci loc altor părinţi care urmează şi ei obedienţi acelaşi ritual.
Parcă acum când vezi şi pe alţii în aceeaşi situaţie nu ţi se mai pare chiar aşa nepotrivită toată întâmplarea.
Te scuturi de sentimentele negative, te consolezi cu gândul că puiul tău se va distra cu copiii şi cu doamnele educatoare și pleci spre servici.
A doua zi totul decurge în limite normale deoarece nu e Rodica pe tură, este o doamnă care zâmbeşte amabil, copilul merge de bunăvoie în clasă şi face cu mâna fericit.
Pleci foarte încântată.
Vine şi a treia zi.
Copilul, când o vede pe Rodi, se agaţă instant de tine cu disperare, zice că nu mai vrea la grădi şi se pune pe plâns.
Încerci să linişteşti copilul, îi spui că la grădi e frumos cu copii şi doamna educatoare etc etc.
Până să îi ştergi lacrimile şi să îl potoleşti, se repede Rodica la voi, smulge copilul din braţele tale şi se duce direct în sală cu el fără ca tu să ai ocazia să reacţionezi.
Îţi dau lacrimile instant.
Deşi încă auzi ţipetele copilului, ceva te ţine pe loc.
Îţi este jenă să faci o scenă de faţă cu copiii şi alţi părinţi şi oricum eşti în întârziere.
Te grăbeşti spre serviciu cu respiraţia tăiată şi o durere de cap de la părul smuls de copil în timp ce Rodica îl lua de la tine din braţe.
Acasă copilul începe să se plangă: ”Lodi na-na!” Încerci să te convingi că nu ai înţeles bine dar copilul repetă obsesiv ”Lodi na-na, Lodi na-na”.
Întrebi ce, cum, unde şi îţi arată ”na-na” la funduleţ.
