Activitățile legate de cetățenia activă (activitățile desfășurate în cadrul unui grup de interes local, participarea la o consultare publică, protestele, inclusiv semnarea unei petiții, participarea la o demonstrație, scrierea unei scrisori deschise) e foarte redusă în România, arată datele transmise de Institutul Național de Statistică.
Deși suntem într-un multiplu an electoral.
În ultimele 12 luni, ponderea persoanelor care au participat la acțiunile de cetățenie activă a avut niveluri destul de reduse.
„Cel mai mare grad de implicare în aceste tipuri de acțiuni s-a remarcat la grupa de vârstă 16-24 ani, în acțiunile de cetățenie activă- 4,7%.
La nivel de regiuni de dezvoltare s-au mobilizat mai bine în desfășurarea activităților de voluntariat formal și informal persoane din regiunile: Nord-Est (6,7% și 7,1%), Vest (5,5% și 6,1%) și Centru(4,7% și 5,3%).
La activitățile de cetățenie activă s-au înregistrat ponderi de participare mai mari în regiunile de dezvoltare Vest (6,2%), Nord-Est (4,5%) și Centru (4,2%)”, mai arată INSDeși calitatea vieții a scăzut sub impactul inflației ridicate, oamenilor nu le mai arde de adunări de stradă, manifestații sau proteste.
Indiferent de activitățile de cetățenie activă, motivul principal invocat menționat de persoanele care nu au participat la vreuna dintre acestea este că nu au fost interesați, arată o cercetare a Statisticii.
De asemenea, o parte consistentă (circa 20%) a celor chestionați au invocat lipsa timpului.
Am rugat Jaspers să-mi explice.
Și uite ce mi-a spus:În lumea contemporană, politica joacă un rol fundamental în modelarea societăților și în dezvoltarea lor pe termen lung.
Însă, în România, observăm o tendință preocupantă de dezinteres crescut față de acest domeniu.
Acest comportament colectiv nu este întâmplător, ci rezultă dintr-o serie de factori profund înrădăcinați în structura și dinamica sociopolitică a țării.
Haideți să explorăm câteva dintre principalele cauze care duc la această pasivitate civică.
Una dintre problemele major care descurajează participarea activă la viața politică este corupția văzută ca o practică endemică.
Percepția generală că politica este dominată de interese obscure și că deciziile sunt influențate de factori extra-legislativi poate crea un sentiment de neputință în rândul cetățenilor.
Lipsa transparenței în procesele de guvernare și deficitul de comunicare eficientă dintre cetățeni și reprezentanții lor sunt puncte critice.
Când oamenii nu înțeleg acțiunile autorităților sau nu văd rezultatele muncii lor, scepticismul poate lua locul interesului față de politica națională.
Problemele economice sau sociale cu impact asupra calității vieții zilnice pot deveni prioritare pentru cetățeni, lăsând în umbră aspectele politice.
În fața dificultăților financiare sau a sistemelor ineficiente, politicul devine frecvent secundar, iar energia și atenția sunt canalizate spre supraviețuirea cotidiană.
Scena politică se pare a fi marcată de o polarizare evidentă, însoțită de un discurs politic tot mai agresiv și conflictual.
Acest climat advers poate descuraja oamenii să se implice în discuții și dezbateri civice, percepând mediul politic ca fiind ostil și neprimitor.
În mare parte, cetățenii pot observa oferirea unui număr limitat de alternative reale în ceea ce privește opțiunile de viziune politică.
Acest fapt poate genera un sentiment de fatalism civic – impresia că indiferent de alegere, schimbările semnificant pozitive nu vor avea loc.
Un ecosistem politic sănătos necesită implicarea cetățenilor și o comunicare deschisă între electorat și aleși.
Este esențial ca, pe lângă identificarea problemelor, să se lucreze activ la crearea unui mediu politic în care corupția să fie combatută, comunicația să fie transparentă și dialogul civil să fie încurajat.
Abia atunci putem spera la o creștere a interesului public pentru politica națională și la o implicare civică autentică și eficientă, care să reflecte buna funcționare a democrației în România.
Lumea își vede de ale ei în continuare și așteaptă anesteziată promisiunile care vor veni odată cu campaniile electorale.
Mediul de afaceri devine vocal cu parcimonie și doar prin intermediul unor comunicate de presă extrem de „cuminți”, antreprenorii mici spun că degeaba ar protesta întrucât nimic nu s-ar schimba.
.
.
Anestezia socială pare generalizată.
HotNews a discutat cu un sociolog pentru a explica de ce se întâmplă acest fenomen.
Claudiu Tufiș, doctor în științe politice (Pennsylvania State University, 2007), specialist în cultură politică, participare politică, mișcări sociale ne-a explicat care ar putea fi motivele acestui apetit scăzut la acțiuni de cetățeni civică„Probabil că procentul calculat de INS s-ar situa în realitate undeva între 3%-5%, crede profesorul.
”Să nu uităm două lucruri, atrage el atenția: datele INS sunt culese într-o perioadă în care oamenii încă se re-obișnuiau cu activitățile în public după anii de pandemie și de restricții.
Iar a doua chestiune, noi avem tendința de a vedea lucrurile din jurul nostru mai degrabă decât pe cele de la distanță.
Bucureștiul, Clujul și încă alte 2-3 orașe universitare nu sunt deloc reprezentative pentru restul României, în condițiile în care jumătate din români locuiesc în mediul rural și doar cam 13% locuiesc în principalele orașe universitare, unde se simte ceva mai multă activitate civică”, explică Claudiu Tufiș.
E drept, liantul social a mai fost fracturat și de către autorități, prin politicile fiscale nefericite, prin care au creat clase antagonice: facilități fiscale acordate discriminatoriu (vezi IT-iști, constructori, agricultori), schimbări fiscale în domeniul plății CAS și CASS.
„Această contribuție la pensii este una care ține de solidaritatea inter-generațională, spune Gabriel Biriș.
„Adică noi plătim astăzi în ideea că mâine cineva o să plătească pentru a ne putea primi și noi pensia.
La CASS este vorba o solidaritate actuală, prezentă.
Iar solidaritatea este liantul care face din orice populație o națiune”, precizează Gabriel Biriș.
Lipsa apetitului pentru a protesta atunci când drepturile tale sunt încălcate este pusă de sociologul Claudiu Tufiș și pe seama lipsei banilor.
„Dacă vă uitați în tabelele din raportul INS care conțin distribuția în funcție de vârstă, educație, avere, etc.
veți vedea că procentul de activism civic este mai mare printre tineri, printre cei care au resursele necesare pentru a consuma o parte din ele pe lucruri exotice, precum activismul civic.
Aceste resurse sunt atât materiale (venituri, avere), cât și simbolice (educație, în principal)”, explică cercetătorul român El mai apreciază că România este, din păcate, o țară cu o pătură foarte mică de oameni suficienți de avuți încât să își permită activismul civic și este și o țară cu un procent foarte mic de persoane cu studii superioare.
„Toate acestea merg în direcția ideii că procentul nu este mic ci este cel care este pentru o țară precum România – mai săracă decât restul, mai puțin educată decât restul, mai individualistă decât multe altele”, mai spune Claudiu Tufiș.
Articol actualizat cu graficele pe grupe de vârstă după varianta inițială
