În cadrul unei acţiuni fără precedent, cu doar câteva zile înainte de Ziua Internaţională a Femeii, parlamentarii francezi au votat pentru a include dreptul de avort în Constituţia ţării.
În acelaşi timp, politicieni şi experţi avertizează că dreptul la avort se află sub presiune peste tot în lume.
În Europa, dreptul la avort variază de la ţară la ţară, în unele cazuri fiind mai restrictiv decât în altele, arată platforma media European Newsroom în articolul de fond publicat săptămâna aceasta și citat de Agerpres.
Parlamentul francez a votat luni includerea dreptului la avort în constituţie, Franţa devenind prima ţară din lume care oferă în mod explicit protecţie pentru întreruperea sarcinii în legea sa fundamentală.
Începând cu anul 1975 în Franţa a fost permis avortul până în săptămâna 10 de sarcină.
De atunci legea a fost modificată pentru a le permite femeilor să avorteze până în cea de-a 14-a săptămână de sarcină, iar costurile procedurii sunt acoperite de asigurarea de sănătate.
Preşedintele Emmanuel Macron a descris această acţiune drept „mândria Franţei” care a transmis „un mesaj universal”, iar o ceremonie publică specială s-a desfăşurat la Paris, de Ziua Internaţională a Femeii, pe 8 martie, pentru a sărbători această acţiune.
Franţa intenţionează, de asemenea, să „ducă această luptă la nivel european”, a declarat miercuri purtătoarea de cuvânt a guvernului francez.
Prisca Thevenot.
„În 2022, Preşedintele Republicii şi-a anunţat intenţia de a include dreptul ala vort în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene”, a mai precizat ea.
Decizia parlamentarilor francezi survine în contextul în care ţările membre ale UE şi parlamentarii europeni au ajuns la un acord în februarie cu privire la regulile blocului european pentru a lupta împotriva violenţei la adresa femeilor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a salutat luni votul parlamentarilor francezi.
„Salutăm decizia Franţei de a asigura drepturile femeilor şi de a le salva vieţile”, a susţinut şeful OMS Tedros Adhanom Ghebreyesus într-o postare pe X, fostul Twitter.
Însă, după votul Parlamentului francez, Vaticanul şi-a reiterat opoziţia faţă de avorturi.
„Academia Pontificală pentru Viaţă reaminteşte că, în epoca drepturilor universale ale omului, nu poate exista un ‘drept’ de a lua o viaţă de om”, se arată într-un comunicat al Vaticanului care se alătură îngrijorărilor deja exprimate de episcopii Bisericii Catolice Franceze.
Macron şi-a luat angajamentul anul trecut că va proteja avortul prin Constituţie după ce în 2022 Curtea Supremă a SUA a răsturnat dreptul la procedură vechi de jumătate de secol, permiţând statelor americane individuale să-l interzică sau să-l restrângă.
Atunci, premierul grec Kyriakos Mitsotakis s-a declarat „foarte îngrijorat de decizia Curţii Supreme a SUA.
Este un important pas înapoi în lupta pentru drepturile femeilor”, susţinea el într-o postare pe X (pe atunci Twitter).
Premierul francez Gabriel Attal a declarat că dreptul la avort rămâne „în pericol” la nivel mondial, cu „libertăţile noastre în esenţă ameninţate.
.
.
la cheremul celor care iau deciziile”.
Contra-campaniile conservatoare vizează progresele globale în domeniul drepturilor femeilor, cea mai recentă „reacţie negativă” dintr-o serie care datează din anii 1980, au avertizat activiştii şi experţii înainte de Ziua Internaţională a Femeii.
Observatorii spun că progresele în domeniul drepturilor femeilor au fost urmate sistematic de reacţii negative încă din anii 1980.
Teoria „reacţiilor negative” a fost detaliată de feminista americană Susan Faludi în cartea sa din 1991: „Backlash: The Undeclared War Against American Women”.
Ea descrie strategia mişcărilor conservatoare din SUA după liberalizarea legilor privind avortul şi pătrunderea femeilor pe piaţa muncii în anii 1970.
Organizată şi politizată, contra-mişcarea dezactivează drepturile la avort, alimentează ura şi hărţuirea online şi, de asemenea, încurajează violenţa domestică, spun cercetătorii.
Statele membre ale UE s-au pus de acord cu privire la prima lege europeană pentru combaterea violenţei împotriva femeilor în februarie.
Legea doreşte să protejeze femeile din cele 27 de state ale UE de violenţa de gen, căsătorii forţate, mutilare genitală şi hărţuire online.
Comisia Europeană a propus pentru prima dată această legislaţie majoră la 8 martie 2022, pentru a marca Ziua Internaţională a Femeii.
Însă acordul nu a reuşit să includă o definiţie comună a violului.
Accesul la avort ar trebui să fie disponibil pentru victimele violului, însă un număr de state din întreaga lume restricţionează avortul chiar şi în cazuri de viol sau incest.
Statele care s-au opus definirii violului în textul legii au susţinut că violul nu are dimensiunea transfrontalieră necesară pentru a fi considerat o infracţiune sancţionată uniform în cadrul blocului, punând astfel sub întrebare competenţa UE în această chestiune.
La sfârşitul lui februarie, Institutul 8 Martie, un ONG sloven, a lansat o campanie pentru avorturi sigure şi accesibile în toată Europa.
Campania, denumită „My Voice, My Choice”, doreşte să adune 1 milion de semnături din ţările UE şi aduce laolaltă organizaţii din Spania, Franţa, Polonia, Finlanda şi Irlanda.
Organizatorii au identificat chestiunea drept importantă înaintea alegerilor europene din acest an şi în contextul proliferării extremismului în Europa.
Ca şi alte ţări, Slovenia se confruntă cu niveluri crescute de violenţă împotriva femeilor şi stereotipuri de gen în multe zone.
În timp ce dreptul la avort este din ce în ce mai ameninţat, ţările europene dispun de reguli care permit încetarea prematură a unei sarcini – unele, însă, mai stricte decât altele.
O selecţie a mai multor ţări prezintă aceste diferenţe.
Albania: În Albania, avortul este permis prin lege de la începutul anilor 1990, iar statisticile arată o scădere semnificativă a numărului de cazuri.
Însă, grupurile de advocacy pentru femei şi specialiştii în sănătate publică atrag atenţia asupra aşa-numitului avort selectiv în funcţie de sex.
Chiar şi după cele mai reţinute estimări, din Albania „lipsesc” mii de fete după ani în care avortul selectiv a dus la întreruperea sarcinilor de către familii care îşi doreau copii de sex masculin.
În pofida creşterii gradului de conştientizare, valorile adânc înrădăcinate par greu de răsturnat – iar experţii avertizează că ar putea duce la dezechilibru social.
Bulgaria: Avortul la cerere în Bulgaria a fost legalizat în 1956.
În 1968, guvernul le-a interzis femeilor fără copil să facă avort de frica depopulării.
Alte restricţii au mai fost introduse de-a lungul anilor, dar după căderea regimului comunist a fost permis din nou avortul la cerere în primul trimestru de sarcină.
În prezent, o femeie poate alege să facă un avort până la sfârşitul celei de-a 12-a săptămâni de sarcină.
Cehia: Republica Cehă dispune de o lege care permite avortul din 1957.
Astfel, o femeie poate solicita avortul până în cea de-a 12-a săptămână de sarcină, iar în cazul depistării unor defecte genetice la făt ea poate opta pentru avort până în săptămâna 24 a sarcinii.
Propunerile unor parlamentari de a restricţiona avortul nu au avut succes.
O majoritate zdrobitoare a cehilor sunt în favoarea libertăţii de decizie cu privire la avorturi, conform unui sondaj realizat în 2023 de Centrul de Sondare a Opiniei Publice din cadrul Academiei de Ştiinţe a Cehiei (CVVM).
Germania: Avortul nu este pe deplin legalizat în Germania, dar nu poate fi pedepsit în primele 12 săptămâni de sarcină dacă femeia primeşte consiliere în prealabil.
Însă, social-democraţii SPD, Verzii şi liberalii FDP din guvernul german iau în considerare eliminarea articolului 218 din Codul Penal, în care se află inclus.
Italia: O lege din 1978 privind întreruperea voluntară a sarcinii a iscat controverse puternice şi a fost ţinta unor atacuri dure în Italia.
Legea susţine că este posibil să apelezi la avort într-o unitate de sănătate publică în primele 90 de zile de sarcină doar „în circumstanţe particulare în care continuarea sarcinii, naşterea sau maternitatea ar reprezenta pericole grave pentru sănătatea fizică şi psihică a femeii”.
Legea permite de asemenea obiecţia de conştiinţă a medicilor şi asistentelor, îngreunând accesul la avort.
De altfel, Italia are una dintre cele mai mici rate de avort din lume.
Polonia: Avortul este permis în prezent în Polonia doar dacă sarcina este rezultatul unui viol sau incest sau dacă pune în pericol sănătatea sau viaţa mamei.
Nou-formata coaliţie de guvernare din Polonia doreşte să anuleze o decizie a Curţii Constituţionale din 2020 care a pus capăt unui compromis lung de decenii privind avortul, influenţată de judecători numiţi de partidul Dreptate şi Justiţie (PiS) aflat pe atunci la putere, care a condus la o interzicere aproape totală a întreruperilor de sarcină.
Portugalia: Legea privind avorturile în Portugalia a fost liberalizată la 10 aprilie 2007, permiţând avortul la cerere până în săptămâna 10 de sarcină.
Recent, chestiunea unui nou referendum a fost ridicată în cadrul campaniei electorale de către un candidat din Aliança Democrática (o coaliţie formată din trei partide conservatoare) pentru următoarele alegeri legislative ce vor avea loc la 10 martie, dar subiectul nu a fost inclus de niciunul dintre partidele politice sau coaliţiile care candidează pentru parlament.
România: În România, avortul la cerere este reglementat prin lege (Codul Penal) şi poate fi solicitat până în săptămâna 14 de sarcină.
După acest interval, actul medical se pedepseşte cu închisoarea sau amendă şi cu interzicerea anumitor drepturi, cu unele excepţii.
Pentru avortul non-chirugical (cu pastile), recomandările din ghidurile medicale, coroborate cu cele din prospectele farmaceutice, prevăd o limită de 9 săptămâni.
După mai mult de 9 săptămâni de sarcină, această metodă nu mai este folosită de către medici.
Slovenia: Slovenia este una dintre puţinele ţări care au un drept constituţional care susţine libertatea părinţilor de a decide cu privire la naşterea copiilor lor.
Prin urmare, avortul este legal şi permis în Slovenia, iar numărul de avorturi este foarte scăzut.
Chestiunea avorturilor este însă deseori adusă în discuţie în dezbaterile politice şi din societatea civilă, în special în contextul unei consolidări percepute a unor vederi şi iniţiative mai conservatoare în această problemă.
Spania: În Spania, întreruperea voluntară a sarcinii este guvernată din 2010 de o lege adoptată în timpul guvernului socialist al lui José Luis Rodríguez Zapatero.
Legea a fost avizată în 2023 de Curtea Constituţională, care a consacrat dreptul femeilor de a decide „autonom şi fără constrângere” dacă să continue sau nu sarcina, drept executoriu de către administraţia publică.
Permite avortul voluntar în primele 14 săptămâni de sarcină.
Legea recunoaşte de asemenea posibilitatea întreruperii sarcinii până în săptămâna 22 dacă există „un risc grav” al unor patologii fetale sau când viaţa mamei este în pericol.
Suedia: În Suedia, guvernul analizează în prezent cum să modernizeze legea avorturilor din 1975, pentru a face ca procedurile să fie mai uşoare pentru femeile care doresc să avorteze acasă, în siguranţă.
Deja majoritatea procedurilor de avort sunt doar iniţiate în clinici sau spitale, unde sunt administrate medicamente pacientelor, iar apoi sunt finalizate acasă.
Avorturile sunt legale în Suedia încă din 1938, legile din prezent permiţând întreruperea sarcinii până în săptămâna 18.
