Colecții istorice emblematice, care au stat la baza formării pieței de artă, sunt prezente într-o selecție remarcabilă, în cadrul celei mai importante licitații de sezon: Licitația de Primăvară.
Vă prezentăm o paletă impresionantă de șase lucrări realizate de Nicolae Tonitza, între care sunt și două dintre controversatele sale picturi ale unor trupuri feminine în costumul Evei – un „Nud” realizat în 1927, ce provine din colecția unui mare colecționar interbelic de artă, dr.
Iosif Dona, și „Nud în fotoliu roșu”, ce datează din 1933-1934, provine din colecția gen.
Vasile Parizescu (fost fondator și președinte al Societății Colecționarilor de Artă din România) și despre care se crede că o întruchipează pe una dintre fetele artistului – fie pe Catrina, după unele opinii, care este primul său copil, fie pe Irina, fiica sa mai mică.
Cele două picturi, de dimensiuni impresionante, au prețuri de pornire de 60.
000, respectiv de 80.
000 de euro.
„Este cea mai subtilă înfrățire între culoare și lumină”, pentru că strânge „toată lumina din jur și apoi o împrăștie ca pe un mic soare”, așa caracteriza Nicolae Tonitza nudul în pictură.
Iar povestea acestui „Nud în fotoliu roșu” a fascinat din prima clipă, mai mult decât celebra „definiție”.
Mai ales pentru că se crede că o arată pe fiica sa cea mare.
Catrina ar fi negat, potrivit înscrisurilor vremii, și ar fi indicat-o pe sora sa mai mică, Irina.
Misterul rămâne, dar nu doar asta a atras atenția în mod deosebit.
.
.
Nudurile Tonitza au stârnit mai multe „valuri” în presa vremii și pentru că artistul era foarte exigent atunci când își alegea muzele.
După ce-și face mâna în Școala de Belle-Arte, unde a pictat primele nuduri folosind modele de ghips, și-a dorit să iasă de sub influența academismului și a început să organizeze adevărate preselecții pentru a găsi femei pentru acest rol, care să fie pe placul său.
Dădea anunțuri în ziare, în care menționa care sunt calitățile fizice dorite: „carnație albă, părul blond sau roșu natural”.
Dacă la casting se prezentau fete care nu corespundeau acestor cerințe, nu se sfia să le refuze.
Tonitza se numără printre pictorii care „au dominat prima jumătate a secolului al XX-lea și care au făcut din tablourile cu nuduri un gen independent al picturii”, este de părere regretatul critic de artă Mircea Deac.
În scrierile sale, Tonitza aduce în discuție problematica receptării nudului în arta autohtonă, făcând referire la reticența și puritanismul manifestate de unii privitori.
„Cine se lasă cucerit în fața unui nud de voluptatea cărnii, iar nu de voluptatea de a picta, ratează”, avea să remarce artistul.
„Colecția Tonitza” cuprinde și alte lucrări reprezentative: „Tânără din Făgăraș” (1926) – cu un preț de pornire de 35.
000 de Euro, „Cap de copil” (1924-1926) – 15.
000 de Euro, „Gladiole” (pictate în anii ’30) – 9.
000 de Euro, dar și un peisaj de tinerețe, o preumblare prin „Sâmbăta de sus” (1910) – 5.
000 de Euro.
O altă bucurie a Licitației de Primăvară este și minicolecția de trei uleiuri semnate de Ion Țuculescu – „Macatul verde” (1939-1943), „Flori roșii” (1941) și „Ghiveci cu flori” (1937), toate cu precedente expoziționale în varii retrospective naționale.
Își dau întâlnire în cadrul aceleiași licitații și picturi de marii maeștri Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Iosif Iser, Samuel Mutzner, Octav Băncilă ori Ion Theodorescu-Sion, dar și ale mai contemporanilor Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Constantin Piliuță ori Horia Damian.
Toate acestea pot fi întâlnite în expoziția ce se va deschide începând cu 5 martie la Palatul Cesianu-Racoviță, acest „muzeu-galerie” cu intrare liberă zilnic.
În fiecare zi, de luni până duminică, în intervalul orar 10.
00-20.
00, vizitatorii au acces gratuit la Galeriile Artmark.
Unde vă invităm adesea și la expoziții sezoniere, dedicate sărbătorilor importante din calendarul cultural și nu numai.
Cu ocazia zilelor de Mărțișor, am organizat o expoziție dedicată muzelor pictorilor români, cu titlul „MuzeleLOR”.
Evenimentul debutează astăzi, 1 martie, și vă oferă o galerie de opere ce ilustrează cele mai cunoscute muze din lumea artelor plastice, partenerele de viață ale marilor artiști clasici ori contemporani.
Fie că este vorba despre modelul preferat pe care l-a avut Nicolae Grigorescu, fie că este vorba despre soția lui Nicolae Tonitza, ori despre cea a lui Gheorghe Petrașcu, toate sunt „ferestre” către povești romantice ori adevărate cancanuri ale vremii în care au fost realizate.
Nicolae Grigorescu, de exemplu, a avut o viață amoroasă foarte discretă.
Există, așadar, foarte puține informații despre femeile care i-au fost aproape.
S-a remarcat doar povestea de iubire cu Maria Danciu, care i-a fost alături și l-a îngrijit în ultimii 18 ani de viață.
Considerată „muza preferată”, i-a pozat artistului drept model în multe dintre lucrările sale reprezentând păstorițe, iar uneori și în cele reprezentând păstori, deoarece o costuma și în haine bărbătești dacă avea nevoie.
.
.
Ea i-a oferit și un fiu, pe Gheorghe, și se pare că i-ar fi devenit soție abia în ultima zi de viață.
Un alt întemeietor al școlii românești de pictură, Ștefan Luchian, și-a pictat și el, în tinerețe, cu vizibilă adorație, aleasa inimii, așa cum a făcut și în lucrarea intitulată „Primăvară (Două muze)”, adjudecată în aprilie 2013 cu 100.
000 €.
Poate fi adesea remarcată în pictură și soția lui Gheorghe Petrașcu, așa cum se întâmplă și în lucrarea intitulată „Lucreția în interior la Târgoviște”, care se află în vânzare în Magazinul „Dependent de Artă”.
Se pare că în acest caz vorbim despre „o muză impusă”, căci, spune literatura de specialitate, Lucreția Petrașcu este cea care solicita să apară în cât mai multe dintre picturi.
.
.
Vă așteptăm la Palat, pentru a descoperi ce alte povești ascund „MuzeleLOR”.
Atât vă mai spunem: cu această ocazie, toți vizitatorii pot intra în cursa pentru un premiu-surpriză.
Articol susţinut de A10 by Artmark
