Satul Zeicani din județul Hunedoara, situat pe ultimul tronson al drumului Hațeg – Caransebeș înainte de trecerea în județul Caraș-Severin, este amplasat pe locul uneia dintre cele mai renumite așezări antice de pe teritoriul României. Cu toate acestea, în prezent, puține vestigii mai păstrează amintirea gloriei de odinioară.
„Multe case din sat au fost abandonate în timp. Lipsa locurilor de muncă a determinat plecarea oamenilor. În trecut, linia ferată cu cremalieră care conecta Hațegul de Caransebeș traversa satul, oferind acces spre Porțile de Fier ale Transilvaniei. Am lucrat la fabricile din Oțelu Roșu (Caraș-Severin) și mergeam la muncă cu trenul. Mai târziu, am fost angajat și la Marmosim, în Simeria, accesibil tot cu trenul. Dar linia ferată, care a deservit satul nostru timp de peste un secol, nu mai este funcțională de aproape cinci decenii,” rememorează un bătrân din satul Zeicani.
Satul este împărțit în două zone rezidențiale. Conform localnicilor, una se întinde de-a lungul drumului Hațeg – Caransebeș, urmând traseul vechiului drum imperial și este cunoscută sub numele de „Zeicani vamă”, sugerând existența unei vămi în trecut. Majoritatea locuitorilor, însă, trăiesc într-o zonă mai retrasă, la poalele munților, străbătută de apele pârâului Zeicani.
În secolele trecute, satul a fost relocat aici pentru a se proteja de invaziile turcești, oferind locuitorilor o cale de evadare rapidă spre munți prin poteci ce duceau spre Țarcu, Groșanu, Retezat și Godeanu, în cazul apropiatei amenințări turcești spre Porțile de Fier ale Transilvaniei.
Câteva case vechi din sat au fost renovate de localnici sau de cumpărătorii recenți, care le-au transformat în locuințe de vacanță sau pensiuni, demonstrând potențialul turistic al satului Zeicani și împrejurimile sale.
La aproximativ cinci kilometri spre Hațeg se află Ulpia Traiana Sarmizegetusa – ruinele capitalei Daciei romane, un oraș antic fondat de împăratul Traian după cucerirea cetăților dacice și anexarea unor teritorii vaste la Imperiul Roman.
Tot la aproximativ cinci kilometri de satul Zeicani, drumul care suprapune vechiul traseu imperial roman traversează Porțile de Fier ale Transilvaniei – pasul strategic între Banat și Ardeal, teatru al unora dintre cele mai aprige lupte dintre daci și romani, cunoscut în Antichitate ca Tapae, deși astăzi puține elemente mai amintesc de importanța sa istorică.
„La Porțile de Fier ale Transilvaniei nu există aproape nicio amenajare care să evoce Tapae. Totuși, parcările de la granița dintre județele Hunedoara și Caraș-Severin sunt pline de deșeuri lăsate de vizitatori, arătând o indiferență totală față de aceste locuri istorice,” se plânge un alt localnic din Zeicani.
În Evul Mediu, satul Zeicani, unul dintre cele mai vechi sate din România, făcea parte din domeniile cnezilor din Țara Hațegului, aliați ai lui Ioan de Hunedoara în luptele acestuia împotriva otomanilor.
Numele său se crede că derivă de la un cneaz local, Zaicu, deși unii au sugerat, fără suport documentar, că ar fi legat de „zei”.
În onoarea lui Ioan de Hunedoara, în toamna anului 1896, în satul Zeicani a fost dezvelit „Buzduganul din Zeicani” – un monument din fier, înalt de doi metri și greu de peste o tonă, realizat la Uzinele de Fier din Hunedoara, care comemora victoriile acestuia împotriva otomanilor și mileniul de la sosirea ungurilor în Câmpia Panonică.
După Revoluția din Decembrie 1989, monumentul a fost demolat de persoane neidentificate, folosindu-se un tractor în acest scop, fără ca autoritățile să reușească identificarea și tragerea la răspundere a vinovaților.
Această rescriere își propune să transmită profunzimea istorică și situația actuală a satului Zeicani, subliniind atât moștenirea bogată, cât și provocările cu care se confruntă astăzi.
