Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, este o persoană discretă cu viața personală.
Invitat, duminică seară, la la emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai” de la Kanal D, primarul general a povestit de ce nu este căsătorit cu partenera sa de 20 de ani, Mirabela, unde stă, cât plătește chirie, ce mașină conduce și în ce condiții s-ar tunde la zero.
Despre numele său: „Când m-am născut, murise o mătușă a tătălui meu, familia mea locuia în aceeași curte, și era masa de după înmormântare, toată lumea era la noi în curte, mama a zis ‘Nu mă duce la spital până se termină treaba’.
S-a întâmplat, nu am mai așteptat, s-a dus la spital, masa de înmormântare s-a transformat într-un chef fiindcă i-au spus tatălui meu, „Golea, ai băiat, trebuie să dai de băut”.
Numele meu, mi-a zis o prietenă la un moment dat, e un fel de ștampilă.
Numele mă reprezintă, acum lumea mă cunoaște.
Nu aș vrea să mă cheme altfel.
Acesta este numele meu”.
Despre poreclele date de bucureșteni și adversarii politici: „Nicio poreclă nu are tracțiune, lumea o știe și pe cea cu Plicușor, Frigușor, sunt imun după 10-12 ani în spațiul public.
(.
.
.
) Din cauza părului mare, când eram în lotul de matematică, colegii de lot îmi spuneau balaurul”.
Despre copilărie: „Mi-am spart capul de 4 ori, o dată eram la sport, în școala generală, un coleg mi-a aruncat direct în frunte o cărămidă.
Am avut o copilărie foarte fericită.
Zece luni și jumătate la Făgăraș cu părinții și o lună și jumătate în libertate cu bunicii din partea mamei”.
Unde stă și cât plătește chirie: „Faptul că în apartamentul acesta au crescut copiii, s-a născut băiețelul, faptul că locuim într-un cartier în care nu prea circulă mașini, sunt mulți copii pe stradă, mie îmi place foarte mult.
Nu sunt stresat deloc din punct de vedere material.
Pot să plec să predau oriunde.
Mirabela ar vrea să avem casa noastră, să așeze ea lucrurile, să fie casa ei, probabil că se va întâmpla la un moment dat.
Plătim chirie 590 euro/lună, avem o cameră și două dormitoare la mansardă”.
Ce mașină conduce: „Eu am avut această mașină, Citroen (1986) am trecut Canalul Mânecii cu ea și țin la ea.
După aceea am avut împreună cu Mirabela un Opel de prin anii ’80, cele două mașini există, dar nu mai circulăm cu ele.
De când s-a născut fetița, Mirabela a zis că nu mai putem merge cu gioarsele astea, și a cumpărat o mașină de 10.
000 de euro de la Renault cu care circulăm și azi.
Avem aceste două mașini care deja sunt de epocă, o să le facem electrice și o să le dăm fiecăruia dintre copii, ca un cadou de la părinții lor nostalgici.
Eu șofez în București, mă duc cu fetița la școală dimineața, cu mașina personală, apoi merg cu mașina Primăriei”.
De ce nu este căsătorit cu partenera sa de aproape 20 de ani, Mirabela: „E foarte bine așa cum suntem, suntem bine cu copiii, e foarte bine așa.
Când vom avea timp să reflectăm, că alergăm pe lângă copii și primăriei, o să reflectăm.
(.
.
.
) Tot timpul am fost un om liber și responsabil”.
Despre iubire: „Iubirea este un fel de iubire către sinele tău și al celuilalt.
Ca să ai deschiderea asta trebuie să ai încredere.
Există multe paliere pe care le-am experimentat.
Acum, pe măsură ce trece timpul, mi se pare că lucrurile devin mai adânci, mai serioase, mai fundamentate.
Și copiii ajută foarte mult.
Acesta a fost un moment foarte important, mai ales la primul copil.
Noi ne obișnuim cu noi înșine, totul ni se pare banal, să ridicăm mâna, să vorbim, și când vezi viața cum se naște și cum face toți pașii ăștia care ni se par nouă evidenți, pentru mine cel puțin a fost un mare moment de bucurie.
Despre romantism: „Am fost romantic de multe ori.
Încerc să fug de șabloane în manifestările acestea de romantism”.
Despre parenting: „În anumite momente cu autoritate, fiindcă este important ca copilul să simtă că există niște limite, dar de foarte multe ori în jocul copilului, la nivelul copilului.
Cred că trebuie să-i dai copilului multă încredere, să nu-i spui că greșește decât când greșește evident, să-l iei în serios, să simtă că ești lângă el.
Ei se bucură foarte tare când mă văd, deci lipsește timpul, îmi pare rău că nu am mai mult timp cu ei, dar când suntem împreună simt că e intens și atunci sunt bucuroși”.
De ce nu se tunde: „Modul în care mă îmbrac, tund, bărbieresc, e o decizie asumată, oamenii au o imagine despre conducător de instituție, șefii organismelor internaționale au un standard despre cum trebuie să arate un primar și atunci mă supun acestui standard.
Dacă nu ar fi acest standard aș purta o cămașă, cu un păr mai lung așa, dar nu e ceva serios.
Pentru voturi nu m-aș tunde la zero, dar dacă bucureștenii ar decide că așa trebuie să arate primarul lor, fără discuție, aș face-o”.
