Așa cum spune și gluma că cea mai bună legumă e porcul, așa și legătura românilor cu sportul: facem, dar doar din când în când.
Suntem departe de țările nordice la capitolul sport cu regularitate, dar încercăm să importăm stilul de viață sănătos pe care îl vedem în Vest.
„Respirați!”, „Sus! Jos! Stăm în planșă trei respirații!”.
De pe o scenă înconjurată de plante verzi, ca într-o junglă urbană, instrucțiunile profesorului de yoga sunt lansate scurt și clar către participanții la un maraton care a avut loc la finalul lunii martie.
În amorțeala dimineții ploioase de duminică, ce mai degrabă te-ar fi îndemnat la somn și nicidecum la mișcare, multe saltele sunt așezate în semicerc, în jurul unei scene improvizate.
Totul, în mijlocul unei săli cu aer de început de secol XX.
În acest decor, câteva zeci de perechi de mâini se ridică sincron și execută fidel indicațiile primite de pe scenă.
Pe fundal, un tânăr cântă la handpan, un instrument muzical la care se cântă folosind palmele, susținând cu ritmul muzicii mișcările celor prezenți în sală.
Palatul bucureștean unde are loc maratonul de yoga vibrează în ritm cu participanții.
Ochii se dau peste cap atunci când ritmul exercițiilor se întețește.
Așa distingi cine nu e aici din simplă curiozitate, ci mai degrabă dintr-un obicei.
Participanții experimentați rămân concentrați și reproduc mișcările cu ușurință și în ritmul impus de instructor de pe scenă.
„Nu știu cum o să mă descurc, nu am mai fost la o clasă de power yoga la un maraton până acum”, ne mărturisea înainte de începerea evenimentului vecina din stânga noastră.
În ciuda emoțiilor, avea să facă față remarcabil tuturor posturilor.
CITEȘTE CONTINUAREA PE PANORAMA.
RO
