Aproximativ 3% dintre părinți afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, iar în aproape două treimi dintre cazuri, agresorul este o persoană necunoscută, arată un studiu național realizat de Organizația Salvați Copiii.
În cazurile de abuz sexual vorbim preponderant de fete: astfel, dintre cele 1.
192 de cazuri din 2023, 1.
062 au fost abuz sexual asupra fetelor.
Fetele- victime sunt mult mai predispuse la automutilare și autoînvinovățire.
Personalul care lucrează cu copii și în preajma acestora, care nu e capabil să respecte și să protejeze drepturile și integritatea acestora, poate fi depistat de timpuriu dacă se constată anumite aspecte care ar putea provoca un abuz, cum ar fi: boli psihice, comentarii negative la adresa copilului, lipsa atașamentului față de copil, violența fizică, etc.
Organizația Salvați Copiii România atrage atenția că victima unui abuz sexual poate suferi repercusiuni traumatice grave, dacă nu primește ajutor de specialitate, respectiv servicii de consiliere sau de psihoterapie.
Având în vederea gravitatea acestei forme de traume, aceste servicii sunt acordate de cele mai multe ori pe o perioadă lungă de timp, mai ales atunci când victima este un copil.
Date statistice:Identificarea celor cu înclinații către abuz sexual sau cu posibilitatea de recidivă se poate face prin solicitarea din partea angajatorului a unui certificat de integritate comportamentală, eliberat de Poliție.
„Emoțional, victimele se pot simți adesea vinovate și responsabile de abuz.
De cele mai multe ori copiii abuzați sexual consideră că și-au făcut rău propriului corp și se simt neputincioși că nu s-au putut apăra.
Atunci când copiii nu pot mărturisi abuzul sau atunci când mărturisesc și nu sunt crezuți, pot apărea semne ale stării de stres acut cum ar fi: insomnii, coşmaruri, lipsa poftei de mâncare sau alte suferinţe somatice.
Lipsa de ajutor şi de speranţă sunt frecvente şi sunt însoţite de mânie.
De aceea este crucial ca adulții să poată recunoaște semnele unui abuz asupra copilului”, spune Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.
Psihologul Salvați Copiii Mihaela Dinu explică semnele prin care recunoaștem un copil-victimă a abuzului: „Există simptome de stres post-traumatic care pot duce la izolare, evitarea relațiilor cu cei din jur și comportamente autodistructive și automutilante.
Adesea, copii victime trăiesc sentimente de dezgust și murdărire.
Pot începe să manifeste comportamente negative, antisociale și agresive.
Cel mai frecvent apare depresia, care poate ajunge chiar la forme grave.
Fetele-victime sunt mult mai predispuse la automutilare și autoînvinovățire, mai ales când abuzul a fost de lungă durată și a fost comis cu violență.
”Factorii de agravare a unui abuz sexual includ:Efectele pe termen lung ale abuzului sexual, apărute în urma unor multiple studii, sunt:În ceea ce privește abuzul sexual, o primă măsură împotriva acestuia este încurajarea copiilor să “nu păstreze secrete”, “să spună nu”, “să povestească cuiva” și, mai ales, să înțeleagă că “Niciodată nu este vina lui!” Atunci când abuzatorii sunt părinții sau persoane considerate de încredere și cu rol în educația și protejarea copiilor, abuzul are de cele mai multe o formă continuată, iar mărturisirea este foarte greu de făcut.
În cazul în care abuzatorul este un părinte, copilul simte confuzie în ceea ce privește sentimentele sale față de acea persoană: “Dacă tatăl meu este așa rău, de ce totuși îl mai iubesc?”.
De aceea, copilul trebuie ajutat să-și separe sentimentele vis-a–vis de abuz și cele pe care le are față de tatăl agresor, datorită caracterului său în general: “Ce a făcut tatăl tău a fost greșit, și ca adult, este responsabil pentru acel comportament rău, dar în general, s-ar putea sa nu fie o persoana rea.
”Reacțiile sociale în astfel de cazuri sunt cele care descurajează de multe ori mărturisirea unui abuz de către copil.
Din nefericire, mulți copii sunt expuși, după abuz, unor reacții emoționale puternice, neîncredere din partea celorlalți, ceea ce ar putea influența în mod negativ înțelegerea abuzului, imaginea de sine, abilitatea de a avea încredere în ceilalți.
Copilul trebuie ajutat să-și corecteze gândurile dezadaptative, de genul: “Nimeni nu este de încredere.
”, “Mama mă urăște că am făcut-o de rușine.
”În cazul în care copilul are încredere în persoanele din jurul său și se simte în siguranță, el va recunoaște că a fost abuzat.
Cea de-a doua măsură este educația privind recunoașterea unor forme de abuz sexual.
Copiilor trebuie să li se dezvolte vocabularul, în special cel legat de părțile corpului și organe genitale.
Educație care poate fi făcută de la vârste foarte mici, încă de la grădiniță, prin care să li se explice cu un limbaj adecvat vârstei, ce însemnă un abuz asupra propriului corp.
Copilul trebuie să primească educație care să includă aspecte privind atingerile necorespunzătoare: atingeri bune / rele.
Atingerile bune: pupat pe obraz, atingere pe umăr, strângere de mână;Atingerile rele: lovit, atingerea sau mângâierea zonelor genitale de către ceilalți.
Cea de-a treia măsură este educația privind o viață sexuală sănătoasă.
Aceasta trebuie făcută în funcție de vârsta copilului, cu un limbaj adecvat.
Cea de-a patra măsură, învățarea abilităților de apărare ale copilului, legate de posibilitatea de a se apăra și de a răspunde eficient unor posibilele atingeri necorespunzătoare și de a fi încurajați să plece dacă vreun adult îl atinge într-un mod “rău”.
Educatorii, profesorii, părinții și viitorii părinți, ar trebui să învețe abilități de învățare non-violentă, fără abuz de orice fel.
Recomandările Organizației Salvați Copiii pentru Guvernul și Parlamentul României sunt următoarele:În acest domeniu al protecției copiilor împotriva abuzului sexual, Organizația Salvați Copiii desfășoară următoarele activități:Foto: Dreamstime.
com.
