Cel mai banal loc în care putem fi supuși unor politici de influențare comportamentală sunt supermarketurile.
Aici putem fi influențați să cumpărăm produse mai sănătoase sau, dimpotrivă, mai dăunătoare, în funcție de așezările în rafturi sau de diverse îndrumări.
Deși par să nu aibă absolut nicio legătură unele cu altele, toate aceste enunțuri au la bază aceeași logică.
Toate trei presupun mici modificări în mediul în care avem acțiuni de făcut, care ne „indică” să alegem o anumită opțiune în detrimentul altora, pentru a obține un rezultat mai satisfăcător pentru toată lumea.
Sunt ceea ce în economia comportamentală poartă denumirea de „nudge-uri”.
După cum indică și traducerea liberă a termenului, înseamnă un fel de ghiont, doar că ceva mai blând.
Un „nudge” e un imbold pe care autoritățile sau marile magazine ni-l pot da pentru a ne „dirija” către alegeri mai bune, mai sănătoase.
Cum? Fiind atenți, când construiesc arhitectura alegerii (cadrul în care trebuie să facem alegerea), la felul în care ne prezintă opțiunile, la ordinea sau încadrarea lor.
Căci toate ne pot schimba percepția și, automat, alegerea.
Desigur, există și reversul medaliei, în care astfel de metode pot fi folosite doar în interesul unei părți (companie sau stat) și nu în beneficiul subiectului pe care se aplică.
Acelea nu mai sunt, însă, „nudge”-uri.
„Nudge este orice aspect al arhitecturii decizionale care alterează comportamentul oamenilor într-un fel predictibil, fără a le interzice alte opțiuni sau a le schimba în mod semnificativ stimulentele economice.
Pentru a fi un nudge, intervenția trebuie să fie ușoară și ieftin de evitat.
Nudge-urile nu sunt ordine”, definesc conceptul, creatorii acestuia, economistul și laureatul Nobel Richard H.
Thaler și profesorul în drept Cass R.
Sunstein, în cartea lor „Nudge: Improving Decisions about Health, Wealth, and Happiness” (traducerea în română: „Nudge: Cum să luăm decizii mai bine în privința banilor, a sănătății și a mediului înconjurător”).
Volumul celor doi a convins decidenți politici și actori sociali din întreaga lume să zăbovească la gândul că cetățenii pot fi îndrumați către alegeri mai bune, într-o manieră mai sistematică.
Citește pe Panorama o analiză despre cum să ne înțelegem deciziile.
