Parentingul cu blândețe este o abordare parentală care prioritizează legătura dintre copii și părinți.
Elementele de bază ale acestui stil parental presupun încurajarea independenței și a exprimării sentimentelor copiilor în confort și siguranță, precum și libertatea de a-și simți emoțiile fără a fi judecați, corectați sau mustrați.
Toate acestea, fără a exclude regulile.
Există patru stiluri de parenting utilizate în mod obișnuit în psihologie, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.
Trei dintre acestea au fost dezvoltate de psihologul Diana Baumrind, în anii 1960, care a identificat mai întâi tipare de comportament la copii și, ulterior, a privit spre stilul de educație primit de aceștia.
Acestea sunt: stilul autoritativ (democratic), autoritar (dominant) și permisiv (indulgent).
În anii 1980, Maccoby și Martin au identificat al patrulea stil, și anume stilul neglijent (neimplicat).
Toate au plusuri și minusuri.
Psihologii sunt de părere că stilul de parenting autoritativ este și cel mai echilibrat, având cele mai bune rezultate în dezvoltarea copiilor.
Dar niciun părinte nu va putea aplica în exclusivitate doar regulile unui singur stil de parenting.
Există situații când, ca părinte, trebuie să fii autoritar și să impui reguli, la fel cum sunt situații în care e bine să fii permisiv, înțelegător.
Parentingul blând se încadrează în categoria „parenting autoritar”, dar conține elemente și din sfera parentingului autoritativ.
Cele patru elemente principale descrise de fondatoarea parentingului blând, Sarah Ockwell Smith, includ empatia, respectul, înțelegerea și limitele.
Părinții care folosesc parentingul blând se asigură că copiilor li se oferă empatie prin recunoașterea sentimentelor lor și folosesc înțelegerea pentru a se asigura că copiii lor se simt auziți.
Spre deosebire de parentingul autoritar, parentingul blând folosește metode de disciplină respectuoase în loc de pedepse aspre.
Există dovezi că parentingul cald și receptiv este cel mai de succes atunci când se analizează rezultatele copilului.
În casele unde se practică parentingul blând există mai puține conflicte, părinți mai fericiți, iar copiii crescuți cu blândețe sunt mai inteligenți, cu o mai bună autoreglare emoțională, stimă de sine mai ridicată.
Iar relațiile pe termen lung între acești părinți și copiii lor sunt mai sănătoase.
Cele mai dese acuze care i se aduc acestui stil de parenting sunt nemulțumiri unor părinți care, deși pun în practică toate regulile blânde – sau așa spun ei, duc lupte crâncene cu comportamentele nepotrivite ale copiilor lor.
A dori însă să „îmi fac copilul să se comporte așa cum vreau eu” este greșit din start.
Parentingul blând nu caută obținerea unui comportament „bun” al copilului ca obiectiv principal.
Aceasta este o abordare autoritară a practicilor parentale.
La fel ca atunci când oferi copilului recompense pentru a fi cuminte, nu vei obține decât ca el să fie cuminte în acel moment.
Obiectivele parentingului blând sunt pe termen lung și presupun ajutarea copiilor să învețe despre securitate emoțională, reziliență și relații sănătoase cu părinții.
Îi ajută pe copii să ajungă adulți care vor putea funcționa bine psihologic și emoțional.
Și, pentru a face acest lucru, părinții blânzi permit și susțin toate emoțiile copiilor lor.
Iată o descriere detaliată a celor patru principii de bază ale parentingului blând: h3: 1.
Empatia Empatia este primul aspect cheie al parentingului blând.
Potrivit experților, sentimentele și experiențele unui copil sunt prea des respinse, minimizate sau ignorate cu totul, chiar și de către părinții bine intenționați.
Acest lucru îi face să se simtă ca și cum nu contează, că vocile lor nu sunt auzite.
Cu metoda blândă de parenting, părinții sunt încurajați să țină cont de sentimentele copiilor lor atunci când încearcă să înțeleagă comportamentul copilului și când se gândesc cum să răspundă.
Al doilea principiu al parentingului cu blândețe este respectul.
Cu părinți blânzi, respectul ar trebui să fie demonstrat reciproc între copii și părinți.
O modalitate simplă de a cultiva respectul într-o relație părinte-copil ar fi să asculți un copil atunci când vorbește, să pui mai întâi întrebări și abia apoi să reacționezi.
Al treilea principiu este înțelegerea.
Conform principalelor elemente ale parentingului blând, când copiii se simt auziți și înțeleși, este mult mai probabil să vină la părinții lor în momente de criză.
Sunt mai dispuși să asculte și să respecte regulile părinților, ceea ce previne lupta pentru putere.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui tip de parenting este educarea părinților cu privire la așteptările tipice de dezvoltare pentru copii.
Creșterea și dezvoltarea creieruluisunt, în parte, determinate genetic, este adevărat.
Dar felul în care creierul crește depinde de interacțiunea emoțională, de interacțiunile sociale și de condițiile de mediu, iar toți acești factori implică prezența părintelui alături de copil.
A patra și ultima cheie a abordării parentale blânde este stabilirea limitelor și aplicarea lor.
Spre deosebire de parentingul permisiv, care poate fi relaxat cu privire la limite, sau a parentingul neimplicat, care poate să nu ofere deloc limite, parentingul blând îndeamnă părinții să stabilească linii directoare clare care să promoveze un mediu sănătos, iubitor și stabil.
Limitele specifice vor fi diferite de la familie la familie, dar de obicei implică elemente de comunicare, așteptări și comportament.
Iată și câteva exemple clare de parenting cu blândețe.
Copiii au nevoie să crească în siguranță, au nevoie să înțeleagă ceea ce e bine și ce e rău, dar și consecințele acestora.
Spre exemplu, dacă copilul tău este pe cale să fugă peste stradă, să lovească pe cineva sau să facă ceva care ar produce vătămare, oprește-l imediat! Indiferent de stilul de parenting la care aderi.
Modul în care răspunzi după acest gest face diferența dar, pe moment, indiferent ce părinte vrei să fii trebuie să-i spui: „Stai pe loc! Nu e voie să faci asta!” Clar și concis.
Toți vrem să avem copii care să înțeleagă și să se comporte ca niște lorzi, dar trebuie să te întrebi: sunt așteptările tale potrivite nivelului de dezvoltare a copilului? Nu uita că un copil nu are un creier dezvoltat suficient pentru a gândi logic (până la vârsta de cel puțin 4 ani, când începe să se dezvolte cortexul prefrontal.
Apoi încetinește dezvoltarea la vârsta adolescenței, din cauza afluxului de hormoni, apoi continuă dezvoltarea până pe la vârsta de 20 de ani).
În plus, la vârsta copilăriei, sunt formați numai din instinct și emoție.
Această înțelegere este crucială pentru a putea comunica eficient cu un copil.
Odată ce ai înțeles care ar trebui să-ți fie așteptările reale, este posibil să-i înțelegi mai bine comportamentul.
A-l înțelege nu înseamnă să-l lași să se poarte inacceptabil, înseamnă să-i înțelegi stările și să-i explici că și tu simți uneori așa și, cel mai important, că este normal să avem uneori sentimente negative.
Cheia aici este să simți și să exprimi cu adevărat empatia.
Gândește-te la tine cum te simți și ce nevoi ai când ești supărat/nervos/frustrat.
O persoană care te susține, te face să te simți auzit și înțeles.
Nu te oprește în mod magic să-ți simți sentimentele.
Le simți în continuare, dar parcă le duci mai ușor cu un prieten lângă! Copiii nu sunt răi pentru că așa vor ei să fie, ori pentru că le face plăcere să-ți dejoace planurile.
Un copil „rău” este un copil care nu știe cum să reacționeze când se simte neliniștit, când ceva s-a schimbat în viața lui, când simte furie, tristețe sau când ceva îl provoacă.
Ce faci când ajungi aici? Te întorci la empatie.
Liniștești ascultându-l, întrebi cum simte și abia apoi decizi ce e de făcut.
Principiile parentigului cu blândețe nu sunt comportamente rupte de modul nostru de viață.
Ele se regăsesc în ceea ce facem în fiecare zi unii față de alții.
Când suntem triști, ne place să fim ascultați și înțeleși.
Când suntem frustrați, ne plângem prietenilor și ne descărcăm în felul acesta.
Așa sunt și nevoile copiilor.
Dacă ai folosit un alt stil de parenting până acum și te întrebi dacă poți să schimbi, răspunsul este cu siguranță da!Sursa foto: Dreamstime.
com
