În 2004 un tren turcesc deraia într-o curbă în care a intrat cu 130 km/h și 41 de oameni mureau în accident.
Cu un an înainte Turcia anunța că va dezvolta a rețea extinsă de trenuri de mare viteză.
Ei bine, Turcia a tot investit, are multe trenuri ce ating 250 km/h și are un plan detaliat despre cum va arăta rețeaua sa feroviară peste 29 de ani! Cum au reușit turcii? Cât de rapide sunt trenurile? Ce nu a mers chiar bine?Turcia avea printre cele mai rele trenuri din regiune, cei mai mulți le ocoleau, erau puțini kilometri electrificați, iar țara investise mult mai mult în șosele.
În anii 70 nu era an fără măcar un singur accident feroviar în care mureau oameni.
Lucrurile s-au schimbat în anii 2000Erdogan este de 20 de ani cel mai important om din Turcia, iar în 2023 a fost reales pentru a treia oară președinte.
Lucrurile sunt departe de a fi „roze” în Turcia: inflația este mare, corupția este prezentă în multe domenii, iar Erdogan conduce cu „mână de fier” și sunt faimoase epurările de după lovitura de stat eșuată din 2016.
Dar Turcia, ce are și o industrie puternică, a investit mult în infrastructură și firmele sale de construcții sunt prezente și în străinătate, câștigând contracte pe feroviar și pentru șosele, inclusiv în România.
Când este vorba despre trenurile din Turcia, schimbarea a fost de proporții în ultimii 15 ani și lucrurile au fost făcute „cu cap”.
Nu s-a ales construcția unor linii de 350 km/h ca în China, ci cu viteze maxime de 250 km/h și doar pe anumite porțiuni.
Costurile au fost mai mici și lucrările au fost mai rapide decât dacă se alegea varianta unor trenuri super-rapide.
Trenurile din Turcia pot rula cu cel mult 250 km/h.
Nu sunt lungi secțiunile unde acestă viteză este atinsă, dar sunt porțiuni lungi cu peste 150 km/h, ceea ce nu este deloc rău pentru o țară întinsă.
În plus, turcii au început cu secțiunile ceva mai simple, pe relief de câmpie, au câștigat experiență în construcția de linii de viteză cu aceste linii mai simple și au trecut apoi la linii mai complexe, în zone de munte, cu tuneluri de câțiva km lungime.
În plus, turcii s-au ținut de planul de acum 20 de ani, chiar dacă totul a costat mai mult decât se estima și chiar dacă nu au fost construiți așa de mulți km de cale de mare viteză.
Au fost și probleme în teren, dar „peisajul” feroviar s-a schimbat.
Există un Master-Plan pentru anul 2053 iar asta este esențial, fiindcă dacă există un plan clar este mai sigur că se va face ceva.
Trebuie spus că Turcia încă mai are și trenuri vechi și locomotive diesel din anii 70 și porțiuni multe cu viteze mai mici de 50 km/h.
Nu totul s-a schimbat în 15 ani.
Acum 19 ani, un tren turcesc deraia într-o curbă la 180 km de Istanbul.
Ar fi trebuit să aibă maxim 80 km/h pe aceea porțiune, dar a avut 132 km/h.
Au murit 41 de oameni.
A fost al doilea cel mai grav accident din istoria țării, cel mai grav fiind la 1957, cu 95 de morți.
Turcia a apelat și la firme din China, a cumpărat trenuri din Spania și Germania, dar a acordat contracte și firmelor locale de construcții.
Dar turcii au început după 2010 lucrul și la un așa-numit „Tren Național!” proiectat și construit în țară.
Acest Tren Național a fost gata în 2019, fiind vorba despre o ramă electrică ce poate atinge 160 km/h.
Trenul ar fi trebuit să intre în circulație în 2020 dar, mai ales din cauza pandemiei, lansarea a fost posibilă abia în 2023.
Türasaş se numește compania care dezvoltă acest tren electric turcesc și până la final de 2024 vor fi patru trenuri în circulație, iar obiectivul pentru 2030 este să fie 56 de trenuri în circulație.
Amănunt interesant: compania Türasaş a luat ființă prin fuziunea a trei companii de stat care construiau diverse tipuri de vehicule feroviare.
Ziua de 13 martie 2009 a fost una specială în Turcia, fiindcă era inaugurată prima „linie de mare viteză”, între capitala Ankara și orașul universitar Eskisehir (228 km), oraș unde se și construiesc vehicule feroviare.
În cabina mecanicului, la microfon, premierul Erdogan a comentat cu mândrie secundele când trenul a atins 250 km/h.
Niciodată un tren de pasageri din Turcia nu fusese așa de rapid.
Era gata doar jumătate din primul mare proiect, după doi ani de lucru.
A doua etapă, mult mai complicată din punct de vedere tehnic, avea să fie terminată cinci ani mai târziu.
În 2009 au început să circule trenuri spaniole CAF (zece trenuri HT65000), iar din 2013 au început să sosească trenurile Siemens.
19 garnituri Siemens Velaro au ajuns între 2013 și 2021 în țara condusă cu mână de fier de președintele Erdogan.
Fiecare tren are opt vagoane și 519 locuri.
O parte dintre trenuri au ajuns în Turcia tranzitând România și, în glumă, am putut spune atunci că și România a avut pentru o zi trenuri de mare viteză.
Compania feroviară de stat spunea în 2009 că vor fi alocați până în 2023 peste 45 miliarde dolari și că până atunci vor fi construiți 10.
000 km de linii de mare viteză și 4.
000 km de linii convenționale.
Nu s-a reușit atât de mult, dar Turcia are câteva linii pe care trenurile ating 250 km/h și pe care viteza medie este mai mare de 130 km/h.
În iulie 2014 a fost marele eveniment: s-au terminat lucrările la linia Istanbul – Ankara, care avea 533 km, fiind cu 41 km mai scurtă decât veche linie pe care trenurile făceau peste șapte ore.
Promisiunea de atunci era că timpii vor scădea la 3 ore și jumătate, în prezent sunt peste patru ore, dar oricum, nu este rău deloc.
Peste patru miliarde de dolari a costat linia Istanbul – Ankara.
Atunci, în vara lui 2014, în trenul special dintre cele două orașe ale Turciei a fost prezent din nou Erdogan, care a făcut o oprire la Eskisehir, pentru un discurs din campania electorală.
„Am promis și am muncit din greu.
Am trecut munții și am traversat râuri”, a spus Erdogan, în acel discurs.
„Am terminat lucrările și am deschis astăzi această linie, chiar dacă au fost tentative de sabotaj, blocaje și obstacole”.
China a avut un rol esențial în construcția acestei linii de mare viteză, pentru că la ea a lucrat un consorțiu sino-turc ce a câștigat în 2005 contractul, consorțiul fiind format din China Railway Construction Corporation, China National Machinery Import and Export Corporation și firmele turcești Cengiz Construction și Ibrahim Cecen Ictas Construction.
Presa a scris atunci că de la chinezi a venit pentru acest proiect și un împrumut de 750 milioane dolari.
În 2011 s-a deschis linia de viteză Ankara – Konya, unde 309 km sunt parcurși în sub o oră și 50 de minute.
Până atunci, pe o variantă ocolită, călătoria dura zece ore.
În primăvara lui 2013 se deschidea linia Eskişehir-Konya.
La final de 2014, trenurile super-rapide au început să circule între Konya și Istanbul, iar cei 631 km erau parcurși în 4 ore și 15 minute, față de 10-11 ore, cât fac autobuzele.
În ianuarie 2022 a fost deschisă linia Konya – Karaman, de 102 km, timpii de parcurs fiind reduși de la 80 de minute, la 40 de minute.
În anii următori, liniile de viteză vor ajunge și în orașe precum Mersin, Adana și GaziantepÎn 2023, turcii anunțau că în 14 s-au făcut cu trenurile de mare viteză 72 de milioane de călătorii, dintre care 24 de milioane pe linia Ankara-Istanbul și peste 18 milioane pe linia Ankara – Konya.
Serviciile se numesc YHT „Yuksek Hizli Tren” în limba turcă.
În primăvara lui 2023 s-a deschis, cu patru ani întârziere, linia de mare viteză Ankara – Sivas care a fost tare complicat de construit .
În 2008 au început lucrările la linia de mare viteză Ankara – Sivas care are doar 405 km, față de 602 km cât parcurg în prezent trenurile pe linia veche cu multe ocolișuri.
Trenurile fac 2 ore și 33 de minute pe linia nouă, directă, în timp ce pe cea veche se circulă încă, iar drumul durează 10-11 ore.
Pe noua linie sunt 49 de tuneluri, cel mai lung fiind de 5 km.
Au fost erori de proiectare, iar despre întârzierile la construcția acestei linii au fost certuri și în parlament.
Cum merg trenurile în Turcia? Între Ankara și gara Istanbul Pendik sunt 506 km, iar trenurile de mare viteză fac 4 ore, iar cele de noapte, 7 ore și jumătate.
Sunt încă 23 de minute până la gara mult mai centrală Istanbul Söğütlüçeşme, dar această porțiune este mult mai lentă (28-40 minute).
În Turcia, trenurile de foarte lung parcurs rulează cu o medie de 50-55 km/h, astfel că pot face 600 km în 12 ore, cum ar fi distanța Izmir – Konya.
De la Ankara la Kars sunt 1365 km, iar trenul direct face 24-25 de ore.
De la Ankara la Adana sunt 670 km, iar trenul face 11-12 ore.
Se lucrează mult la un proiect foarte complex, linia de mare viteză Ankara – Izmir care va avea 624 km, cu 200 km mai scurtă decât linia din prezent care ocolește mult și este mai lentă.
Vor fi 49 de tunele, 67 de viaducte și 66 de poduri.
Trenurile fac în prezent chiar și 14 ore, dar pe noua linie drumul ar trebui să dureze 3 ore și 30 de minute.
Lucrările ar trebui să fie gata în 2027, dar probabil că se vor termina în 2028 sau 2029.
În vara lui 2023 oficialii din Turcia anunțau un plan foarte mare de dezvoltare a infrastructurii cu obiective clare pe următorii 30 de ani, adică până în.
.
.
2053.
Scopul este ca Turcia să devină o „super-putere logistică”, iar investițiile totale promise pe feroviar sunt de.
.
.
198 miliarde dolari.
În Turcia – o țară de 85 de milioane de locuitori – se fac puține călătorii cu trenul, cifra estimată pentru 2023 fiind de 19,5 milioane.
Autoritățile ar vrea ca în 2035 să fie efectuate 145 milioane călătorii, iar în 2053, un total de 269 milioane.
Rețeaua feroviară turcă are aproape 14.
000 km lungime, dintre care peste 50% sunt electrificați și se fac lucrări de electrificare pe 500 km.
Obiectivul este ca în 2053 rețeaua totală să fie dublă față de prezent, adică peste 28.
000 km și obiectivul este ca trenurile de mare viteză să deservească 52 de provincii ale țării, față de opt în prezent.
Din 2019 se lucrează și la modernizarea liniei până la granița bulgară, pe tronsonul Halkali – Kapikule (278 km).
Lucrările vor fi gata la final de 2024 sau în 2025.
Se va investi mult și în dezvoltarea transportului de marfă pe calea ferată, astfel încât ponderea feroviarului dintre totalul modurilor de transport să fie de patru ori mai mare decât în prezent.
Master-planul de transport pe 30 de ani include și extinderea rețelei de autostrăzi de la 3.
633 km la 8.
325 km.
Surse; International Railway Journal, Railway Gazette International, Railway-Technology.
com, Financial Times, BBC, railfreight.
com, Daily Sabah, TCDDSursa foto: Dreamstime.
com
