Oltcit și ARO au dat faliment pentru că, în aprilie 1989, Ceaușescu a dat o lege care interzicea împrumuturile externe, susține istoricul Petre Opriș, scrie PressHub care citează aktual24.
Nici Ceaușescu, nici Gheorghiu-Dej nu și-au dat seama, până la sfârșitul vieții lor, că fanatismul politic și fidelitatea față de un sistem falimentar, comunismul, i-a condamnat să fie vasali ai Rusiei sovietice, personaje care puteau fi înlocuite oricând cu altele exact la fel, afirmă istoricul.
Economia comunistă este nereformabilă prin însăși structura ei, deoarece funcționează în sistem centralizat, prin Comitetul Planificării.
Acest lucru o încremenește, o face vulnerabilă în față șocurilor pieței, mai spune Petre Opriș, unul dintre cei mai buni experți din România privind economia și industria țării noastre în perioada 1945-1990.
În analiza sa, interlocutorul explică faptul că decizia absurdă a lui Ceaușescu de a da în aprilie 1989 o lege prin care interzicea contractarea de noi credite externe, laolaltă cu ambiția de a plăti anticipat datoriile, au scos România de pe piață.
Din acest moment, după 1990, când a fost nevoie de retehnologizarea marilor uzine, precum cele care produceau ARO la Câmpulung și Oltcit la Craiova, nimeni n-a mai fost dispus să ne acorde credite.
În lipsa banilor pentru modernizarea liniilor de producție, au apărut falimentele.
Criza datoriilor care a dus la falimentul de țară din 1982 a fost generată de o politică proastă a lui Ceaușescu peste care s-a suprapus o conjunctură foarte ghinionistă.
Crizele petrolului, revoluția islamică din Iran, inundațiile, cutremurul și seceta din România au produs șocuri pe care conducerea țării le-a gestionat foarte neinspirat, arată istoricul Petre Opriș, autor a mai multe cărți având ca subiect economia și industria României din perioada comunismului.
Domnule Petre Opriș, cum s-a ajuns la intrarea în incapacitate de plata din 1982 a României? Mai întâi au fost despăgubirile acordate pentru proprietățile naționalizate în 1948… Au fost sume mici, totuși.
68 de milioane de dolari…68 de milioane de dolari înseamnă valoarea producției totale de petrol a României în 1949!Asta a fost, din ce mi-ați spus dumneavoastră într-o discuție anterioară, o afacere care a vizat mijlocul anilor 1960.
Până în 1970 se cam plătiseră datoriile.
Falimentul României a fost în toamna lui 1981, deci la mai mult de 11 ani distanță.
Prima tatonare serioasă a României pentru a lua împrumuturi din Occident a avut loc în 1956.
Și tatonarea respectivă a continuat în 1959, cu banii jos pentru utilajele pe care noi le doream, și cu credite tehnice.
Asta înseamnă un credit de un an, doi maxim, pe care să le plătim cu produse.
Interviul integral, în Aktual24Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
