Trăim într-o societate în care numărul celor ce suferă de burnout crește tot mai mult, așa cum se întâmplă și cu absenteismul de la locul de muncă din motive medicale.
Totuși, fie încă nu înțelegem exact ce înseamnă această afecțiune și ne raportăm greșit la cauzele și efectele ei, fie chiar tindem să o bagatelizăm, ceea ce ne pune și pe noi, și pe cei din jurul nostru într-un pericol personal și profesional real.
Ce ne face vulnerabili în fața burnoutului, care este, de fapt, un fenomen colectiv? Cum ar trebui să gestionăm percepțiile eronate vizavi de modul cum se manifestă și repercusiunile lui? Căror soluții trebuie să le dăm credit, de cât concediu avem nevoie ca să ne recuperăm? Ne ajută să clarificăm dr.
Vlad Stroescu, medic psihiatru, prin lentila practicii medicale, dar și a propriei experiențe.
SmartLiving.
ro: Deși îl resimțim puternic personal, menționați că burnoutul este „întotdeauna o problemă de management și de sistem“.
Ne puteți spune în ce mod influențează sistemul (unei companii, unui stat) faptul că din ce în ce mai mulți oameni, în 2023, suferă de burnout? Ce ne face, de fapt, să intrăm în burnout? Există și o predispoziție care ne face pe unii dintre noi mai vulnerabili? Dr.
Vlad Stroescu: Burnoutul profesional afectează în primul rând oamenii care sunt legați afectiv și responsabil de ceea ce fac la serviciu.
Pe cei care, să nu ne fie teamă să o spunem, își iubesc meseria, și asta îi ajută să suporte o mare răspundere morală.
Nu întâmplător, Henri Freudenberger, care a descris primul burnoutul prin 1970, l-a văzut la doctori, asistenți medicali și lucrători sociali, începând de altfel cu el însuși – pe atunci lucrând până târziu în noapte la o clinică gratuită pentru tineri defavorizați.
Ne putem gândi la multe alte profesii, cum sunt cele din învățământ, sau jurnalismul, dar nicio profesie nu e cu adevărat scutită de riscul de burnout.
Problema cu acești oameni este că ei sunt foarte ușor de exploatat: ai vrea să ai condiții mai bune de muncă, dar îți vor fi refuzate, și tu nu vei îndrăzni să pleci sau să protestezi, pentru că miza este mult prea mare: sănătatea pacientului tău, bunăstarea elevului tău, soarta cazurilor sociale pe care le urmărești, proiectele la care ai muncit, tot ce ai construit.
CITEȘTE CONTINUAREA PE SMARTLIVING.
RO
