NASA intenționează să trimită un reactor nuclear pe Lună ● Marte ar putea fi un loc ideal pentru agenți patogeni ● AI a reușit să descifreze parțial textul de pe un papirus carbonizat Pentru NASA, misiunea Artemis, prin care nu doar să ducă un nou echipaj uman pe Lună, ci să și creeze o bază permanentă acolo, este, în acest moment, o prioritate.
O astfel de inițiativă vine însă la pachet cu numeroase provocări.
Iar una dintre acestea este nevoie de energie a celor care vor ocupa baza selenară.
NASA a anunțat încă din anul 2022 un parteneriat cu mai multe companii private, parteneriat care implică trei contracte a câte 5 milioane de dolari pentru a proiecta reactoare nucleare de mici dimensiuni.
Unele care să poată fi transportate pe Lună și care să asigure energia bazei pentru un deceniu.
Iar proiectul tocmai a trecut de această primă etapă de proiectare.
Inițiativa celor de la NASA se vrea una cu bătaie lungă, căci un astfel de reactor nuclear va fi folosit ca model pentru unul care urmează să fie transportat pe Marte.
De ce un reactor nuclear? Pentru că, în opinia specialiștilor NASA, acesta poate funcționa neîntrerupt, indiferent dacă primește lumină solară sau nu.
El ar urma să fie plasat în zone care oricum fie primesc doar parțial, fie deloc, energie solară.
Apoi, rezerve de gheață care să ofere atât un agent de răcire, cât și un moderator (în cazul acesta apa).
De subliniat faptul că NASA nu va folosi doar un reactor nuclear pentru a oferi energie bazei permanente.
Sunt luate în calcul, de asemenea, tehnologii care să permită captarea energiei solare și care vor funcționa în paralel cu reactorul.
În acest moment, NASA a demarat deja faza a doua a proiectului, care va fi finalizată în 2025 și care va oferi reactorul nuclear.
Cea de a treia etapă va fi aceea care va duce reactorul pe Lună.
În funcție de rezultatele oferite de acesta, NASA va proiecta un altul care, așa cum subliniam, va fi transportat pe Marte.
Pe Marte nu există suficient oxigen pentru a permite unui om să respire (oxigenul reprezintă doar 0,13% din totalul atmosferei marțiene), nu există nutrienți, temperaturile pot coborî până la -153 de grade Celsius iar planeta este expusă radiațiilor solare.
Numai din motivele enumerate mai sus și Planeta Roșie poate fi considerat un loc extrem de ostil pentru oameni sau pentru cele mai multe dintre formele de viață terestre.
Nu același lucru se poate spune despre microbi.
E adevărat, nu a fost descoperită viața pe Marte, nici măcar sub formă bacteriană.
Dar specialiștii au fost înclinați să caute, mai degrabă, organisme extremofile, de genul celor care trăiesc în medii aride, cu o cantitate foarte mare de sare sau care sunt expuse unei doze mari de radiații.
Un test recent a arătat însă că bacterii care există în organismul uman nu doar că pot supraviețui în mediul extrem marțian, ba chiar au proliferat.
O echipă germano-olandeză de cercetători, al cărei studiu a fost publicat în revista Astrobiology, a testat în acest sens patru bacterii existente în organismul uman (Burkholderia cepacia, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa și Serratia marcescens).
Este vorba despre bacterii inofensive, dar care pot deveni infecțioase atunci când asupra lor apar factori de stres.
Plasate într-un mediu care imită regolitul marțian și condițiile de pe Planeta Roșie, coloniile de bacterii s-au comportat, așa cum spuneam, într-un mod neașteptat.
Trei dintre cele patru colonii de bacterii nu doar că au supraviețuit testului, dar cea care conținea P.
Aeruginosa a continuat să se dezvolte pe toate cele 21 de zile ale testului.
Autorii studiului încearcă să afle cum a fost posibil așa ceva.
Cu atât mai mult că mediul ar fi trebuit să fie, măcar teoretic, unul toxic pentru astfel de forme de viață.
În plus, ei încearcă să determine cum va reacționa sistemul imunitar al astronauților în timpul unor zboruri cosmice de durată, având în vedere că asupra acestuia apar numeroși factori de stres.
O altă concluzie deloc încurajatoare este aceea că astfel de bacterii, odată transportate de oameni în mediul marțian, vor suferi mutații și vor reinfecta oamenii.
De aceea, susțin specialiștii implicați în proiect, astronauții care vor ajunge pe Marte vor trebui să poarte cu ei suficiente antibiotice pentru a face față unui astfel de pericol.
Apoi, arii întinse de pe suprafața marțiană ar trebui declarate zone protejate, iar acestea să fie studiate exclusiv prin intermediul unor roboți sterilizați în prealabil.
Faptul că oamenii pot contamina regolitul marțian cu bacterii pe care le poartă în organism, iar acestea pot deveni o problemă majoră odată ajunse acolo, are implicații mult mai serioase decât ne-am fi imaginat.
Trei studenți din Germania, SUA și Elveția (Youssef Nader, Luke Farritor și Julian Schilliger) au reușit să obțină premiul de 700.
000 de dolari oferit celor care reușeau să descifreze cel puțin 85% din primele patru paragrafe (cu un conținut minim de 140 de cuvinte) existente pe un papirus carbonizat în timpul erupției catastrofale a Vezuviului din anul 79 d.
Hr.
Cei trei au folosit mai multe programe AI cu ajutorul cărora să identifice nu doar urmele de cerneală, ci și forma literelor care existau odinioară pe papirusul în cauză.
De fapt, pe o reprezentare scanată 3D a acestuia.
O încercare anterioară, care a avut loc anul trecut, dusese la identificarea unui singur cuvânt (purpuriu).
De data aceasta însă, cei trei studenți au reușit să descifreze nu doar partea de text solicitată, ci și să identifice autorul textului antic, un filosof pe nume Filodemus din Gadara.
În plus, au reușit să reconstituie 11 coloane, cu peste 2.
000 de caractere grecești.
Este doar primul pas, căci un nou premiu, de un milion de dolari, va fi oferit celor care vor reuși să descifreze 85% din textele de pe alte patru papirusuri aflate în aceeași condiție.
În plus, specialiștii speră ca astfel să poată descifra nu doar conținutul acestora, ci a peste 800 de papirusuri.
Toate acestea au fost descoperite în anticul oraș Herculaneum, într-o vilă în care se pare că a locuit chiar filosoful grec Filodemus, și care aparținea unei rude a lui Iulius Cezar.
Biblioteca acestuia, constând în mii de papirusuri, a fost acoperită în momentul erupției Vezuviului cu aproape 20 de metri de cenușă vulcanică și noroi.
O mare parte din bibliotecă a fost distrusă atunci, însă circa 1.
000 de papirusuri au rezistat, deși au fost carbonizate.
Cercetătorii sunt de părere că informațiile pe care le-am putea afla din această colecție impresionantă de scrieri ar putea completa sau chiar schimba episoade întregi din istoria antică.
Pe lângă asta, ar putea completa literatura antică cu texte fie considerate pierdute, fie complet necunoscute.
Un alt proiect care vizează manuscrisele este acela de a descoperi metode relativ mai ieftine de a citi textele, fără a distruge manuscrisele.
În prezent, tehnicile AI, de scanare 3D sau de analiză digitală duc la costuri de 100 de dolari pentru fiecare centimetru pătrat.
Asta se traduce printr-un milion, până la 5 milioane de dolari, pentru fiecare papirus în parte.
Iar acolo așteaptă circa 800 de papirusuri.
Se estimează că, din scrierile antice, doar 3-5% au rezistat până astăzi.
Biblioteca din Herculaneum este, în aceeași ordine de idei, cea mai mare colecție de texte romane care ne-a parvenit vreodată pe aceeași filieră.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
