Nu este tocmai obișnuit ca șeful CIA să scrie un articol lung pentru a-și explica poziția față de cea mai gravă criză internațională în care este implicată agenția externă americană.
Dar asta face William Burns astăzi, în Foreign Affairs, cu mâna sa, citează La Stampa.
Să vedem mai în detaliu ce susține.
Burns definește războiul Rusiei împotriva Ucrainei drept un eșec și anunță că consideră că s-a realizat deja transformarea Moscovei într-un vasal al Chinei.
Dar recunoaște și că suntem într-o lume în care Statele Unite nu se mai bucură de o superioritate de necontestat.
„Apariția revanșismului chinez și rusesc ridică provocări geopolitice semnificative, într-o lume în care Statele Unite nu se mai bucură de superioritate de necontestat”, spune el.
Burns este convins că epoca Războiului Rece se încheie cu adevărat abia pe 24 februarie 2022, odată cu invazia Ucrainei, care marchează însă intrarea într-un teritoriu pustiu și incert, un „waste land” politic, citează La Stampa și Rador Radior România.
Prima cheie pentru a înțelege cum să trăiești acolo este și înțelegerea psihologiei lui Putin: dorința lui de a controla Ucraina provine din convingerea că, fără un astfel de control, Rusia nu poate fi o mare putere și el nu poate fi un mare conducător rus.
Totuși, intervenția în Ucraina s-a dovedit a fi un eșec pentru Rusia.
„Era post-Război Rece s-a încheiat definitiv în momentul în care Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022.
Am petrecut o mare parte din ultimii 20 de ani, încercând să înțeleg combinația inflamabilă de resentimente, ambiție și nesiguranță pe care o întruchipează președintele rus Vladimir Putin.
Un lucru pe care l-am învățat: este întotdeauna o greșeală să subestimezi fixația sa de a controla Ucraina și alegerile ei.
Fără acest control, consideră că este imposibil ca Rusia să fie o mare putere sau ca el să fie un mare conducător rus.
Această fixație tragică și brutală a adus deja rușine Rusiei și i-a scos la lumină slăbiciunile, de la economia unidimensională până la priceperea militară „umflată” și sistemul politic corupt”.
Războiul Rusiei a provocat și o reacție ucraineană greu de prevăzut la acest nivel: „Invazia lui Putin a stârnit o determinare și o hotărâre uluitoare din partea poporului ucrainean.
Le-am văzut personal curajul în cadrul vizitelor frecvente în Ucraina pe timp de război, punctate de atacuri aeriene rusești și imagini vii ale tenacității și ingeniozității ucrainene pe câmpul de luptă”.
Cu aceste date în mână: „Războiul lui Putin a fost deja un eșec pentru Rusia pe mai multe niveluri.
Obiectivul său inițial de a cuceri Kievul și de a subjuga Ucraina s-a dovedit a fi nebun și iluzoriu.
Forțele sale armate au suferit pagube imense.
Cel puțin 315.
000 de soldați ruși au fost uciși sau răniți, două treimi din inventarul de tancuri de dinainte de război al Rusiei au fost distruse și lăudatul program de modernizare militară al lui Putin, care a durat decenii, «s-a dovedit a fi găunos».
Toate acestea sunt rezultatul direct al vitejiei și priceperii soldaților ucraineni, susținuți de sprijinul occidental”.
Și costurile pentru economia rusă sunt la fel de ridicate: fiind deja în fapt un slujitor al Chinei.
„Economia rusă suferă repercusiuni pe termen lung, iar țara își pecetluiește destinul de vasal economic al Chinei.
Ambițiile nemărginite ale lui Putin s-au întors împotriva lui și în alt mod: au împins NATO să devină mai mare și mai puternică” (NATO care de fapt era cuprinsă de dezbinare și slăbiciuni înainte de invazia pe scară largă).
Un alt preț, de care uităm (mulțumită propagandei ruse din Occident și idioților ei utili), este cât de mult l-a slăbit războiul pe Putin pe plan intern: „Războiul său din Ucraina îi corodează în tăcere puterea în propria patrie.
Revolta de scurtă durată lansată în iunie anul trecut de șeful mercenar Evgheni Prigojin a oferit o privire asupra unora dintre disfuncționalitățile care se ascund în spatele imaginii de control atent lustruite a lui Putin.
Pentru un lider care și-a construit cu minuțiozitate o reputație de arbitru al ordinii, Putin a părut îndepărtat și indecis, în timp ce revoltații lui Prigojin se îndreptau spre Moscova.
Pentru mulți membri ai elitei ruse, întrebarea nu era atât dacă împăratul nu avea haine, ci mai degrabă de ce îi lua atât de mult timp să se îmbrace”.
Este acum îmbrăcat definitiv? Rămâne destul de îndoielnic.
În acest context, Putin regenerează cu forță „producția de apărare a Rusiei – cu componente critice venite din China, precum și arme și muniție din Iran și Coreea de Nord – și continuă să parieze că timpul este de partea lui, că poate slăbi Ucraina și îi poate enerva pe susținătorii ei occidentali”.
Dar nu este o convingere complet întemeiată, cu Trump sau fără Trump (pe care, evident, Burns nu îl numește).
Ideea este că statul american este profund convins că, pentru a folosi cuvintele lui Burns, „provocarea Ucrainei e să submineze aroganța lui Putin și să demonstreze costul ridicat pentru Rusia al continuării conflictului”, dar aici Burns spune în mod surprinzător și total public ceva la care ne putem aștepta: atacuri profunde în spatele liniilor inamice, nu mai este căutarea obsesivă a loviturii directe.
Costul mare pentru Rusia se impune „nu doar prin progresul în prima linie, ci și prin lansarea de atacuri mai profunde în spatele frontului și câștigând constant teren la Marea Neagră.
În acest context, Putin ar putea reveni la amenințări nucleare și ar fi prostesc să excludem complet riscurile de escaladare.
Dar ar fi la fel de prostesc să fim intimidați inutil de aceste riscuri.
Nu este deloc un secret pentru aproape toți analiștii modul în care amenințarea escaladării este vehiculată de toți idioții lui Putin din jurul lumii, de la Moscova până la lumea occidentală și „pacifismul” european.
Rețeta de a continua să ajute Ucraina cu arme și bani deservește interesele americane, nu le subminează.
Și, cu cheltuieli minime („mai puțin de 5% din bugetul american pentru apărare”), i se transmite un mesaj clar adevăratului păpușar al tuturor acestor lucruri: China lui Xi Jinping.
„Voința Statelor Unite de a absorbi suferințele economice pentru a contracara agresiunea lui Putin – și capacitatea sa de a mobiliza aliații pentru a face același lucru – au contrazis puternic convingerea Beijingului că America se află într-un declin terminal”, iar Xi Jinping paria pe acest lucru chiar mai mult decât Putin.
„Una dintre cele mai sigure căi de a reaprinde percepția chineză despre inconștiența americană și de a alimenta agresiunea chineză ar fi abandonarea sprijinului pentru Ucraina.
Menținerea sprijinului material pentru Ucraina nu este în detrimentul Taiwanului, chiar dacă trimite un mesaj important de hotărâre a SUA de a ajuta Taiwanul”, concluzionează șeful CIA.
Dacă armele există, și America este acolo, Europa și Taiwan sunt mai sigure și axa dictatorilor este îngrădită și condamnată să nu treacă în Occident.
Altfel, orice ar fi posibil, mai puțin pacea, potrivit La Stampa (preluare Rador Radior România).
