Va avea părul la fel cu al mamei, ochii vor fi la fel cu ai tatălui? Dar nasul? Cât de departe putem merge cu supozițiile asupra felului în care va arăta un copil? Foarte departe și, totodată, nu prea, atrag atenția geneticienii.
Genetica determină în mare măsură caracteristicile fizice ale unui bebeluș.
Și chiar unele dintre talentele și trăsăturile de personalitate pe care le va avea copilul.
O mamă cu ochi albaștri sau cu un partener cu ochii de această culoare poate spera ca măcar unul dintre copiii pe care-i va naște să moștenească această trăsătură.
Șansele nu sunt mici, dar nici foarte mari, pentru ca acest lucru să se întâmple.
S-au văzut cazuri în care din cinci copii născuți, niciunul nu a moștenit ochii albaștri ai mamei.
În principiu, explică experții în genetică, orice produs de concepție are două seturi de genoame, câte o copie a ADN-ului fiecărui părinte biologic.
Genomul uman este stocat în 46 de cromozomi, respectiv 23 de perechi.
Acești cromozomi conțin gene care ne determină caracteristicile.
Doar că, lucrurile nu sunt deloc simple.
În viața reală, aspectul bebelușului nu este un mix de 50/50% din materialul genetic al fiecărui părinte.
Copilul poate avea trăsături pe care nici mama și nici tatăl nu le au și asta din pricina variațiilor genetice: „Există o multitudine de combinații genetice care pot avea loc atunci când ovulele și spermatozoizii se întâlnesc”, explică Blair Stevens, consilier genetician la McGovern Medical School de la UTHealth Houston și expert prenatal la Societatea Națională a Consilierilor Genetici.
Părinții biologici sunt purtători ai unor gene dominante, dar și a unor gene recesive, care s-ar putea să sară peste generații.
Astfel, chiar dacă părinții nu au, să spunem, degetele de la picioare strâmbe, dar sunt în familie persoane cu astfel de degete, e posibil ca bebelușul să le aibă și el.
Genele, explică Dongyu Jia, expert în genetică, la Georgia Southern University, SUA, se influențează reciproc în diverse moduri așa că nu există o modalitate de a ști exact cum va arăta copilul: „Fiecare cromozom poate avea sute de gene pe care copilul le moștenește de la părinții săi”, spune geneticianul.
Până de curând, cercetătorii obișnuiau să creadă că culoarea ochilor e determinată de o singură genă.
Asta însemna un tipar de moștenire simplu, în care ochii căprui erau dominanți în fața celor albaștri.
Pe măsură ce studiile au avansat, s-a descoperit că procesul este mai complex și că cel puțin două gene majore și multe altele sunt implicate în stabilirea culorii ochilor.
Aceste gene codifică producerea și stocarea unui pigment numit melanină.
Persoanele cu ochi căprui au mai multă melanină în iris, în timp ce acelea cu ochi albaștri au mai puțină.
Deși rar, variațiile genetice pot duce și în cazul culorii ochilor la rezultate neașteptate.
Astfel, doi părinți cu ochi albaștri pot avea un copil cu ochi căprui.
Iar doi părinți cu ochi căprui pot avea unul cu ochi albaștri, dacă ambii poartă gene albastre recesive.
La fel ca și în cazul culorii ochilor, culoarea și textura părului viitorului copil depind de cât de cât de multă melanină este exprimată de gene.
Peste 90% dintre oameni – estimează National Institutes of Healthdin SUA – au părul negru sau castaniu, ceea ce înseamnă că au două copii ale genei care controlează tipul de melanină produs.
Părul blond, compus din mai puțină melanină, este rar, iar părul roșu, format în principal dintr-o melanină diferită de părul negru, castaniu sau blond, este și mai rar.
Dacă părinții biologici sunt amândoi bruneți, atunci există șanse mari ca viitorul copil să fie tot brunet.
Cu toate acestea, dacă amândoi au părul castaniu, dar poartă variația genei fie pentru blond, fie pentru roșcat, există o șansă – chiar dacă mică – ca bebelușul să se nască blond sau roșcat.
Probabilitatea de a avea un copil blond este destul de mare dacă ambii părinți sunt blonzi.
Același lucru este valabil și dacă amândoi părinții sunt roșcați.
Studiile au mai arătat că părul își poate schimba culoarea atunci când copiii ajung la pubertate, sub influența hormonilor care-și cresc nivelul și stimulează genele care fac părul să-și schimbe culoarea.
Există mai multe gene care determină culoarea pielii.
Cu toate acestea, genetica este influențată de zona geografică, așa cum au descoperit istoricii și oamenii de știință.
Astfel, oamenii care trăiesc în zona ecuatorială au mai multă melanină, deoarece aceasta îi ajută să reziste în fața razelor UV nocive.
În timp ce nord-europenii au mai puțină, deoarece corpul lor are nevoie să producă multă vitamina D cu ajutorul soarelui.
Dacă familia unui partener are o istorie de ten deschis asociat cu ascendența nord-europeană, iar celălalt partener are pielea închisă la culoare, cu ascendență mai degrabă în culturile din apropierea ecuatorului, cel mai probabil tenul bebelușului va fi undeva la mijloc.
Cât privește pistruii, conform Centrului de Științe Genetice de la Universitatea din Utah, aceștia au un patern de moștenire dominant.
Dacă părinții biologici au pistrui, cel mai probabil că și copilul va avea.
Așa că fiți atenți la soare – pistruii tind să se închidă la culoare, atunci când sunt expuși la razele UV! Măsurătorile făcute la naștere nu sunt nepărat un indicator al înălțimii și greutății viitoare.
Mulți factori pot influența dimensiunile copilului la naștere, inclusiv dieta și condițiile de sănătate ale gravidei.
Peste 100 de gene codifică înălțimea și, indiferent de lungimea inițială a bebelușului, probabil că acesta se va dezvolta până la statura la care este predispus genetic.
Excepție fac copiii care au o alimentație proastă și n-au activitate fizică.
Aceștia tindă să fie mai scunzi, în ciuda potențialului lor genetic, atrag atenția experții.
Părinții pot face o estimare aproximativă a înălțimii viitoare a copilului lor folosind propria lor înălțime.
Pentru fetițe, se scad 13 centrimetri din înălțimea tatălui și se mediază acest număr cu înălțimea mamei, în timp ce pentru băieți, se adaugă 13 centimetri la înălțimea mamei și se mediază numărul cu înălțimea celulalt părinte.
În concluzie, părinții nu pot fi niciodată siguri 100% de cum va arăta copilul înainte ca el să se nască efectiv.
Chiar dacă am examina tot ADN-ul unui făt, tot nu am fi capabili să anticipăm lucrurile cu adevărat.
Pentru că, despre gene și felul în care acestea se combină multe lucruri rămân necunoscute.
Sursa foto: Dreamstime.
com
