Prietenul meu Marin știa de la 5 ani că va fi medic: tatăl său, medic la rândul lui, arăta mereu spre el de câte ori avea musafiri, spunând: „Acesta este viitorul meu doctor!” Acum este asistent medical la cei 30 de ani – încă încearcă să intre la Medicină – căutând validarea visului pe care l-a avut tatăl lui, de câțiva ani decedat.
„Părinții mei chiar vor să fac Medicină- mama insistă și acum de pildă- deși pe mine nu prea mă interesa.
Dar cum să le spun că nu vreau? În sinea mea însă cred că dacă voi intra la Medicină, aș lua locul cuiva care și-a dorit cu adevărat să fie medic”, spune Marin .
Cei mai mulți părinți își doresc pentru copiii lor să ajungă medici, avocați, doctori sau ingineri.
Niciunul nu-și dorește să-și facă copilul sudor sau frugotehnist, deși salariile din aceste domenii sunt foarte bune, iar specialiștii sunt foarte apreciați.
În ultimii ani focusul s-a mutat pe profesia de psiholog sau psihoterapeut, domenii în care locurile la facultățile de profil sunt supra-aglomerate.
E drept, nu toți părinții vor ca fiii sau fiicele lor să-i „copieze” profesional.
Am un amic al cărui fiu de 18 ani e desenator de personaje pentru jocuri video.
Omul are talent la desen iar o firmă din Olanda nu doar că i-a făcut contract de muncă dar îi plătește și o bursă la o universitate de acolo.
Cine se gândea acum 20 de ani la un asemenea job? HotNews a discutat cu cercetătorul în sociologie Maria Voinea pe această temă pentru a afla posibile explicații.
„În perioadele anterioare, mă refer la secolele XiX-XX, exista modelul transmiterii de la părinți la copii a profesiei, în special de la tată – pentru că el era cel care lucra, cel care avea o ocupație în afara gospodăriei – la băiat.
Transmiterea statusului profesional de la tată la băieți era cutuma.
Știți că se spunea că cineva e tâmplar „din tată-n fiu” sau că altcineva era croitoreasă din mamă- fiică” .
Exista acest model prin care părintele își socializa profesional copilul și-l îndruma spre o carieră pentru a-i urma propria carieră a părintelui.
cariera pe car proprie pe care a avut-o.
Sigur că pe atunci, dacă discutăm de România, trebuie să ținem cont că majoritatea populației era în mediul rural, iar tații transmiteau fiilor profesia de agricultor, iar mamele transmiteau fetelor calitățile unei bune mame, a unei bune gospodine casnice.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX, ca urmare a modernizării societății, dar și ca urmare a urbanizării, industrializării, proceselor de tehnologizare care au început din anii 60-70, mentalitățile s-au schimbat.
Desigur, s-a schimbat și capacitatea tinerilor de a-și lua viața în propriile mâini și de a face o carieră pe care ți-o doresc, pentru care au aptitudini și care sigur nu este neapărat cea a părinților lor sau nu are tangență în mod necesar cu ceea ce a făcut înaintașii lor.
După Revoluție s-a întâmplat un fenomen foarte interesant în România.
În rândul intelectualilor români – medici, juriști, economiști etc- a re-apărut modelul prin care copiii tind să urmeze cariera părinților.
Ca atare copiii de medici fac Medicina, copiii de preoți fac Teologia, copiii arhitecților dau la Arhitectură, cei ai judecătorilor fac Dreptul și așa mai departe.
E un fenomen foarte vizibil.
Ține și de faptul că trăim o perioadă în care aceste profesii au luat avânt.
Să nu uităm că în timpul comunismului, profesiile intelectuale erau mult mai limitate ca număr și ca importanță.
Intelectualitate nici nu era o clasă socială, era mai degrabă o pătură socială”, explică Maria Voinea Cât despre „explozia” oamenilor interesați să devină psihologi, Voinea oferă câteva explicații.
„Foarte mulți tineri care au deja o profesie fac a doua specializare psihologia (sau chiar și tineri care de la început aleg acest domeniu) pentru că a devenit oarecum o enigmă și un paradox comportamentul uman.
Și există deci un fel de miraj al cunoștenii comportamentului uman.
Psihologia este știința care ajută să te cunoști mai întâi pe tine, apoi să-i cunoști pe ceilalți, să-ți explici o serie de comportamente, de atitudini ș.
a.
m.
d.
Desigur, asta pe lângă faptul pragmatic că profesia de psiholog dacă este practicată ca atare este foarte bănoasă.
Și mai e ceva nou, a apărut un oarecare interes pentru teologie pentru cei care au deja o specializare în alt domeniu.
Am remarcat aici persoane din rândul actorilor, din rândul oamenilor de cultură sau al psihologilor, care vor să facă Teologia nu ca să devină preoți ci pentru a-și îmbunătăți și îmbogăți cunoștințele.
Pentru a putea să-și explice lumea mai bine sau fenomenele care au loc în societate.
Suntem într-o societate în plină schimbare”, mai consideră sociologul român.
Cert e că locurile de muncă – așa cum eram obișnuiți cu ele până acum- se vor schimba radical, indiferent de partidele policie care vor fi la putere.
Tehnologiile au schimbat peisajul forței de muncă de secole încoace, iar o asemenea schimbare se produce fix sub ochii noștri.
Modul în care muncim se schimbă tot timpul, spunea la o conferință la Bruxelles laureatul Nobel în științe economice, Sir Christopher Pissaridis.
Tehnologia aduce noi metode de producție, noi feluri de a asigura creștere economică, iar rezultatul este că noi putem lucra mai puțin și să ne bucurăm de o viață mai bună calitativ, crede economistulDar tehnologiile noi nu aduc beneficii tuturor sectoarelor economiei în mod uniform.
Unele beneficiază mai mult, în timp ce altele nu beneficiază deloc, mai spune laureatul Nobel.
„Provocarea cu care se confruntă Europa nu este dacă vor mai avea oamenii joburi, ci dacă sunt țările pregătite pentru tranziția către o lume în care se va lucra cu ajutorul mașinilor inteligente pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor.
Cum răspund piețele muncii din aceste țări la aceste schimbări?”, se întreabă retoric Pissarides Situații în care angajatul trebuie să răspundă unui comportament imprevizibil- de pildă îngrijirea copilului sau predarea în școală- nu pot fi preluate de noile tehnologii, deși acestea pot fi capabile să ajute.
În perioada 1995-2010, UE a pierdut aproximativ 8% din joburile plătite cu salariul mediu.
În schimb, au câștigat 3% ca număr de joburi în ocupații slab plătite și 5% în joburile din sectoarele de vârf.
Trebuie spus , precizează Pissarides, că deoarece locurile de muncă plătite cu salariul mediu scad și sunt înlocuite cu joburi foarte bine sau foarte prost plătite, va duce la creșterea inegalității salariale.
Acest lucru este cunoscut în literatura de specialitate ca polarizarea ocupării.
Ce joburi le vor rămâne oamenilor? Păi, de exemplu îngrijirea pacienților cu probleme nu va fi niciodată preluată de roboți, spune Pissarides.
Dar mai sunt și altele: Sănătatea, sectorul ospitalității sau cel al divertismentului.
Părinții își doresc adesea pentru copiii lor ca aceștia să devină medici sau ingineri, deoarece aceste profesii oferă securitate pe termen lung, prestigiu și stabilitate financiară.
Câteva motive pentru această preferință includ:Tradiție : Unele familii au o istorie în exercitarea anumite profesii, cum ar fi medicină sau inginerie, și doresc ca și copiii lor să le calce pe urmeRecompensă socială : accederea la o carieră în medicină/ inginerie/ avocatură oferă un bun statut social și o recunoaștere în societateSecuritate financiară pe termen lung : părinții ar putea considera că aceste profesii oferă mai multă siguranță a locului de muncă și perspective financiare mai bune în comparație cu alte cariereAspirații parentale : Părinții pot avea vise sau aspirații neîmplinite pe care doresc să le vadă realizate prin copiii lorCu toate acestea, este esențial ca părinții să-și susțină copiii în alegerea unei cariere care să se alinieze intereselor și pasiunilor pe care copiii le au, mai degrabă decât să-i forțeze să adopte o anumită profesie.
