Mii de supravieţuitori ai genocidului nazist continuă să trăiască în Ucraina, unde suferă efectele unei agresiuni militare ruseşti care nu dă semne că se va încheia prea curând şi se tem că-şi vor sfârşi zilele aşa cum le-au început: între sirenele şi bombardamentele pe care Kremlinul le-a readus în Europa, scrie sâmbătă agenția de presă EFE, citată de Agerpres.
„Copilăria mea a început cu cel de-al Doilea Război Mondial şi în ultimele mele zile trebuie să trec din nou prin aceste lucruri oribile”, spune Valentina Kavsan pentru EFE, care în 1941, când avea doar doi ani, a fost nevoită să părăsească oraşul ucrainean Nipro cu familia sa, să fugă spre est din calea naziştilor şi să se refugieze în Rusia.
La această angoasă care a intrat în viaţa ei când totul părea să indice că se va bucura de anii senectuţii fără convulsiile care i-au marcat existenţa şi pe cea a familiei ei s-a adăugat şi teama fizică de a fi victima dronelor sau rachetelor cu care Rusia continuă să atace Kievul în multe nopţi.
În urmă cu doar câteva săptămâni, explozia unuia dintre aceste proiectile a spart ferestrele clădirii în care se afla Valentina.
O şcoală din apropiere a fost de asemenea avariată în atac.
Suferind adesea de probleme de mobilitate şi prea fragili pentru a se deplasa rapid, supravieţuitorii ucraineni ai Holocaustului sunt rareori capabili să coboare în adăposturile antiaeriene din clădirile lor sau la metrou.
Mulţi locuiesc în case vechi fără lift, cu adăposturi care au fost folosite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi care abia au fost renovate şi care trezesc în utilizatorii lor mai în vârstă toate coşmarurile pe care credeau că le-au lăsat în urmă, odată cu instalarea păcii în Europa la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Exploziile şi sirenele mă fac să retrăiesc temeri şi senzaţii pe care credeam că le-am lăsat în urmă”, a declarat pentru EFE în apartamentul său din Kiev, Dmitri Bobekski, un evreu născut în Polonia, care şi-a pierdut părinţii în lagărele naziste, a crescut în Uniunea Sovietică şi a participat alături de trupele sovietice la invadarea Ungariei, pentru a înăbuşi revoluţia din 1956.
Atât Dmitri, cât şi Valentina primesc ajutor de la American Jewish Joint Distribution Committee, mai cunoscut sub numele de Joint sau JDC.
Cu fondurile pe care Conferinţa pentru revendicări materiale evreieşti către Germania (Claims Conference) le primeşte din ţara care a comis genocidul evreilor europeni, JDC oferă îngrijiri la domiciliu şi ajutor economic, medical şi spiritual supravieţuitorilor, atât în Ucraina, cât şi în restul lumii.
Potrivit unui studiu publicat săptămâna aceasta de Claims Conference, în Ucraina trăiesc aproximativ 7.
400 de supravieţuitori ai Holocaustului, adică 3% dintre victimele evreieşti ale nazismului care mai sunt încă în viaţă în întreaga lume.
Efectele invaziei militare ruse au dublat nevoile supravieţuitorilor care sunt, fără excepţie, persoane vulnerabile din cauza vârstei înaintate.
„Există o frică şi o nevoie constantă”, spune Irina Emetz, de la centrul de servicii sociale Hesed al JDC din Kiev, despre situaţia cauzată de război.
Pentru a răspunde noilor circumstanţe, voluntarii şi angajaţii JDC îi învaţă pe supravieţuitorii ucraineni să folosească dispozitive digitale pentru a comunica, atât în caz de urgenţă, cât şi pentru a primi sprijin emoţional prin apeluri video atunci când vizitele la domiciliu nu sunt posibile.
Sinagogile care funcţionează în Kiev sunt o altă sursă de sprijin pentru supravieţuitori.
Una este condusă de Jonathan Markowitz, rabin-şef al capitalei ucrainene.
Născut în estul Ucrainei moderne, Markowitz şi-a pierdut numeroşi strămoşi în Holocaust, în mâinile naziştilor germani, dar şi ale vecinilor ucraineni.
Markowitz a emigrat în Israel împreună cu familia şi s-a întors la Kiev în 2000, după ce a activat 12 ani în Forţele Aeriene Israeliene, pentru a reconstrui viaţa evreiască în patria sa după genocidul nazist şi persecuţia sovietică.
Sinagoga lui Markowitz oferă asistenţă pentru aproximativ 100 de supravieţuitori ai Holocaustului în fiecare zi.
„Acest război ne învaţă că doar atunci când ne unim putem fi puternici”, spune Markowitz pentru EFE despre importanţa comunităţii pentru supravieţuitori şi, de asemenea, despre relaţia dintre evreii din Ucraina şi restul populaţiei ţării.
____
