Petrică Leașcu, preotul care apare în investigațiile Recorder „Corupție în numele Domnului”, a postat un videoclip pe YouTube intitulat „Fața întunecată a Recorder”, în care acuză publicația că ar fi spus minciuni prin omisiune și nu ar fi publicat „filmări foarte relevante pentru opinia publică, pentru a proteja oameni importanți din Biserică și din politică”.
Redacția Recorder susține că „este o problemă de înțelegere a meseriei de jurnalist”.
Petrică Leașcu a postat pe canalul personal de YouTube un videoclip în care vrea să informeze „opinia publică, în mod corect, despre investigațiile privind corupția din Biserică pe care le-a realizat, dar și despre cum Redacția Recorder a prezentat faptele”.
În videoclipul respectiv, Leașcu spune că jurnalistul Alex Nedea a spus minciuni prin omisiune – cum ar fi cifrele de afaceri ale firmei de construcții pe care o deține și faptul că acesta ar fi participat la fapte de corupție în Biserică, deși a descoperit corupția făcând parte din sistem, nu luând parte la corupție, declară acesta.
Acesta mai acuză publicația de jurnalism de investigație că nu ar fi publicat „filmări foarte relevante pentru opinia publică, pentru a proteja oameni importanți din Biserică și din politică” publicând înregistrările pe canalul său.
Este vorba despre filmări făcute cu camera ascunsă în vederea realizării celor două investigații, cu următoarele persoane: preotul Iconom Stravofor, preotul Ionel Cuțuhan, preot Ioan Nicolae Sorin (consilier economic al Episcopiei Tulcea), preotul Bogdan Herța, ministrul Mediului Mircea Fechet, Gheorghiță Berbece (Subprefectul de Vrancea) și secretara lui Marcel Ciolacu de la PSD Buzău, susține Leașcu.
Publicația Recorder a postat pe pagina lor de Facebook o reacție la acuzațiile pe care Petrică Leașcu le aduce jurnaliștilor:„În urmă cu două luni, Recorder a publicat două materiale video grupate sub umbrela „Corupție în numele Domnului”, pornite de la o serie de imagini filmate cu camera ascunsă de preotul Petrică Leașcu.
Impactul celor două materiale a fost semnificativ: au fost deschise dosare penale, inclusiv pe numele unui arhiepiscop ortodox, membru al Sfântului Sinod, iar în spațiul public au existat dezbateri aprinse despre zonele întunecate ale Bisericii Ortodoxe Române.
Ne-am obișnuit ca după astfel de investigații să existe persoane sau grupări care încearcă să reducă impactul apelând la diverse strategii de denigrare.
Pentru că denigrarea redacției sau a avertizorilor care facilitează aflarea informațiilor reușește uneori să mute atenția de la fapte.
În cazul seriei „Corupție în numele Domnului” au apărut mai multe astfel de situații: de la ridiculizarea preotului care a realizat filmările („n-a fost niciodată preot”, „e un infractor condamnat pentru înșelăciune”), până la contestarea înregistrărilor apărute în material („sunt făcute cu inteligența artificială”).
Și, desigur, obișnuitele invective folosite la adresa Recorder de câte ori publicăm ceva despre Biserică („niște sataniști”, „au agendă să distrugă Biserica”).
Acum suntem acuzați de lipsă de corectitudine și de „ascunderea unor înregistrări relevante”.
Iar acuzațiile stârnesc interes prin neobișnuitul situației: cel care ne acuză, la două luni după apariția materialelor jurnalistice, este chiar preotul care apare în ele ca avertizor.
Atunci când un cetățean ne caută pentru a semnala nereguli avem datoria să îl ascultăm, fără a-i judeca aprioric intențiile și fără a pune etichete bazate pe prima impresie.
Preotul Petrică Leașcu ne-a spus, în urmă cu o jumătate de an, că poate demonstra cu probe indubitabile fenomenul traficului de influență din interiorul Bisericii Ortodoxe Române.
Am ales să nu ne oprim la biografia sa, marcată de o informație ușor de găsit la o simplă căutare pe portalul instanțelor: Leașcu are la activ o condamnare cu suspendare pentru înșelăciune.
În ciuda acestui fapt, i-am spus preotului că, dacă ne va prezenta dovezi în sprijinul afirmațiilor sale despre neregulile din interiorul Bisericii, le vom analiza cu toată deschiderea, pentru că misiunea noastră este să urmărim faptele.
I-am mai spus și că decizia de a publica sau nu dovezile pe care ni le va furniza, precum și forma în care o vom face, este exclusiv a redacției, lucru pe care l-a acceptat fără niciun amendament.
Când ne-a pus la dispoziție o serie de filmări, am constatat că multe dintre ele reprezintă dovezi indubitabile despre traficul de influență practicat de politicieni și de oamenii Bisericii pentru împărțirea banilor publici.
Le-am publicat, alături de mărturia preotului Leașcu, menționând totodată condamnarea pe care a primit-o și apartenența sa la sistemul a cărui funcționare a devoalat-o.
Așa ni s-a părut corect față de public, să spunem din capul locului că cel care vorbește a fost „martor și părtaș” la neregulile pe care le descrie.
Acum, același preot duce o neobosită campanie în spațiul public prin care ne acuză că l-am denigrat, făcându-l „părtaș” fără să avem dovezi în susținerea afirmației noastre.
În fața unei acuzații atât de bizare, nu avem ce să răspundem altceva decât reluând una din afirmațiile pe care însuși preotul Leașcu le-a făcut în fața camerei: „Trebuie să recunosc, eu sunt o consecință a acestui sistem.
Am fost în sistem, am beneficiat de acest sistem.
Poate nu aș fi făcut aceleași lucrări și nu aș fi ajuns la aceeași cifră de afaceri dacă era un sistem corect.
Îmi recunosc partea mea de vină, pentru că am fost tolerant”.
Totodată, preotul Leașcu spune că ne va acționa în instanță, cerându-ne daune de peste un milion de euro, „câte un euro pentru fiecare vizualizare” pe care am făcut-o cu materialele publicate.
Din această inițiativă și din alte afirmații pe care le face, constatăm că preotul Leașcu și-a schimbat perspectiva asupra relației pe care a avut-o cu redacția Recorder și pe care i-am transmis-o în repetate rânduri: noi am fost jurnaliștii, iar el a fost sursa care ne-a furnizat niște informații, de bună voie și nesilit de nimeni.
Am respectat termenii acestei relații de tip jurnalist-sursă și am căutat să i-o explicăm cât mai clar.
A părut că o înțelege și o acceptă și înainte, și după publicarea materialului.
Acum, după două luni, s-a răzgândit și vede lucrurile altfel: se uită la materialele publicate de Recorder ca la niște produse care ar fi trebuit să-i aparțină și lui, numără vizualizările și le convertește în sume de bani imaginare, e nemulțuimit și revoltat de felul în care am selectat înregistrările relevante.
Nu avem vreun comentariu de făcut asupra acestor transformări, chiar dacă există oameni care își ridică semne de întrebare în privința reputației noastre pe baza afirmațiilor făcute de preotul Leașcu și de alți influenceri care îl susțin.
În final, cele care contează sunt faptele prezentate în cele două investigații.
Valoarea lor rămâne aceeași.
Într-o investigație jurnalistică, faptele demonstrate primează, nu omul care le relatează.
Nu vom ocoli, desigur, cea mai gravă acuzație pe care preotul Leașcu o face la adresa noastră: aceea că am fi „ascuns înregistrări relevante”.
Din nou, este o problemă de înțelegere a meseriei de jurnalist.
Am fi putut ascunde imagini dacă eram în postura celor care primeau și încărcau niște imagini pe internet.
Jurnaliștii nu se ocupă cu asta.
Din informațiile pe care le obțin, le selectează pe cele relevante, ceea ce am făcut și noi, renunțând la filmările în care reacțiile celor vizați erau ambigue, redundante sau chiar ostile la propunerile preotului Leașcu.
Nu aveam cum să ascundem ceva pentru că imaginile nu erau doar în posesia noastră, fiind deținute de cel puțin încă o persoană: preotul Petrică Leașcu.
Știam că el poate alege oricând să le publice și pe cele care au căzut la montajul Recorder, ceea ce a și făcut, declarându-le relevante, dar eliminând el însuși pasaje pe care nu le-a considerat utile.
Nu avem niciun motiv să purtăm vreo dezbatere despre cine a selectat mai bine așa că vom considera acest subiect încheiat.
Precizăm, încă o dată, că nu au existat niciun fel de presiuni externe asupra redacției de a proteja anumite persoane politice sau din interiorul Bisericii.
Selecția imaginilor incluse în material ne aparține exclusiv nouă, jurnaliștilor Recorder, iar filtrele pe care le-am folosit au fost, ca de fiecare dată, adevărul și interesul public”.
Pe același subiect:
