Războiul din Gaza a pus din nou accentul pe o soluție cu două state pentru conflictul israeliano-palestinian, considerată în continuare de multe țări ca fiind calea spre pace, chiar dacă procesul de negociere este muribund de ani de zile.
După mai bine de trei luni de la declanșarea celui mai sângeros război israeliano-palestinian de până acum, Washingtonul a declarat că nu există nicio modalitate de a rezolva problemele de securitate ale Israelului și provocarea de a reconstrui Gaza fără un stat palestinian.
Însă premierul israelian Benjamin Netanyahu și-a exprimat opoziția față de suveranitatea palestiniană, afirmând că nu va face niciun compromis în ceea ce privește controlul deplin al securității israeliene la vest de Iordania și că acest lucru este contrar unui stat palestinian.
Obstacolele au împiedicat mult timp soluția celor două state alăturate.
Printre acestea se numără:Conflictul din Palestina, sub dominație britanică, a fost catalizatorul soluției celor două state.
Evreii, fugind de persecuțiile europene, au migrat și au revendicat legăturile biblice cu pământul.
În 1947, ONU a propus un plan de împărțire a Palestinei, cu evreii acceptând și Liga Arabă respingând.
Statul Israel a fost declarat în 1948, iar războaiele care au urmat cu lumea arabă s-au încheiat cu controlul israelian asupra a 77% din teritoriu.
În urma conflictului, 700.
000 de palestinieni au devenit refugiați în Iordania, Liban, Siria, Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est.
În 1967, Israel a cucerit Cisiordania și Gaza, extinzându-și controlul.
Palestinenii au rămas apatrizi, trăind sub ocupație sau ca refugiați.
Unii cu cetățenie israeliană.
Procesul de pace, lansat prin Acordurile de la Oslo (1993), a fost fundamentat pe soluția celor două state.
Cu toate acestea, a fost afectat de respingere, violență și obstacole majore, precum statutul Ierusalimului și granițele statului palestinian.
Încercările ulterioare, inclusiv la Camp David în 2000, au eșuat din cauza divergențelor pe aceste probleme și escaladării conflictului.
Memorialul Oz 77 (Valea Lacrimilor) Foto: RnDmS / Alamy / Alamy / ProfimediaSusținătorii soluției celor două state au avut în vedere o Palestină în Fâșia Gaza și Cisiordania, legate printr-un coridor prin Israel.
În urmă cu două decenii, detaliile privind modul în care ar putea funcționa au fost stabilite într-un proiect de către foști negociatori israelieni și palestinieni.
Cunoscut sub numele de Acordul de la Geneva, principiile sale includ recunoașterea cartierelor evreiești ale Ierusalimului drept capitală israeliană și recunoașterea cartierelor arabe ale acestuia drept capitală palestiniană, precum și un stat palestinian demilitarizat.
Palestinienii sperau că acesta va fi un pas spre un stat independent, cu Ierusalimul de Est drept capitală.
Procesul a fost lovit de respingere și violență de ambele părți.
Hamas, care s-a opus procesului, a comis atacuri sinucigașe care au ucis zeci de persoane.
Rabin a fost asasinat în 1995 de un ultranaționalist israelian care se opunea politicilor sale de pace.
În 2000, președintele american Bill Clinton i-a adus pe Arafat și pe prim-ministrul israelian Ehud Barak la Camp David pentru a încheia un acord, dar efortul a eșuat.
Soarta Ierusalimului, considerat de Israel drept capitala sa „eternă și indivizibilă”, a fost un punct de netrecut.
Israelul urma să anexeze mari așezări și să cedeze alte terenuri în cadrul unui schimb.
O forță multinațională care să lucreze alături de forțele de securitate palestiniene ar monitoriza punctele de trecere a frontierei palestiniene către Iordania și Egipt, precum și porturile aeriene și maritime.
Președintele american Joe Biden și președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi au menționat amândoi ideea unui stat palestinian demilitarizat – o idee pe care Abbas nu a respins-o sau acceptat-o niciodată în mod public, dar pe care Hamas o respinge.
Joe Biden si Benjamin NetanyahuFoto: White House Photo / Alamy / Profimedia ImagesObstacolele au crescut cu timpul, iar soluția cu două state pare tot mai puțin probabilă.
În timp ce Israelul și-a retras coloniștii și soldații din Gaza în 2005, așezările evreiești s-au extins în restul zonei în care palestinienii doresc un stat.
Palestinienii spun că acest lucru subminează perspectivele unui stat viabil.
Organizația israeliană Peace Now a declarat în septembrie că numărul acestora a crescut de la 250.
000 în Cisiordania și Ierusalimul de Est în 1993, la 695.
000 trei decenii mai târziu.
În timpul celei de-a doua Intifade, Israelul a construit, de asemenea, ceea ce a descris ca fiind o barieră pentru a opri atacurile palestiniene.
Palestinienii o numesc o acaparare de terenuri.
Autoritatea palestiniană (AP), condusă de președintele Mahmoud Abbas, administrează zone din Cisiordania înconjurate de o zonă de control israeliană care cuprinde 60% din teritoriu, inclusiv frontiera iordaniană și coloniile – aranjamente stabilite în acordurile de la Oslo.
Guvernul lui Netanyahu este cel mai de dreapta din istoria Israelului și include naționaliști religioși care își atrag sprijinul din partea coloniștilor.
Ministrul de finanțe Bezalel Smotrich a declarat anul trecut că nu există un popor palestinian.
De cealaltă parte, Hamas a căpătat putere politică și militară, câștigând alegerile din 2006 și, un an mai târziu, a alungat forțele loiale lui Abbas din Gaza, fragmentând politic palestinienii.
Carta fondatoare a Hamas din 1988 îndeamnă la distrugerea Israelului și refuză să recunoască Israelul.
În 2017, un document emis de Hamas a declarat că este de acord cu un stat palestinian de tranziție în cadrul frontierelor anterioare războiului din 1967, deși se opune în continuare recunoașterii dreptului Israelului de a exista sau cedării oricăror drepturi palestiniene.
Israelul se opune considerând propunerea o capcană.
Israelul dorește să elimine Hamas și respinge orice pact care ar menține organizația la putere.
Premierul Netanyahu insistă asupra demilitarizării și controlului total al securității israeliene în Gaza, excluzând guvernarea directă a Israelului sau reluarea așezărilor în zonă.
Hamas refuză orice acord care nu o include și este deschisă la discuții cu Fatah pentru formarea unui guvern de uniune.
SUA, considerând Hamas drept grup terorist, doresc o guvernare în Gaza și Cisiordania sub tutela Autorități Palestiniene.
Abbas consideră că declarațiile recente ale lui Netanyahu arată lipsa interesului pentru pace și stabilitate.
Un oficial al Hamas afirmă că palestinienii nu vor accepta mai puțin decât un stat suveran cu capitala la Ierusalim.
Antonio Guterres, secretarul general al ONU Foto: Seth Wenig / AP / ProfimediaPe măsură ce soluția cu două state a eșuat, au început să se vorbească despre o soluție cu un singur stat.
Unii palestinieni, convinși că Israelul nu le va ceda niciodată suveranitatea, au pledat pentru trecerea la o luptă pentru drepturi în cadrul unei singure țări care să cuprindă Israelul și teritoriul ocupat de acesta în 1967.
Criticii spun că acest lucru este nerealist, observând că principalele facțiuni palestiniene nu îl susțin, iar Israelul nu ar accepta niciodată o idee care ar putea pune în pericol existența sa ca stat evreu.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a declarat, într-un discurs din 23 ianuarie, că soluția celor două state rămâne singura modalitate de a răspunde aspirațiilor israelienilor și palestinienilor.
El a criticat „respingerea clară și repetată a soluției celor două state la cel mai înalt nivel al guvernului israelian”.
„Acest refuz și negarea dreptului la statutul de stat al poporului palestinian ar prelungi la nesfârșit un conflict care a devenit o amenințare majoră la adresa păcii și securității globale”, a spus el.
„Populația din Gaza în ansamblu suferă distrugeri la o scară și într-un ritm fără precedent în istoria recentă.
Nimic nu poate justifica pedeapsa colectivă a poporului palestinian”, a declarat Antonio Guterres.
Pe același subiect:
