Erwin Rommel a fost poate cel mai emblematic general german din timpul celui de-al doilea război mondial.
Faima de care s-a bucurat a făcut ca aproape toate aspectele vieții sale să fie studiate și cunoscute.
Despre el s-au scris cărți, au fost făcute filme, iar numele său este și astăzi sinonim pentru geniu militar.
De asemenea, istoriografia modernă consemnează și faptul că a fost un veșnic opozant al lui Adolf Hitler, și chiar un anti nazist, deși acest lucru este pus sub semnul întrebării.
Dar oare așa să fie? În ultima vreme, autori importanți emit idei potrivit cărora lucrurile nu ar fi stat deloc așa, dimpotrivă.
Sigur, succesele sale militare sunt de netăgăduit, fiind recunoscute chiar și de către detractorii săi.
Vom încerca să vedem cine a fost cu adevărat Rommel, ce idei l-au animat, și dacă într-adevăr victoriile sale pe câmpul de luptă sunt cele care i-au conferit aura de zeu al războiului.Deși provenea dintr-o familie fără tradiție militară, tatăl sau fiind profesor, tânărul Erwin va urma calea militară, absolvind școala de ofițeri în 1911, ulterior devenind locotent.
În timpul primului război mondial a luptat pe ambele fronturi, atât cel de est, cât și cel de vest.
S-a făcut remarcat în timpul fulminantului atac german de pe frontul italian, atac care a culminat cu victoria de la Caporetto.
Acesta este și momentul în care primește cea mai înaltă decorație germană de la acea vreme, Crucea Pour Le Merite, după ce primise, în prealabil Crucea de Fier, clasa I și a-II-a.Că țară înfrântă în primul război mondial, Germaniei i s-a permis să aibă doar o armată de o sută de mii de oameni.
Datorită calităților demonstrate, Rommel este păstrat în corpul ofițeresc.
Astfel, în perioada interbelică, Erwin Rommel a fost instructor la Școala de Infanterie din Dresda, apoi la Academia de Război din Potsdam.Momentul când devine cu adevărat cunoscut este publicarea lucrării „Infanteria atacă”, în fapt un jurnal de război.
Cartea a devenit rapid un best-seller în Germania, ceea ce l-a adus pe autorul ei în atenția lui Hitler.
Erwin Rommel in nordul Africii (foto: agefotostock / Alamy / Alamy / Profimedia)După ce a fost o perioadă omul de legătură dintre Ministerul de Război și Hitlerjugend (Organizația Tineretului Hitlerist), Rommel, devenit colonel între timp, este numit comandant al unității care se ocupa direct de paza Fuhrerului.
Este momentul întâlnirii cu Joseph Goebbels, ministrul propagandei, cu care va avea o relație cel puțin controversată.
Se știe foarte clar că Goebbels l-a simpatizat foarte mult, simpatie care s-a transformat ulterior în admirație.
Este destul de dificil de precizat dacă între cei doi a existat o prietenie reală, sau Goebbels doar i-a exploatat imaginea în scop pur propagandistic.
Cert este că așa-zisa prietenie cu ministrul propagandei, un nazist zelos, este îndeajuns pentru cei care-l contestă.
În timpul campaniei din Polonia, deși nu ia parte în mod direct la lupte, este promovat la gradul de general-maior.Încrederea pe care Hitler i-o acordă este completă, lucru care se va materializa prin comanda Diviziei 7 Panzer, sarcină de care Rommel s-a achitat strălucit în vara anului 1940, în timpul invaziei Franței.
Este momentul în care comportamentul său va șoca întregul OKW (Înaltul Comandament German).
Astfel, Rommel va insista în a-și conduce divizia din prima linie, neacceptând ca postul sau de comandă să fie în spatele frontului.
Avid cititor al lucrării lui Guderian, „Achtung Panzer!”, el va aplica cu succes principiile războiului fulger pe care autorul îl enunță în mod atât de elocvent.Rommel a înțeles pe deplin rolul blindatelor în Blitzkrieg-ul german, depășind deficiențele pe care le aveau tancurile germane în fața celor aliate în această fază incipientă a războiului.
Acesta se bazează exclusiv pe viteza de deplasare, reușind în mod repetat să ia prin surprindere trupele anglo-franceze.Ignoră cu obstinență un principiu de bază, adânc împământenit în viziunea epocii asupra tacticii, referindu-ne aici la asigurarea și consolidarea flancurilor.
Acest lucru i-a adus oprobiul altor ofițeri de rang înalt, chiar Franz Halder, șeful OKW, numindu-l ‘un aventurier’.
Totuși, rezultatele îi dau dreptate lui Rommel, iar Hitler este încântat.
Divizia sa este supranumită ‘Divizia Fantomă’, pentru că nimeni, nici măcar superiorii săi nu-i cunoșteau poziția în cea mai mare parte a timpului.
Viteza de deplasare i-a surprins atât pe adversari, cât și pe germani.
Din acest punct de vedere, Rommel a fost un purist al principiilor Blitzkriegului.Hitler este încântat de noul său favorit și-l numește comandant suprem al contingentului german trimis să-i sprijine pe aliații italieni în nordul Africii.
Deși în superioritate numerică, aceștia se aflau într-o situație disperată, fiind pe punctul de a fi împinși din Cyrenaica.
Găsește aici o armată italiană demoralizată și slab echipată, pe care însă o va reorganiza.
Este momentul în care Rommel este supranumit ‘Vulpea deșertului’.
Această poreclă este parțial opera aparatului de propagandă condus de Goebbels, dar ideea a plecat de la trupele aliate cărora le administrează înfrângeri usturătoare.Acționând îndrăzneț, el nu numai că înlătură pericolul eliminării complete a italienilor din Africa de Nord, dar va împinge Armata a 8-a britanică până în Egipt.
Va reuși să obțină o strălucită victorie în prima bătălie de la El Alamein, dar poate cel mai răsunător succes al său este ocuparea orașului port Tobruk, în vara anului 1942.
Cimitirul militar El Alamein (foto: CHINE NOUVELLE / Sipa Press / Profimedia)Printr-o manevră neașteptată, Rommel își trimite blindatele în spatele trupelor britanice, tăindu-le liniile de aprovizionare, ceea ce a dus la căderea orașului.
Este momentul în care prim-ministrul britanic, Winston Churchill, în timpul unui discurs ținut în Camera Comunelor, afirmă despre Rommel: „Ardoarea și îndrăzneala lui ne-au provocat pierderi grele, totuși este un inamic care merită respectul nostru”.În Africa ia naștere și mitul „războiului fără ură”, cumva având la bază elemente reale, dar mult exacerbat de istoriografia ulterioară.
Da, este adevărat că în teatrul de operațiuni nord-african existau anumite gesturi de galanterie între adversari, referindu-ne aici la schimburi de prizonieri sau la încetarea focului între anumite ore ale zilei, dar asta nu înseamnă sub nicio formă că luptele erau mai puțin sângeroase, sau că cele două părți se menajau.
Unul dintre elementele care au dus la propagarea acestei teze a fost și faptul că evreii de aici nu au avut de suferit de pe urma germanilor.
Pentru acuratețe istorică, trebuie să precizăm că poziția lui Erwin Rommel legată de chestiunea evreiască este necunoscută.Treptat, sorții războiului din Africa s-au întors împotriva germanilor.
Faptul că italienii nu au reușit să țină deschise rutele de aprovizionare peste Mediterana, precum și sosirea americanilor în Maroc, au dus la imposibilitatea continuării luptei cu șanse reale de victorie pentru Rommel.
Astfel, AfrikaKorps va suferi înfrângerea decisivă în cea de-a două bătălie de la El Alamein, de aici încolo fiind vorba doar de retrageri.Totuși, în Germania Rommel este văzut în continuare ca un erou, un comandant militar de geniu.
Acest lucru l-a determinat pe Hitler, care nu-și pierduse încrederea în el, să-l avanseze la gradul de Feldmaresal, cel mai înalt grad militar german.La 1 ianuarie 1944, Hitler îl va numi în fruntea trupelor din nord-vestul Franței.
Rolul lui era de a pregăti apărarea în vederea iminentei invazii aliate și de a îmbunătăți starea de spiri a trupelor, numele său reprezentând un impuls puternic pentru moralul armatei.
Istoricii consemnează că în primăvară anului 1944 Rommel devine din ce în ce mai deziluzionat, nu mai vede un sfârșit pozitiv pentru Germania în război, iar încrederea lui în deciziile lui Hitler se clatină.Pe 6 iunie 1944, Aliații debarcă cu succes în Normania.
OKW- ul german ignorase sugestiile sale de a plasa diviziile de blindate în imediata vecinătate a plajelor, pretextând că sunt trupe de șoc, care trebuie ținute în rezervă.
Desfășurarea ulterioară a evenimentelor i-a dat și de această dată dreptate lui Rommel.
În timpul luptelor din Normandia, este grav rănit când mașina sa este mitraliată de un avion aliat.Pe 20 iulie are loc tentativa eșuată de asasinare a lui Hitler, acțiune pusă la cale de un grup de ofițeri, conduși de colonelul Claus von Stauffenberg.
Paranoia dictatorului german atinge cote maxime și are loc o epurare a corpului ofițeresc.
Nu numai autorii atentatului sunt executați, dar foarte mulți nevinovați îi cad victimă.
Convins că Erwin Rommel are legătură cu complotul împotriva sa, Hitler decide să-și elimine favoritul.
Totuși, Vulpea Deșertului era un erou național, iar aflarea veștii că ar fi fost implicat în complot ar fi reprezentat o veritabilă dramă pentru moralul german.I se dă posibilitatea de a alege, între a se sinucide și a-și ține familia în siguranță, sau a fi judecat, și cu siguranță executat, caz în care familia sa nu ar fi scăpat de consecințe.
Pus în față acestei decizii, Rommel își va lua viața în 14 octombrie 1944, otrăvindu-se cu cianură.
Pentru a păstra aparențele, i-au fost organizate funeralii naționale.Tancul Tiger (Foto: AP / AP / Profimedia)Răspunsul la această întrebare nu este clar.
Se știe că atât Erwin Rommel, cât și un alt feldmaresal celebru, Gerd von Rundstedt, își manifestaseră în mod deschis opiniile legate de faptul că războiul era pierdut și trebuiau începute de urgență negocieri de pace cu Aliații.
Acest lucru nu s-ar fi putut întâmplă niciodată cât timp Hitler era la putere, deci da, Rommel dorea înlăturarea Fuhrerului.Există opinii care-l implică direct în organizarea complotului sfârșit cu tentativa eșuată de asasinat.
Dimpotrivă, alți specialiști consideră că nu a știut nimic, conspiratorii ferindu-se să-l implice, considerându-l prea apropiat de Hitler.
Mai există și o a treia opinie, care susține, în lumina documentelor descoperite recent, că lui Rommel i-au fost aduse la cunoștință date despre organizarea atentatului, dar nu ar fi fost de acord cu uciderea lui Hitler, susținând că acesta trebuie judecat de un tribunal .Așa cum am spus, opiniile legate de acest aspect diferă, fiecare tabără având argumente sale.Așa cum am spus, Rommel este poate cel mai cunoscut general al Germaniei naziste.
Meritele sale din punct de vedere militar sunt dincolo de orice obiecții, deși în ultima vreme există voci care afirmă că acestea au fost exagerate de propaganda nazistă, în timpul războiului, iar ulterior de istoriografia occidentală, din dorința de a păstra imaginea unui corp ofiteresc german ‘curat’, în contextul războiului ideologic cu U.R.S.S.
Totuși, inovațiile sale în domeniul tacticii sunt incontestabile, dovadă stând și faptul că diverse manevre militare patentate de el se studiază și astăzi în academii militare de renume.E o întrebare grea, care nu are un răspuns simplu.
Trebuie ținut cont de faptul că a fost un om al timpurilor sale.
Ofițer de carieră, el nu a conceput să nu-și facă datoria față de Germania.
În același timp, el a servit un regim de tristă amintire, punându-și geniul militar în slujba Germaniei naziste, condusă de Hitler.
Și în acest caz opiniile specialiștilor diferă, majoritatea neputând să treacă peste un anumit grad de subiectivism.Surse:-Guido Knopp, Razboinicii lui Hitler;-Orr Kelly, Meeting the Fox: The Allied Invasion of Africa, from Operation Torch to Kasserine Pass to Victory in Tunisia;-Peter Caddick Adams, Monty and Rommel: Parallel Lives;-B.
H.
Liddell Hart, History of the Second World War ;
