Aceasta este povestea Sofiei, un copil adoptat de o mamă singură, care a visat, încă din adolescență, să înfieze o fetiță.
Povestea, pe care o redăm integral, ne-a fost trimisă chiar de mama adoptivă, Ana-Maria Gomboș.
„Mereu am fost convinsă că destinul nostru este scris undeva, altfel nu îmi pot explica gândul de acum mulți ani, când, în clasa a X-a fiind, am ȘTIUT că vreau să adopt un copil, că vreau să am o fetiță adoptată, chiar dacă mă voi căsători sau nu.
Presentiment? Premoniție? Nu știu.
Cert este că anii au trecut și, în goana mea nebună după formarea profesională, de a demonstra lucruri efemere, am trecut cu succes peste capitolul căsătorie.
Un complex teribil din copilărie, determinat de insinuările repetate ale tatălui meu care îmi spunea „ești urâtă, nu o să te ia nimeni, niciodată”, mi-a trasat oarecum acest parcurs nefericit al absenței unui bărbat în viața mea.
Sunt o fire solitară, dar foarte sociabilă.
Îmi fac ușor prieteni, însă iubesc să stau și singură, să citesc, să ascult muzică, să călătoresc.
Acum 5 ani însă, într-o zi în care casa îmi sclipea de curățenie, dar era și extrem de tăcută, mi-am spus că trebuie să fac ceva…Să adopt un copil.
Am dat sens dorinței mele din adolescența și iată-mă la DGASPC Giurgiu, unde am întâlnit oameni deosebiți, care m-au ajutat cu adevarat în tot procesul de adopție.
Am depus dosarul pe 2 februarie 2017.
În luna iunie am obținut atestatul de părinte adoptiv și din acel moment au început căutările.
CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTUL DESPRE MAME