India se rupe în două, la propriu, însă într-un mod pe care nimeni nu și-l imagina ● Japonia este aproape de un moment istoric în cursa spațială ● China anunță un nou moment istoric în istoria clonăriiFaptul că, spre exemplu, Marele Rift African este dovada clară a separării continentului african în două mase continentale separate, nu mai este de multă vreme vreun secret.
La fel se întâmplă și cu masa continentală indiană, chiar dacă acolo nu este vizibil, și nici nu va fi, vreun rift similar celui african.Dat fiind faptul că placa continentală indiană este una dintre cele mai rapide de pe planetă (se mișcă spre nord cu circa 4-5 centimetri anual), specialiștii au încercat să explice efectele acestei mișcări, altele decât nașterea sistemului muntos himalayan și a Platoului Tibetan.Astfel, una dintre ipotezele larg răspândite spunea că placa continentală este una relativ ușoară și că aceasta reușește să plutească pe mantaua terestră.
Ca urmare, avansul acesteia face ca ea să se scunfude, încet, sub masa continentală eurasiatică.
O altă explicație era aceea care sugera că India se răsucește asemenea unei foi de hârtie care întâmpină rezistență, la contactul cu masa continentală eurasiatică.
Într-un studiu prezentat recent în cadrul conferinței Uniunii Geofizicienilor din SUA, mai mulți specialiștii din SUA și China au oferit o a treia variantă, una care nu a mai expusă până acum.
Mai exact, masa continentală indiană se rupe în două, dar o face pe orizontală, asemenea straturilor din compoziția unui tort.Conform acestei ipoteze, partea superioară este responsabilă de apariția Podișului Tibetan, în timp ce partea superioară se scufundă în mantaua terestră, sub presiunea forței cu care masa continentală indiană avansează spre nord.
Autorii studiului au ajuns la concluzia asta după ce au analizat raportul izotopilor de heliu din peste 200 de izvoare din Podișul Tibetan.
Așa s-au descoperit, la nord, surse de heliu-3.
Între timp, pe măsură ce se avansează spre sud, elementul identificat a fost heliu-4.Asta se traduce, în opinia cercetătorilor, prin faptul că, în nord, masa continentală indiană (cel puțin partea ei inferioară) se afundă în mantaua terestră.
De aici heliul-3.
Acolo unde apare heliul-4, placa încă nu s-a rupt, iar heliul-3 nu are pe unde să își facă loc spre suprafață.Cercetătorii bănuiesc că acest întreg proces de separare urmat de subducție este cauzat de forma și structura masei continentale, una mai densă în partea nordică și mai subțire pe margini.
Iar în ordinea asta de idei, cu centrul care se scufundă rapid, chiar și o presiune relativ modestă din punct de vedere geologic ar putea duce la ruperea despre care am pomenit.După ce sonda spațială SLIM a celor de la JAXA , Agenția Spațială Japoneză, a ajuns pe orbita Lunii chiar în ziua de Crăciun a anului trecut, aceasta se pregătește pentru o aselenizare istorică.
Dacă le reușește, japonezii vor deveni a cincea națiune care trimite o sondă pe suprafață Lunii (în siguranță), după Uniunea Sovetică, SUA, China și India.
Sonda este programată să înceapă coborârea pe suprafața selenară vineri, 19 ianuarie, ora 17:00 (ora României), iar dacă nu vor apărea probleme, ar trebui să ajungă la destinație 20 de minute mai târziu.
Ar fi prima aselenizare reușită din istoria misiunilor spațiale nipone, după două încercări nereușite.JAXA a reușit performanța de a trimite o sondă pe un asteroid (17 iunie 2018), însă o aselenizare este cu mult mai dificilă, dată fiind forța gravitațională mai mare.
În plus, așa cum anunțam în urmă cu mai puțin de o lună, Japonia încearcă prin această aselenizare ceva ce nimeni nu a mai reușit până acum.
Mai exact, să trimită landerul într-un punct de pe suprafața selenară cu o acuratețe de maxim 100 de metri, comparativ cu o acuratețe de până la 10 kilometri, așa cum se întâmpla până acum.O altă misiune a celor de la JAXA este să identifice surse de apă în vederea construirii viitoarei baze selenare a celor de la NASA.
În acest scop, sonda trebuie să aselenizeze într-un crater cu diametrul de doar 300 de metri (craterul Shioli), acolo unde urmează să analizeze compoziția rocilor și a regolitului.
Specialiști de la mai multe centre de cercetare din China au semnat recent un studiu publicat în revista Nature în care anunță depășirea unui prag istoric în ceea ce înseamnă studiul clonării animalelor.
Este vorba despre un macac pe nume ReTro, care a reușit să supraviețuiască mai mult de doi ani de la clonarea sa.De ce este acesta un pas deosebit de important? Ei bine, de la clonarea faimoasei oi Dolly în 1996, cercetătorii au reușit să cloneze animale din cel puțin 20 de specii diferite.
Printre ele pisici, câini, iepuri, capre șamd.
S-a dovedit însă mult mai problematic cu clonarea primatelor.
Doar 2% dintre încercări s-au finalizat cu nașteri, însă și în acest caz, puii clonați nu supraviețuiau mai mult de câteva zile sau chiar ore.
Cercetătorii din China spun că au identificat problema și, mai mult, au și remediat-o.
Este vorba despre placenta embrionilor clonați, care prezenta anomalii, comparativ cu cele rezultate în urma fertilizării naturale sau in vitro.Autorii studiului susțin că au înlocuit celulele responsabile de apariția placentei, numite și trofoblast, cu unele de la un embrion fertilizat in vitro.
Astfel, ar fi reușit să înlăture problemele care apăreau în cazul celulelor clonate.
Iar dovada stă în faptul că Retro, un macac obținut prin această tehnică, a reușit să atingă maturitatea.
Deși specialiștii chinezi nu ating acest subiect în studiul lor, este evident că pasul pe care l-au reușit este unul care ne apropie și mai mult de clonarea umană.
Una care, deocamdată, este interzisă de cele mai multe state ale lumii.Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.ro
