AUTOR: GEORGE FRIEDMANSursă foto: AP / Mediafax Foto Parteneriatul trilateral de securitate care include Statele Unite, Marea Britanie şi Australia – cunoscut şi ca AUKUS – este una dintre cele mai interesante alianţe din istoria recentă şi are potenţialul de a se număra printre cele mai semnificative din lume, în 2024.
Unind trei ţări care au luptat împreună în ambele războaie mondiale şi o varietate de alte conflicte mai mici, AUKUS poate fi considerat un rezultat al alianţei Five Eyes, o iniţiativă ulterioară celui de-Al Doilea Război Mondial, care vizează schimbul de informaţii, care a fost stabilită de SUA, UK, Australia, Canada şi Noua Zeelandă şi care este foarte activă şi azi.
Este şi ceea ce a avut în minte Winston Churchill când a scris „Istoria popoarelor vorbitoare de limbă engleză”, privită ca o celebrare a statelor pe care le-au creat britanicii şi ca o istorie propriu-zisă a popoarelor.
Vezi mai multe articole din categoria externe În stabilirea alianţei Five Eyes, încrederea pe care membrii săi o aveau unii în ceilalţi a fost implicită.
Asta pentru că toate statele membre au interese strategice comune – datorită faptului că sunt puteri maritime şi pentru că interesele lor domină mările lumii (Până la urmă, ameninţarea navelor germane a fost cea care a dus la atragerea SUA în cel de-Al Doilea Război Mondial, când au ajutat britanicii).
Însă mai există un alt motiv, acela că, deşi Five Eyes este o alianţă militară, iar membrii săi generează aproape 30% din PIB-ul lumii, ei au aceleaşi percepţii culturale, politice şi comerciale.
AUKUS are un obiectiv strategic, desigur.
Creat iniţial ca un mecanism pentru susţinerea achiziţiei de către Australia a unor submarine propulsate nuclear, în cele din urmă s-a dezvoltat într-un mecanism de schimb de informaţii, de capabilităţi militare şi industriale indigene, de operaţiuni de securitate mai puternice şi de dezvoltare comună de arme.
Însă, cu siguranţă, obiectivul său clar este combaterea forţelor navale chineze şi prevenirea acestora din a domina orice porţiune a Pacificului.
Însă nu doar Pacificul este ceea ce preocupă AUKUS.
Atlanticul nu este în pericol, acum, însă aşa cum a fost un element esenţial în ambele războaie mondiale, aşa ar putea să devină şi în viitor.
Membrii AUKUS înţeleg faptul că orice ameninţare existenţială cu care se vor confrunta va veni pe mare.
Membrii alianţei sunt insule – chiar şi SUA, care trebuie să apere toate mările din jurul lor.
În timp ce UK este modelul geopolitic pe care se bazează AUKUS – o insulă care s-a luptat cu pieţe economice, tehnologice şi financiare printre multe alte teatre de război – SUA au înlocuit Marea Britanie ca centrul de greutate al sistemului internaţional, aşadar, trebuie să se pregătească să-şi susţină membrii (În mod anecdotic, am fost invitat odată la o conferinţă organizată de forţele aeriene australiene.
Toţi purtau uniforma ţărilor din care proveneau, însă toţi erau împăcaţi cu ideea că alianţa era starea lor naturală).
Nicio alianţă nu este imună la tensiune, iar AUKUS nu este vreo excepţie.
Însă 2024, va aduce membrii mai aproape unii de ceilalţi, mai ales că Noua Zeelandă se va alătura lor, iar Canada se gândeşte, de asemenea, să facă acelaşi lucru.
Acest lucru influenţează lumea foarte mult.
Alianţa este primordial una navală, dar nu se poate ignora economia sa, mai ales că este construită împotriva Chinei.
Într-un fel, AUKUS este rezultatul natural al intereselor naţionale şi culturale globale.
Achiziţia de submarine nucleare şi aeronave reprezintă doar acel adevăr.
Realitatea economică a AUKUS se va simţi mai mult pe măsură ce economia Chinei continuă să fie instabilă şi pe măsură ce alianţa devine din ce în ce mai sofisticată, incorporând toate dimensiunile puterii în misiunea sa.
Armata este cel mai evident aspect al unei puteri naţionale, însă există multe alte aspecte, iar acest an va fi dedicat alinierii acelei puteri şi folosirii acesteia la nivel global, cu Noua Zeelandă şi Canada aliniindu-şi realităţile.
