Parte din echipa Spitalului MedLife Humanitas din Cluj-Napoca încă de la momentul fondării lui – la a cărei evoluție și performanță a contribuit pas cu pas –, dr.
Răzvan Simescu are o carieră remarcabilă.
Specializat în chirurgie generală și viscerală, supraspecializat în chirurgie endocrină și tehnica chirurgiei laparoscopice, Dr.
Simescu a realizat cursuri și stagii de pregătire în centru de excelență din Germania și Franța, obținând în 2019 Certificarea FEBS (Fellow of European Board of Surgery) în chirurgie endocrină (tiroidă și paratiroide), „cel mai greu examen din viața sa”, cum chiar el a mărturisit.
Spitalul, pe primul loc în viața sa, asemenea buniculuiNăscut și crescut într-o familie de medici, alegerea a devenit rândul său medic a fost una naturală, fără a fi însă sub nicio formă a ghidat acest drum.„Bunicii mei au fost medici, tatăl meu a fost medic.
Cumva, am trăit în lumea medicilor.
Am fost ferit de lumea spitalelor, nu am fost genul de copil dus de părinți la locul lor de muncă.
De fapt, bunică mea, medic pediatru, mă mai ducea în vacanțe la dispensarul unde lucra; dar era o joacă de copii.”Fără să-și dorească neapărat să urmeze vreodată drum și fără să simtă obligația de a continua tradiția, dr.
Răzvan Simescu a înțeles încă de când era copil că oamenii trebuie să se poată baza pe el, și la rândul său trebuie să aibă grijă de ei.100% independent încă de când era în școală, dr.
Simescu a primit din partea părinților încredere absolută: „Părinții mei s-au ocupat de mine când trebuia, în copilărie, apoi m-au lăsat liber, nu au încercat să mă influențeze în niciun fel, nici când vine vorba despre carieră, nici când vine vorba despre carieră, abordarea mea ca medic sau viata personala.
Cred că au avut pur și simplu încredere în deciziile mele.”Cu toate acestea, dr.
Răzvan Simescu îl regăsește în viața pe care o are în prezent pe bunicul său, urolog, și nu doar pentru că urmase tot o specialitate chirurgicală, sau pentru că era la fel de pasionat de istorie, ci mai ales pentru că spitalul era pe primul loc.
în viaţă sa.„Mi se părea fascinant cum bunicul împărțit viața între casă și spital, spital fiind bineînțeles pe primul loc.
Era tot timpul acolo, total dedicat profesiei sale și studiului, în mare parte ruptă de realitatea cotidiana din casă.
Bunica conducea casa.
Mă regăsesc în acest scenariu, soția mea gestionează tot ce înseamnă casă, concedii, viața noastră de familie”, mărturisește medicul.Un moment decisiv pentru alegerea specialității Absolvent al Facultăților de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, dr.
Simescu a intrat în sala de operații încă din anul 4.„Profesorul meu de chirurgie era un profesor celebru și nonconformist.
La primul curs ne-a spus că avem de ales între cursuri, stagiile de pregătire și blocul operator.
Bineînțeles că am ales blocul operator.
Așa am intrat în sala de operații, împreună cu dumnealui.
Am avut șansa să stau și eu echipat, cu mâinile pe bolnav, să văd direct ce se întâmplă.
Atunci am știut că asta este ce vreau să fac: chirurgie generală.”Cu toate acestea, Dr.
Simescu a mai lăsat o perioadă de timp de câteva porți deschise pentru specialități ginecologia, urologia ș.a.m.d.
Pentru a-și da seama care este cea mai bună opțiune, în fiecare stagiu de pregătire a încercării să descopere câte mai multe.
multe despre fiecare specialitate în parte mai ales printr-o serie nesfârșită de gărzi.„Până la urmă, concluzia a fost că, totuși, chirurgia generală este cea mai bună opțiune, având în vedere că înglobează atâtea patologii, atâtea regiuni anatomice.
Apoi, te poți supraspecializa pentru a-ți concentra atenția și energia pe o nișă anume.”Supraspecializarea de suflet: chirurgia endocrinăDeși dr.
Răzvan Simescu operează o varietate de patologii, supraspecializarea sa – chirurgia endocrină, care presupune intervenții chirurgicale pe tiroidă, paratiroide, suprarenale, tub digestiv, pancreas, intestine – este parte din sufletul său, așa cum ne-a mărturisit.Iar alegerea de a se supraspecializa în chirurgie endocrină este o poveste în sine.„Prima operație la care am participat în postura de rezident în Spitalul CFR a fost realizată de domnul profesor Mircea Cazacu, și era o tiroidectomie (nr – îndepărtare chirurgicală a glandei tiroide).
Am fost mâna a treia în cadrul operației.
Mâna a treia stă, de obicei, deasupra bolnavului.
Se uită de sus în jos la bolnav, nu are prea multe de făcut.
Profesorul Cazacu opera tiroida așa cum se opera pe vremuri.
Adică făcea tiroidectomie subtotală, nu scotea toată tiroida, lăsa un pic de țesut, pentru a nu risca să lezeze nervii care merg la corzile vocale.
Din cauza acestui – zic eu – compromis, pacienții sângerau excesiv.
Așa, stând eu la capul bolnavului, practic mă gândeam «Niciodată nu o să-mi doresc să opereze tiroidă.
Niciodată nu o să fac asta».
Și uite că au trecut anii și în prezent cea mai frecventă operație pe care o realizez este tiroidectomia.
Desigur, acum sunt înarmat cu experiența acumulată și cu un set de tehnici moderne, indispensabil unui rezultat superior pentru pacient.”Mentorii care l-au formatÎn perioada rezidențiatului parcurs în cadrul Spitalului Universitar CFR din Cluj-Napoca, dr.
Răzvan Simescu a avut șansa să lucreze cu doi mari profesori: dr.
Mircea Cazacu și dr.
Valentin Muntean.
„Acesta norocul meu”, a fost doctor.La finalul rezidențiatului, când a devenit medic specialist, dr.
Simescu avea deja cazurile sale, dar și-a dorit mai mult.
„Operam deja în spitalul de stat, dar tot aveam sentimentul că vreau mai mult.
Și am profitat de șansa de a fi făcut școala germană cu limba germană maternă.
Așa că am plecat în străinătate, în Germania mai precis, unde am efectuat mai multe stagii care m-au făcut să înțeleg direcția în care se îndreaptă chirurgia modernă.”În 2012, dr.
Simescu a cunoscut un alt mentor, profesorul Martin Walz, în cadrul unui curs de chirurgie endocrină minim invazivă la centrul de laparoscopie IRCAD din Strasbourg, Franța.
„Un mare, mare profesor de chirurgie generală și endocrină, cu cea mai mare experiență din lume în chirurgia suprarenalelor.
A făcut atunci o operație de suprarenalectomie (n.r.
– îndepărtarea glandei suprarenale) în 20 de minute, în situația în care această operație durează cam o oră și jumătate, două ore.
El a realizat-o în 20 de minute după propria lui tehnică și care este în prezenta tehnică cea mai elegantă.”Extrem de încântat de ce a văzut, dr.
Simescu a știut că trebuie să ajungă cumva la profesorul Martin Walz.
„I-am căutat adresa de mail pe internet și i-am scris.
I-am spus că sunt un chirurg tânăr din România și l-am întrebat dacă vreodată ar putea să mă primească să învăț de la dumnealui.
Nu îmi închipuiam că îmi va răspunde.
În 5 minute mi-a răspuns.
Nu mi-a venit să cred!”„Mi-am golit casa și am plecat împreună cu soția mea“Colaborarea cu dr.
Walz a fost una definitorie: „Mi-a lărgit mult orizontul vizavi de tot ce înseamnă chirurgia în general, chirurgia modernă.
Am învățat de la două săptămâni câte probabile de făcusem în jumătate de rezidențiat”.Deși imediat când sa întors acasă a primit o ofertă din partea mentorului său de a se muta la Essen, dr.
Răzvan Simescu inițial a refuzat.„Am hotărât la un moment dat, după încă câțiva ani, totuși, să plec în Germania, de date într-un alt loc, într-un Centru de excelență în chirurgie endocrină de lângă München.
Mi-am ars toate corăbiile, cum a făcut Cortez când a ajuns în America.
Am renunțat la cariera universitară și la postul din Clinica Chirurgie IV, mi-am golit casa și am plecat împreună cu soția mea.
Din păcate, însă, acolo nu a fost așa cum credeam.
Din mai multe puncte de vedere, dar mai ales pentru că nu aveam autonomie, nu puteam opera cum consideram eu, după tehnica dr.
Walz, coroborat cu faptul că aveam inima mică pentru că acasă îl lăsasem singur pe tatăl meu, care avea niște probleme de sănătate.
Soția mea, care mă cunoaște foarte bine, într-o zi s-a uitat în ochii mei și ma întrebat: «Vrei să mergi acasă, așa e? Hai să mergem.» Și asta am făcut.”Spitalul MedLife Humanitas, un proiect de excelențăÎnapoi acasă, dr.
Răzvan Simescu s-a realăturat profesorului Muntean, la Spitalul MedLife Humanitas.
„Am fost acolo de la început, am devenit omul de bază al dr.
Muntean pentru a dezvolta spitalul.
Profesorul Muntean mi-a spus: «Cred că eu mă bucur că te-ai întors mai mult decât părinții tăi.»Dr.
Simescu s-a străduit enorm, prin eforturi zilnice pentru a face față în Spitalul MedLife Humanitas un centru de referință la nivel național.
, dar și european.
„Suntem deja primul spital din România membru EUROCRINE (nr – o bază de date a Centrelor de Excelență în chirurgie endocrină din Europa care monitorizează calitatea actului medical).
Membrii EUROCRINE raportează fiecare caz, implementat de la cum am stabilit indicația operatorie, ce intervenții s-au realizat, cum a evoluat cazul ș.a.m.d.
Poți să-ți compari rezultatele celorlalte centre din Europa.
Altfel spus, pe această hartă cu centrele EUROCINE există un mic punct și în România – la Cluj.
Pe care scrie MedLife Humanitas.”Iar planurile dr.
Răzvan Simescu pentru spitalul Humanitas nu s-au oprit aici.
Și-a propus să realizeze la Spitalul MedLife Humanitas primul Centru acreditat european de chirurgie endocrina din România, după modelul centrului de excelență în chirurgie endocrina din Germania.
„O acreditare care să garanteze că centrul și chirurgii lui respectă toate principiile și criteriile și ghidurile ESES (European Society of Endocrine Surgeons).
Am ajuns foarte departe în acest proces.”Cel mai dificil examenDeși a învățat de la cel mai bun chirurg de tiroidă, a acumulat mii de ore de experiență în blocul operator și a scris multe lucrări științifice, dr.
Simescu a realizat constant că „știe foarte puțin”.Unul dintre cele mai grele examene din viata dr.
Simescu, dacă nu chiar cel mai dificil, a fost examenul pentru obținerea Certificării EBSQ (European Board of Surgical Qualification) în Chirurgie Endocrină (tiroidă și paratiroide), susținută în 2019 la Granada, Spania.„Am fost 16 candidați.
Eram singurul candidat din Europa de Est.
Președintele Societății Europene de Chirurgie Endocrina ma felicitat: «Nu pot spune asta în fața tuturor candidaților, dar ai fost cel mai bun dintre toți.» Am fost extrem de flatat și entuziasmat.
La următorul examen, am fost invitat și am participat în calitatea evaluatorului.”Însă, examenul acesta a fost unul de important pentru dr.
Răzvan Simescu în primul rând pentru că la ajutat să se specializeze în chirurgie la un alt nivel și, mai mult, să extindă cunoștințele în domenii conexe, de la anatomie patologică, la fiziopatologie, la imagistică și la medicină nucleară.Comunicarea cu pacientul, la fel de importantă ca performanța actului medicalÎn paralel cu performanța actului medical, pentru dr.
Răzvan Simescu mai există un aspect crucial al meserii de a fi medic, și acela are legătură cu tot ceea ce implică relația, și punctual comunicarea cu pacienții săi.
„Spre disperarea fetelor de la recepție”, mărturisește dr.
Simescu, „stau și câte o oră cu pații, pentru a le, pentru a ajuta să explice înțeleagă cazul.”Din păcate, în multe cazuri, un pacient informat cel care doar semnează un consimțământ formal.„Contează foarte mult ce înseamnă această comunicare.
Poate să fie o discuție de 5-10 minute, să vizitezi după ce l-ai operat, să întrebi ce face, să îi zâmbești.
Dar din punctul meu de vedere, comunicarea cu pacientul înseamnă să îi explic toate detaliile legate de boala sa.
Sunt șocat uneori câte de puține detalii știu pacienții despre afecțiunea lor.
Uneori nu știu care este boala lor reală, de ce au făcut-o, de ce trebuie să se opereze, care sunt consecințele intervenției, și cele pozitive și cele negative, cum arată rezultatul de vindecare.
Când un pacient înțelege toate acestea, este liniștit și se vindecă mult mai repede.”Tocmai din dorința de a avea o comunicare constantă și care să fie cu adevărat de ajutor, dr.
Răzvan Simescu le oferă pacienților săi numărul privat de telefon, având tot timpul telefonului deschis, inclusiv în timpul nopții.
Mai mult, dr.
Simescu a preluat un obicei de la Prof.
Valentin Muntean: la finalul programului notează toate apelurile nepreluate din timpul intervențiilor chirurgicale și revine cu un apel.
„Sunt mândru că și eu pot face ce face el de ani buni.”„Pe de altă parte”, dorește să menționeze dr.
Simescu, „există o decență în comportamentul pacienților mei, mă sună doar când au cu adevărat nevoie de ajutor.”Cazuri aparent fără soluție, dar cu final fericit„Un tânăr de 20 și ceva de ani cu un cancer tiroidian foarte avansat.
Într-o primă fază, sa operează în străinătate.
N-am înțeles ce am făcut acolo.
Și de ce i-au făcut ce i-au făcut.
Așa a ajuns la mine, a mers totul extraordinar de bine după operație.
Pacientul a ajuns la medicină nucleară, este monitorizat, a făcut tratament și feedbackul este unul pozitiv.
Vine la controale și este bine.”De-a lungul experienței sale în spitalul de stat, dr.
Simescu a avut câțiva pacienți care au venit efectiv muribunzi și au plecat pe picioarele lor.
Pacienți care au luptat cu viața, cazuri absolut disperate.„Mi-aduc aminte de o tânără care avea un cancer genital avansat, extrem de avansat.
Cazul era oarecum depășit.
Familia care are resurse financiare limitate a închiriat sau ambulanță privată și a adus-o din Spania muribundă.
Era seară, tocmai mă pregăteam să plec de la spital.
Când am văzut-o, mi-am spus că nu mai trăiește până a doua zi.
Am operat-o în aceea noapte cu dr.
Muntean – exenterație pelvină, o operație extrem de complexă, care presupune îndepărtarea tuturor organelor din pelvis și apoi o reconstrucție laborioasă.
Tânăra a supraviețuit încă câțiva ani.
Ma impresionat cât de mult a vrut să trăiască, cât de mult a luptat.”Un medic bun este un medic răbdătorPentru dr.
Răzvan Simescu, a fi un medic bun înseamnă în primul rând un medic care-și cunoaște nu doar domeniul de specialitate, „ci cât de bine, poate nu complet, dar bine, și domeniile conexe acela principal.”Apoi, un medic bun trebuie să aibă răbdare cu pacientul, dar și cu el însuși.
„Să devii un medic bun nu se întâmplă peste noapte.
Durează ani de zile.
Răbdare, consecvență în ce faci.
Iar dacă facultatea este doar o școală, momentul definitoriu este acela când intri în contact cu pacientul, când începi să iei propriile decizii.
Procesul este unul gradual și ar trebui să fie ascendent”, concluzionează aceasta.*** Articolul face parte din campania „Oameni fericiți, medici buni”.Sănătatea principală sursă de fericire a românilor.
La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură, nu inspiră și nu motivează să ofere soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni care știu că se apropie de pacienți, să trateze cu grijă și empatie, să inspire încredere.
Experimentați, parte din cea mai mare platformă de diagnostic și tratament din România și ajutați de cele mai noi tehnologii, nu uita nicio clipă să fie, la rândul lor, oameni.
Și asta pentru că dincolo de talent, vocație, experiență și abilități profesionale, sunt ghidați de două lucruri esențiale: iubirea față de oameni și fericirea lor, care le oferă satisfacția misiunii împlinite cu succes la finalul fiecărei zile.Iubim să vedem oameni fericiți, iar asta nu face medici buni.Articol susținut de MedLife
